The War You Don’t See – Războiul pe care nu îl vezi

De câțiva ani mă preocupă subiectul dur al jurnalismului independent versus manipularea maselor prin mainstream media. Impresia oamenilor despre marile mize politice, ale dezvoltării, sustenabilității, ecologismului (sau lipsei lui), energiei, resurselor, despre situația din variatele războaie… este conturată mai ales de ceea ce se scurge prin canalele mediatice. Cea mai bună prezentare a subiectului privind conflictele militare este făcută în filmul documentar britanic din 2010, The War You Don’t See – Războiul pe care nu îl vezi, care ai putea să zici că este o capodoperă, concepută și realizată de John Pilger. Modul ultraperfid în care marile puteri manipulează ceea ce oamenii din zonele respective cred despre ceea ce se întâmplă.

Este un film greu de urmărit, deoarece nu este ficțiune, ci este documentar; este dificil să vorbești despre subiectele dure. Primul Război Mondial, 16 milioane de morți, 21 milioane de răniți: “Dacă omenii ar cunoaște adevărul despre cele ce se petrec, războiul ar fi oprit mâine.”

“În Primul Război Mondial, civilii au fost 10% din victime, în al 2-lea au fost 50%, în războiului din Vietnam au fost 70%, în Irak 90% dintre victime erau civili.” Să vedem care o să fie procentajul “pierderilor colaterale” din alte masacre aflate în derulare. Se ajunge din ce în ce mai aproape de perfecțiune, când 100% dintre victime sunt civili: copii, femei, bărbați de pe stradă. Bunica, copilașul, curva, pădurarul.

De ce este un film bun în care sunt intervievați anumiți jurnaliști de renume din SUA și Marea Britanie? Despre jurnalismul liber versus mizerabilitatea’ din mainstream media. Despre efectele bombei atomice detonate la Hiroshima… cum a fost pulverizat tot ce era în zonă… și conștientizarea faptului că cele întâmplate aici în ultimele ore ale celui de-al doilea război mondial se vor întâmpla în marile centre urbane în prima oră din al 3-lea război mondial: vor ajunge șterse de pe fața pământului New York, Moskova, Londra, Berlin șamd. Și sunt prezentate înregistrări despre cât de aproape era SUA să utilizeze din nou arma nucleară, în 1972… pe vremea lui Nixon. Te poți întreba, oare despre câte situații similare și mai dure nu există înregistrări care să ajungă publice? Îți dai seama cam pe ce gheață subțire dansează omenirea, și cam de ce depinde soarta ei. Și, o mică, dar foarte mică parte pozitivă, că există și câțiva jurnaliști de elită, realmente Oameni, cei care ridică aceste probleme în fața unei infinitezimale elite intelectuale… care ar putea să existe pe undeva prin interstițiile unei societăți din ce în ce mai aberante.

Good Morning, Vietnam! Cum au reușit americanii să instaleze democrația și bunăstarea în Vietnam (1955-1975)? Se vorbește aici despre uciderea industrială a 3 milioane de oameni în zonă… orice copil, femeie, orice om era inamic… iar milioanele de morți au fost trecuți la pierderi colaterale. Bombardarea neîntreruptă, în masă, nediscriminatorie, a peisajelor cu zone locuite… despre care oamenii vestului nu trebuiau să cunoască realitatea; este arătat și locul unui oraș din care nu a mai rămas nici măcar o clădire, doar cratere de bombe. După cantitatea uriașă de bombe aruncate la grămadă, te poți întreba… cât de rezistenți erau vietnamezii aceia în junglele lor… cum de a fost posibilă căderea Saigonului… reocuparea teritoriilor controlate prin masiva tehnică militară americană? Te poți întreba, acest masacru american organizat în Vietnam este un genocid, sau nu se califică, deoarece erau asiatici din ceva soi care nu contează… ceva ființe galbene, și oricum au murit deja. Trebuie oare trecuți la pierderile colaterale și copiii tarați care se nasc generații la rând cu tot felul de malformații monstruoase, hidoșenii cu mai multe capete, multe picioare, siamezi și toracopagi… din cauza efectelor Agent Orange (spreyat în cantitate de peste 75 milioane de litri între anii 1961-1971), a ierbicidelor defoliatoare utilizate de americani, și a contaminării acestora cu dioxină… substanțe care sunt peste tot în mediu și în corpurile oamenilor…? Au mai fost folosite și alte substanțe de distrugere a recoltelor șamd… iar milioane de oameni au ajuns contaminați cu astfel de otrăvuri ale armelor chimice americane; a fost democrația americană capabilă să facă așa-ceva acum câteva decenii? Ce o oprește să repete faza? Oare cum le-a venit americanilor ideea cu armele chimice de defoliere a junglei și distrugerea recoltelor prin chimicale? Au văzut că oricâte bombe aruncau, cumva pădurea îi proteja pe oamenii gălbui ai locurilor, și nu puteau să ucidă cu eficiența pe care o doreau? Te poți întreba, cum de fix cu Vietnamul au avut probleme, că mai erau și alte state comuniste… spre exemplu puteau să facă o campanie de bombardare și prin (completează tu…)… că motive găseau; dar nimic nu este pierdut, se mai poate face, doar să apară ocazia. Cei care stăteau în închisorile comuniste de pe la noi și sperau sosirea americanilor eliberatori, au fost naivi… și nu numai; poate că e mai bine că nu au venit, că era posibil ca și pe aici să fie plin de exemplare umane cu mai multe mâini în plus, sau 2-3 capete care conversează între ele, să nu se plictisească.

