Mierla neagră

259

Mierla (Turdus merula) este o pasăre. Comună. Frumoasă. Poate splendidă. Câteva imagini făcute într-o iarnă a trecutului, stăteau printre foldere cu variate alte păsări… iar azi am alocat câteva minute pentru a le face vizibile pe blog, accesibile pe net, pentru tine și pentru ele… mierlele negre de tot. Sigur că ar trebui să fie scris și un text explicativ despre această specie de pasăre. Cine să o facă, să fie bine realizată… coerentă, scrisă cu suflet…, încât să fie o plăcere să citești și să simți că iubești aceste vietăți… Am oare timp de asta, am dorința și capacitatea de a face acea prezentare care să se ridice la nivelul speranțelor… încât să nu fie o banală înșirare de fapte? Tu ce crezi? Tu ce speri. Mai speri ceva?

 

Mierla neagră… cine să o bage în seamă? Poate să cânte, poate să își ducă viața printre noi în orașe… chiar dacă este privită de oameni nu este văzută aproape de nimeni… sau cel puțin nu conștient. Foarte rar se oprește cineva să se uite la ele. Pasărea asta a ajuns să prefere zonele mai urbanizate, spre exemplu la Sighet nu este chiar așa de frecventă… dar sunt destul de prezente prin Baia Mare, iar dacă vezi cam cât de plin este Clujul de mierle negre, poate rămâi puțin mirat; nu doar prin Grădina Botanică sau prin parcuri, ci și prin tot felul de cartiere de blocuri, pe străzile cu grădini, cam peste tot le poți vedea; mult mai multe sunt pe aici decât în orice habitate naturale, așa că le priește diversitatea de micro-habitate urbane, cu locuri bune de cuibărit și de hrănire, cu ascunzișuri în fața intemperiilor sau prădătorilor.

 

Sunt OK pentru ele nenumăratele tufe și arbori unde își pot instala cuiburile, dar și iedera de pe clădiri sau nișele din construcții unde se poate încerca un fel de cuibărire. Poate așa cuiburile au șanse de a rămâne nedetectate de ciori grive, stăncuțe și uneori coțofene care mai consumă din ouăle și puii mierlelor… Când cresc, patru-cinci pui mari cât adulții nu prea mai încap în cuib; dar și șansele de supraviețuire sunt mai bune dacă se răspândesc, fără să fie la un loc. Așadar, prin luna mai poți vedea frecvent prin parcuri puii de mierle care au prăsit cuibul; încă au și ceva puf pe cap, penele cozii sunt scurte,… sunt destul de neajutorați și au o naivitate cam riscantă, nu prea au capacitate să zboare…, sunt hrăniți de părinți încă o vreme… dar sunt pândiți de nenumărate pericole, inclusiv oameni binevoitori care vor să ajute și îi iau acasă; este o perioadă de mare vulnerabilitate, pentru câteva zile cât dezvoltă capacitatea de a zbura… o etapă riscantă când multe dintre ele ajung să își termine existența de pasăre. Pe lângă corvidele care le decimează cuiburile, atât puii tineri cât și adulții de mierlă pot să cadă prada pisicilor domestice, deci nici viața la oraș nu e atât de perfectă ca în paradis.

 

Mierla caută hrană mai ales la nivelul solului, printre ierburi, prin litiera de la baza tufelor sau arborilor; suprafețele înierbate de unde se pot aduna insecte, păianjeni, râme… oferă o bază trofică excelentă; pasărea noastră mănâncă și cireșe, struguri și boabele a tot felul de tufe ornamentale sau arbori ornamentali plantați prin orașe; la fel poate să consume resturi menajere, cotoare de măr aruncate cu dezinvoltură de orășeanul care trece printre clădiri. Densitatea mierlelor este mult mai mare în orașe comparativ cu densitatea lor în habitatele naturale; anual pot să crească 3 rânduri de pui în orașe, pe când în natură anual au doar două ponte. Și-au schimbat până și comportamentul de migrație… pe când în trecut cele sălbatice plecau pentru iarnă spre zonele mai sudice ale Europei, păsările urbanizate de azi au devenit sedentare, sunt prezente la noi tot anul; orașul le asigură o temperatură cu ceva mai mare decât temperatura extra-urbană, le asigură locuri adăpostite unde se pot ascunde pe timp de ger sau de viscol… și mai ales le asigură ceva hrană și pe timp de iarnă… nu mult, doar cât să nu moară de foame. Deci, le este bine. Masculii încep să cânte deja prin februarie, la început doar triluri scurte, ca un fel de antrenamente, apoi prin martie, aprilie, mai… auzi concerte lor adevărate. Mai ales spre dimineață, în zorii zilelor de primăvară, și spre seară, pe la asfințit, auzi cum mierlele cântă din tot sufletul lor. Se vede pe ele că se simt perfect în oraș, se simt acasă.

053

054

031

043

045

051

056

234

243

244

268

269

289

303

318

324

823

833

294

295

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Pasari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Mierla neagră

  1. Lia Stan via FB zice:

    Eu ador mierlele! Toata iarna am vazut cateva in gradina infruptandu.se din merele cazute si pe cand asteptam cu nerabdare sa inceapa sa cante s.au dus…. Mierloiul e mai chipes cu ciocul lui galben!

  2. Marta zice:

    Pozele sunt fantastice !!!! Le voi arata copiilor mei de la grădiniță. Felicitări pentru pasiune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s