Sztána – Stana

Sztána sau Esztána – Stana este un sat din Kalotaszeg/ Țara Călatei, la 18 km nord-est de Huedin/ Bánffyhunyad; face parte din comuna Almașu/ Nagyalmás/ Váralmás/ Almás; satul Sztána este situat la altitudinea de 461, pe Valea Almaşului, la extremitatea de sud a județului Sălaj/ Szilágy megye, la limita acestuia cu județul Cluj. Atestat documentar din anul 1288, sub numele de terra Zthana; mai apoi poss Eztana (1391), Eztha (1409), Ezthan (1440), Ezthana (1441), Stana (1444), Ezthana (1469), Ztana (1630), Esztana (1699), Sztana (1733), Sztana/ Stana (1854), Stâna (1930), Stana (1966).

Între secolele 13 și 18 cel mai mare proprietar de terenuri din zonă era familia Gyerőfi. Până în secolul 14 satul aparținea de comitatul Bihor (Bihar vármegye), apoi de comitatul Cluj (Kolozs vármegye) până în 1920, și din nou între 1940 și 1944. În 1968 a devenit parte din județul Sălaj, ceea ce întrerupea legăturile administrative multiseculare cu Huedin/ Bánffyhunyad. Populația maghiară este de religie reformată începând cu secolul 16, înainte maghiarii erau romano-catolici. Date despre locuitori de etnie română apar de la începutul secolului 18; parohia greco-catolică există din 1795. În 1850 satul avea 444 locuitori, dintre care 298 erau maghiari reformați și 144 români greco-catolici. În 1900 populația era de 523 de persoane, dintre care de etnie maghiară erau 350 iar românii erau 170; 332 erau reformați, 169 greco-catolici, 11 romano-catolici și 10 mozaici; 35% din populație știa să scrie și să citească, dintre cei de etnie română 85% vorbeau și limba maghiară. În 2002 satul avea 198 locuitori dintre care 136 maghiari și 61 români; 134 erau reformați și 58 ortodocși. În 2011 au mai rămas în total 144.

Între cele două războaie mondiale au fost deschise mai multe cariere de piatră, iar între 1926 și 1994 se exploata alabastru. Închiderea carierelor de piatră și dezintegratea CAP-ului au lăsat opțiuni economice și mai nesustenabile; terenurile nu mai sunt cultivate în mare parte, eventual sunt cultivate cu mare efort, financiar nesustenabil. Oieritul este opțiunea care economic este sustenabilă. Cam din 1960 marea majoritate a tinerilor emigrează către centre urbane, mai ales către Cluj. Școala cu 8 clase cu predare în română a funcționat până în 1972. Școala cu 4 clase cu limba de predare maghiară a supraviețuit până în 1982, apoi a mai funcționat între 1998 și 2002.

Biserica reformată a fost (re-)construită în 1640 – pe baza unui edificiu pre-existent; include elemente medievale. Între anii 1836–1838 au fost lucrări care i-au crescut dimensiunile. Turnul a fost ridicat în anul 1876. Tavanul cu 42 de casete create la început de secol 18 de către Gyalui Asztalos János, se poate vedea azi parțial revopsit și relocat în zona de vest a bisericii. În a doua jumătate a secolului 18 în biserică își avea locul de creație artistul Umling Lőrinc; de la acesta provine decorațiunea scaunului preoțesc din 1767 și coroana amvonului din 1777. La început de secol 19 au fost reamenajări semnificative prin care a fost creat tavanul casetat din partea de est a bisericii, format din 36 de casete în care se încearcă imitarea casetelor vechi din edificiu. Biserica este monument istoric, având codul LMI SJ-II-m-A-05115. Statuia de lângă biserică, bustul lui Kós Károly, este creația sculptorului Gergely Zoltán; a fost dezvelită la 13 octombrie 2013.

O altă biserică, inițial greco-catolică a fost construită în anul 1927, pe baza planurilor lui Kós Károly; azi a ajuns la ortodocși.

Halta de cale ferată este la circa 3 km de sat, pe un deal. În fostele barăci ale muncitorilor de la calea ferată, începând cu anul 1900 s-a constituit o zonă de vile pentru relaxare/ reședințe de vară – locuite vara mai ales de oameni bogați din Cluj. Casa lui Kós Károly, numită Varjúvár/ Cetatea Ciorii, o construcție ridicată în 1910 și extinsă în 1925 este cea mai emblematică dintre edificiile de aici; pe deal, deasupra ei era un loc de creație artistică numit Varjú-tanya (Sălașul Ciorii). Kós Károly (1883 – 1977) a fost un arhitect, scriitor, grafician, editor de carte, organizator/ promotor al culturii, etnograf și totodată politician transilvan de cea mai înaltă calitate; din anul 1911 și-a petrecut verile la această casă, apoi din decembrie 1918 s-a mutat aici (venind din Budapesta) și a locuit în casa respectivă până în 1944.  Între 16 și 20 octombrie 1944 țărani din Nadăș au jefuit sistematic zona, cu ocazia asta fiind distrus locul de creație Varjú-tanya.

Se vede că atmosfera culturală era decentă până în 1944. Scriitorul Móricz Zsigmond a fost oaspetele lui Kós Károly în anul 1914. Szentimrei Jenő – poet, scriitor, publicist, și-a petrecut verile la Stana începând cu anul 1925 în vila lui proiectată de Kós Károly, iar între 1937–1944 a trăit aici.

Farsang/ fărșang marchează finalul iernii; este un obicei păstrat de maghiarii din Transilvania, preluat de la sași prin secolul 16; se fac gogoși multe și sunt nenumărate motive de mare distracție. Denumirea săsească, fasching, provine din vastschang/ fastschank care înseamnă ultima distracție înainte de a intra în postul Paștelui. Este un fel de debarasare de toate relele, frigul și întunericul care au fost în iarnă și un fel de nouă speranță pentru renaștere, primăvară și lumină.

Fărșangul de la Stana este o sărbătoare care s-a ținut mai semnificativ la Stana începând din 1914, la initiațiva lui Kós Károly. În etapa actuală, la festivitatea farsang sosesc mulți oaspeți din Ungaria; de altfel, trenul Budapesta – Tîrgu-Mureș oprește doar cu această ocazie la Halta Stana. Vineri seara, gogoși, pălică, muzică maghiară tradițională, coborârea de la haltă spre sat cu căruțe trase de cai, cazare la pensiuni rurale, seara bal de bun-venit. Ziua următoare, sâmbătă, au loc evenimente culturale, vizionări de filme, vernisaje de expoziții, discuții, simpozioane, excursii la Cetatea Ciorii de pe Dealul Melcilor și la alte zone din vecinătatea satului. Seara, mascota de paie care reprezintă iarna este plimbată prin sat cu alai, călăreți și muzicanți, apoi în centrul satului este aprinsă și arsă – ca simbol al debarasării de lipsurile, frigul și întunericul iernii. După asta are loc Balul Farsang, care tine până dimineața. Duminica la biserica reformată este derulată o slujbă festivă.

Publicații mai semnificative care cuprind date despre localitate sunt: Várady Péter – Borbély Anikó: Erdély magyar templomai – Kalotaszeg. Budapest, 1991; Lángi József – Mihály Ferenc: Erdélyi festett falképek és festett faberendezések, 1–2. Budapest, 2004; Janitsek Jenő: Sztána története és névanyaga. Kolozsvár – Sztána, 2005.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Muntii Apuseni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s