Desigur, în toată mizeria asta vietnameză, vinovat nu este soldatul american din teren, el este un simplu șobolan manipulat de Uncle Sam, și în multe cazuri un hoit anonim care a rămas la locul experimentului… să se descompună repede, ros de vietățile din adâncurile junglelor. Oare ce ură a rămas în sufletele supraviețuitorilor vietnamezi după ce americanii au fost goniți acasă? Și oare ce oameni au ajuns foștii militari americani care au ajuns înapoi în societate… după tot ce au văzut în acțiunile la care au luat parte… Ce efecte ecologice au toate pesticidele pulverizate în cantitate industrială asupra ecosistemelor vietnameze… ce efecte au asupra biodiversității… oare se nasc și azi maimuțe cu multe malformații, incapabile de viață… sau să nu te plictisesc cu chestii de acest gen. Crezi că au fost judecați criminalii de război din Vietnam – autorii morali ai războiului, a la procesul de la Nürnberg… sau nu a fost necesar, că ei erau eroi, erau oameni buni, creștini adevărați. Crezi că pe cineva mai interesează un genocid de acesta? Hai să fim serioși. Noi să fim sănătoși, că belelele curg gârlă! Iar în film se vorbește despre hollywoodizarea subiectului… cu victimizarea și eroizarea invadatorilor, plus ceva amuzant, gen Good Morning, Vietnam. Hai să râdem. Sunt amuzanți americanii ăștia.

http://johnpilger.com/videos/the-war-you-dont-see

© dr. Peter Lengyel

PS. Ideea este ca acest text să fie cu încetul dezvoltat; calm. Îmi imaginez că ar putea ajunge la o formă destul de rezonabilă spre sfârșitul lunii august 2014.

PS2. Vezi ce înseamnă credință adevărată? Musulmanii cu adevărată-credință, grupați în forțele Isis prin Irak, oameni religioși care știu că a lor este singura religie data de Allah și că orice altceva este o invenție a unor șarlatani, măcelăresc acum în august 2014 necredincioșii numiți creștini; li se dă ocazia să se convertească la Islam, iar dacă nu, decapitați, copii uciși, femei violate și omorâte; sărmanii se refugiază în masă, dar nu au unde să plece, nu au apă, nu au hrană; bisericile sunt umplute cu dinamită, iar apoi, Bang. Iar zeitatea se uită. Și nu face nimic. Acesta este planul. Frumos?

