Sfăraș – Farnas

Un sat din comuna Almașu/ Nagyalmás, județul Sălaj, situat la câțiva kilometri de Huedin/ Bánffyhunyad. Altitudinea este de 354 metri. Așezare de pe vremea dinastiei Árpád, până în secolul 12 aparținea de teritoriul cetății Adorján, apoi domeniu regal, apoi zonă deținuită de structuri religioase catolice de la Váradelőhegyi prépostság, apoi aparținând abației Szent Jób. Până în secolul 12 era parte din comitatul Bihar (vármegye). Conform Codexului Vienez din secolul 13, deja avea biserica proprie/ Mater Ecclesia. Atestată documentar din secolul 12, menționată mai apoi sub denumirile Szferas (1839, 1863), Szferázs (1873), Sfărașu (1930). Inițial populația era de religie romano-catolică, apoi după reforma bisericii au devenit reformați. La recensământul din 1850, populația de 365 includea 203 maghiari, 4 evrei, 2 țigani; în privința religiozității, aceștia erau 156 greco-catolici, 8 romano-catolici, 197 reformați, 4 israeliți. În 1992 trăiau aici 180 persoane dintre care 111 români și 69 maghiari; 110 erau ortodocși, 2 romano-catolici și 67 reformați. Recensământul din 31 octombrie 2011 consemnează existența unei populații de 118 oameni, dintre care 54 maghiari.

Biserica reformată a fost construită prin re-utilizarea pietrelor cetății Almásmonostor, distruse de invazia tătarilor din anul 1241. A fost ridicată în secolul 15, în stil gotic; tocurile ușilor au sculpturi renascentiste. Alte date arată că a fost construită între 1505 și 1510, cu sprijinul proprietarului de terenuri Farnasi Veress János – care are piatra funerară inclusă în zidul bisericii; persoana în cauză este unul dintre liderii revoltelor împotriva Regelui Mátyás al Ungariei/ Matei Corvin. Clădira a fost afectată de evenimentele răscoalei/ luptei de eliberare din 1703-1711 conduse de Rákóczi al II-lea; a fost restaurată în 1750. Nava bisericii precum și zona sacrală octogonală au tavanul tapetat cu casete de lemn create de Gyalui Asztalos János și Umling Lőrinc; sunt prezentate variate motive, de la acvila cu două capete la pelican, Soarele, căderea în păcat șamd. Amvonul (szószék) este din anul 1770, creație a lui Umling Lőrinc. Orga este din 1848. În interior are piese de mobilier pictat, provenind din secolul 18.

Turnul-clopotniță este din lemn, situat separat de clădirea bisericii; este acoperit cu șindrilă. A fost avariat de un fulger din 1860. În turn sunt două clopote, cel mare este din 1745 și are o greutate de 150 kg (după alte date, probabil eronate, este din 1475, de pe vremea lui Matei Corvin). De altfel, este interesant să vezi o biserică reformată cu caractere atât de ancestrale, o clădire de 5 secole cu turn de lemn poziționat separat în imediata ei vecinătate. Restaurarea recentă a bisericii a fost finanțată de Guvernul Ungariei. Edificiul este inclus pe lista monumentelor istorice din România, sub codul LMI: SJ-II-a-B-05112.

Castelul familiei Szent-Iványi, o construcție de la începutul secolului 19, azi este utilizat ca azil de bătrâni, inclusive are o nouă clădire cu care nu trebuie să se confunde vechea construcție. Există și o biserică ortodoxă, oarecum banală, construită între 1929-1935, părăginită de parcă ar avea și ea 500 de ani.

Datele bibliografice provin din: Horváth Zoltán György – Gondos Béla: Kalotaszeg középkori templomai a teljesség igényével (Romanika kiadó, 2006.); Várady Péter – Borbly Anikó: Erdély magyar templomai – Kalotaszeg (Unikornis kiadó, 1991).

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Muntii Apuseni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s