Ketesd – Tetișu

Ketesd/ Tetișu (sau Tetiș) este un sat în comuna Fildu de Jos/ Alsófüld din județul Sălaj/ Szilágy megye, aflat la circa 4 km de Huedin/ Bánffyhunyad. Face parte din Kalotaszeg Alszeg/ Țara Călatei zona Josani. Este situat la 348 m altitudine, pe valea pârâului Bot, afluent al cursului Almás.

Atestarea documentară este din anul 1399, sub denumirea Ketesd; apoi este amintit sub denumirile Kethesd (1437) și Kettesd (1576). Pe la începuturi aparținea de comitatul Bihor (Bihar vármegye), apoi mai multe secole făcea parte din comitatul Cluj (Kolozs vármegye). Din 1968 aparține județului Sălaj/ Szilágy megye.

Este una dintre cele mai mici sate din Țara Călatei, are un singur rând de case, circa 130 de locuințe. Populația maghiară catolică, în vremea reformei bisericii a trecut la reformați. Evoluția demografică recentă arată că în 1850 erau 347 locuitori, toți maghiari, reformați; în 1880: 331 locuitori dintre care 309 maghiari; 1890, cu 380/ 362; 1900 avea 392/ 374; 1910 avea 418/ 396; la 1920 erau 442 locuitori dintre care 420 maghiari; 1930: 505/ 482; 1941: 506/ 501; 1956: 512; 1966: 487 locuitori dintre care 483 maghiari; 1977: 486/ 485; 1992: 398/ 383; în 2002 erau 348 locuitori dintre care 335 maghiari și 13 români – 331 reformați și 12 ortodocși; recensământul din 31 octombrie 2011 arată existența a 337 locuitori, dintre care 298 (sau 335 după alte surse) maghiari. Se constată că în ultimii 170 de ani populația era relativ stabilă, cei mai mulți oameni erau în 1956, scădere mai semnificativă se constată după 1990.

În anul 1910, Ketesd avea hotarul de 1078 hold (hold/  juger/ jugerum/ iugări/ pogoni), din care 481 erau teren arabil, 253 pădure iar 140 pășune. Un hold/ iugăr era de 0,5755 hectare, inițial desemnat ca suprafața pe care doi boi o pot ara pe zi. La început de secol 20 locuitorii de aici au început să producă legume și fructe pentru vânzare; la început vindeau celor mai înstăriți din Huedin precum și populației satelor românești din zonele mai înalte ale Apusenilor. Vitele erau vândute la târgurile mari din Huedin, iar laptele bivolilor la piețele săptămânale tot din Huedin. De altfel, bivolii erau utilizați ca animale de tracțiune/ povară. Din 1940 produsele agricole erau duse cu trenul la Cluj și vândute în piețe. În octombrie 1944 localitatea maghiară Ketesd a fost jefuită de țărani români din Brăișoru/ Malomszeg și cei din Vișagu/ Viság. 

Exista o biserică reformată veche, din lemn, din secolul 15; avea un turn de lemn, cu o înălțime mare, de 37 de metri; avea inscripționat anul 1796. La început de secol 20 biserica de lemn a fost considerată neîncăpătoare și a fost demolată, înlocuită cu biserica actuală. Biserica reformată actuală a fost ridicată între 1937-1941, pe baza planurilor arhitectului Kós Károly; la fel, pe baza planurilor acestuia au fost realizate și mare parte a amenajărilor interioare. În turn are un mic muzeu. Din vechea biserică de lemn au fost păstrate 21 de casete pictate în 1692 de către Asztalos János – cele mai vechi creații ale artistului; casetele respective se văd și azi pe tavanul bisericii noi. Clopotul vechi provine din 1766, coroana amvonului (szószék koronája) din 1798.

Cimitirul de la marginea satului are stâlpi funerari sculptați (kopjafa). Poarta de la curtea bisericii (cinterem) precum și alte porți sculptate din localitate sunt rezultatul muncii artistului popular Kis Lőrinc din localitate.

Satul era cunoscut pentru câțiva povestitori; poveștile populare au fost colectate între 1940-1942 de către Kovács Ágnes care a publicat o lucrare în două volume; introducerea în această lucrare prezintă numeroase date de detaliu despre localitate.

Portul popular este de Țara Călatei/ Kalotaszegi, mai concret de versiunea alszegi (josani), care este relativ mai simplă dar având elemente spectaculoase (gyöngyös párták, hímzett szűrök). Anual se organizează Ketesdi Falunapok/ Zilele satului (în 2017 a fost ediția 10), ocazie de revenire și întâlnire a celor plecați în alte zone. Există un grup folcloric, Bokrétás Néptánccsoport, care își face simțită prezența la variate evenimente.

Surse de infromații mai semnificative: Kovács Ágnes: Kalotaszegi népmesék, I–II, Budapest, 1944; Várady Péter – Borbély Anikó: Erdély magyar templomai – Kalotaszeg, Budapest, 1991; Léstyán Ferenc: Megszentelt kövek: A középkori erdélyi püspökség templomai I–II. 2. bőv. kiadás. Gyulafehérvár: Római Katolikus Érsekség, 2000; Balogh Balázs – Fülemile Ágnes: Társadalom, tájszerkezet, identitás Kalotaszegen, Budapest, 2004.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Muntii Apuseni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s