PS3. Vara 2014. Statul național, unitar şi indivizibil Ucraina, sau ce a mai rămas din el până la ora actuală. După ce noile forțe pro-europene au şters tot felul de drepturi minimale ale celor din etniile minoritare, au gândit să facă o afacere să îi înroleze în armată pe cei de etnie română şi maghiară şi să îi comande spre luptă cu cei din minoritatea rusă. Ce fericire pentru toţi. Desigur, nici maghiarii şi nici românii nu doreau să iasă pe câmp și să devină rapid carne de mici sub proiectilele de origine rusească. Oricum, statul ucrainian nu mai are bani de solde în armată, gazele cumpărate de la ruşi au devenit prea scumpe pentru hoardele de sărăntoci, iar în Kiev serviciile de utilitate publică sunt la limita-limitei. Crize politice destul de dure mai complică pe cele economice și cele militare. Dar brav, armata Ucrainei trage cu bombe în zone rezidențiale ale unor orașe… pline de cetățeni ai Ucrainei de prin zonele majoritar-ruse. Cred că este momentul să fie integrați în Uniunea Europeană. Cred că și pentru Schengen sunt deja perfect pregătiți. Sau pe aproape. Să vezi ce fain e când mai vine și iarna, cea de tip ruso-ucrainian.

PS4. August 2014, Ferguson, un orășel american. Un oarecare adolescent “de culoare”, neînarmat, este ucis de un polițist alb-imaculat… cu o serie de gloanțe dintre care două îi spulberă creierul. Este împușcat ca un câine jegos, executat ca o mizerie în care se trage o rafală. Nu este primul, nici ultimul; în marea democrație americană cei care aveau și au culoarea neagră a pielii erau întotdeauna priviți ca periferia în care îți poți băga… gloanțele. Comunitatea preponderent afro-americană se simte ultragiată (oricum, poliția locală este aproape în totalitate din oameni albi), iar demonstrațiile din stradă se intensifică – inclusiv contaminând în parte alte orașe; la Ferguson circ este în fiecare noapte, tensiuni, gaze lacrimogene, focuri de arme, răniți, cocktailuri Molotov, violențe de variate feluri, poliția ieșind la intimidare cu negre și masive vehicule militare blindate, cu armament de război; cu toate astea, magazine ajung jefuite și incendiate de găștile de huligani care se integrează bine în întuneric. Sărăcia, lipsa de perspective, lipsa de educație, mocnește adânc în aceste zone ale societății americane. Se simte cum colcăie disperarea, iar organele de represiune ale statului habar nu au ce și cum să facă; au impus legea marțială, apoi au ridicat-o pentru a mai detensiona comunitatea, dar circul continuă. Interesant și jalnic este cam ce abordare aveau și față de jurnaliștii care încercau să își facă meseria… În schimb, ei, Americanii, știu să facă ordine la alții. Îți dai seama cam ce își permit să facă aceste forțe criminale în zonele pe care le invadează, cum este Irak pe care l-au făcut praf și pulbere, un mare cancer cu Isis și Califat și conflicte inter-religioase sectare… cu adulți și copii decapitați și femei vândute pentru sclavie sexuală, o minunăție actuală creată de inconștiența americană, bazată pe visul american din creierele decidenților care au pierdut demult contactul cu realitatea.

 

PS5. Dubla-măsură. Atunci când Saddam Hussein din aliat al americanilor este declarat fără nici o bază ca deținând arme de distrugere în masă, Irakul este invadat iar el este ucis ca un câine. Atunci când grupările Isis sunt considerate de vestici ca fiind formate din luptători pentru libertate în Siria – și sunt ajutați cu armament… iar în Irak sunt considerați teroriști și bombardați la grămadă. Când ajutorul umanitar trimis de ruși orașelor locuite majoritar de ruși care se află sub asediul forțelor militare ale Ucrainei care trag în oameni cu armament de război… este considerat ca fiind intervenție în afacerile interne ale altui stat, dar toate operațiunile militare americane bombardând cu avioane și drone pe unde apucă… sunt a priori legitime și bune, că sunt americane. Atunci când torturarea de oameni ținuți în cuști pe la Guantanamo ți se pare că este acceptabilă. Atunci când în Statele Unite aproape orice grupare religioasă creată de ceva lunatici lobotomizați este mai acceptată de marile mase și de manipulatorii politici decât gândirea știintifică și produsele ei cum este spre exemplu conștientizarea evoluției biologice sau rațiunea pragmatică a agnosticilor sau ateilor. Atunci cât crezi că partide politice musulmane sunt periculoase… spre exemplu Frații Musulmani, la fel grupări religioase-criminale precum Isis și Califatul… stat religios nou creat, dar crezi că este normal să auzi în state laice de Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir și Partidul Național Țărănesc – Creștin și Democrat, Alianța Creștin Liberală… și de finanțarea anuală din banii publici cu sute de milioane de euro a bisericilor, atunci când spitalele și școlile ajung în paragină și nu mai sunt medicamente pentru cei care au nevoie vitală de ele… Nu se întâmplă nimic, doar se alunecă lin spre bigotismul Evului Mediu și sunt convins că o să îți placă. Ești convins că argumentul forte al creștinismului, reprezentat de tortură și arderi pe rug… stilul Inchiziției nu se mai poate întâmpla. Altfel, ce sens a avut Renașterea, Iluminismul?  

 

PS6. Sfârșit de august 2014. Jihadiștii, cu al lor Război Sfânt în numele Dumnezeului lor numit Allah, sunt capabili să decapiteze oamenii care nu se convertesc la singura religie adevărată, adică Islamul – iar Zeul privește indiferent; sunt echivalenți cu Creștinii Inchiziției care te ardeau pe rug dacă puneai sub semnul întrebării careva dintre imbecilitățile biblice precum Pământul plat sau Soarele care se învârte în jurul acestuia. Pe diferite canale mediatice mai relevante internațional se discută azi despre Califatul Islamic în care luptă deja circa 12.000 de oameni veniți din alte 50 de țări, inclusiv din SUA și Marea Britanie. Ceva… cineva… îi face să lupte pentru Islam. În Anglia, musulmanii radicali deja controlează centrele de manipulare religioasă, au canalele lor TV, chiar și universități. Radicalizarea islamiștilor din aceste țări pare că are o componentă de circa o pătrime reprezentată de tineri sub 18 ani. Viitorul este asigurat. Îți poți imagina cam ce ură au pe creștini și vestici, mai ales cei care au fost torturați ani de zile prin Guantanamo… și apoi ajung eliberați? Sau cei care au fost bombardați ani în șir prin Irak, Afganistan șamd, și au pierdut familie, iubită, copii și tot ce aveau… iar acum au doar ură nemărginită față de vest și creștini. Nu se știe cum să fie tratați cei care se întorc cu experiența Jihadului.. în “țările lor” precum SUA sau Anglia… ei fiind cetățeni britanici sau americani cu drepturi la fel ca toți ceilalți. Pare că deja 250 de jihadiști s-au întors în Marea Britanie. Ce frumos. Ce performante au fost politicile vestice de eradicare a terorismului islamist, nu? Așa e, că nu vrei să extrapolezi ce mai poate să urmeze. Cei care au luat deciziile politice care au favorizat aceste fenomene crezi că erau simplii imbecili sau chiar asta au dorit?

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la The War You Don’t See – Războiul pe care nu îl vezi

  1. Radu Mititean via FB zice:

    Ei na, asta a fost si este politica internationala a oricarei mari puteri… si Saddam a fost baiat bun si a primit bani si arme si informatii cat timp se razboia cu Iranul, apoi brusc a devenit baiatul cel rau… si Gaddafi a avut perioade de good guy si apoi s-au razgandit, si Bin Laden si Noriega erau baietii iubiti ai washingtonului cand interesul de moment dicta asta, si Ceasescu a fost vedeta o perioada cand era util in rolul de comunist oarecum dizident fata de Moscova, apoi brus si USA au „descoperit” ce „baiat rau” este… lista poate continua cu zeci de exemple pentru USA, si liste de astea se pot face si pentru Franta, UK, Rusia, Germania etc. Totul se pazeaza pe propaganda (numita azi in mod fin „PR”) si pe memoria scurta si incultura istorica a majoritatii populatiei bizonizate prin massmedia moderna si consumerismul globalizat…

  2. peterlengyel zice:

    A Photojournalist Walks Away From His Profession

    despre fotografiere/ filmare in zonele de conflict… despre riscuri, moarte, despre oameni, despre dominanta, coruptie politica, despre sisteme judiciare destramate, despre concurenta de a face imagini tari, despre empatie sau lipsa ei… despre decizia de a face altceva…

    http://www.theatlantic.com/video/index/419754/a-photojournalist-walks-away-from-his-profession/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s