E-mâncare

O pensiune eco-turistică în Carpații Meridionali: la micul dejun crenvuști/ krenwurst și ceva ceapă verde, plus explicație de la proprietară, care zice că ceapa este așa cârcită deoarece a fost dată cu ceva substanțe și probabil a pus prea mult; nici nu știa cu ce a stropit, dar ceva luat de la târg… despre care ziceau că garantat ucide toți dăunătorii (dar turiștii?). Crenvuștii… nici nu vreau să știu din ce sunt “creați”, câte piele de găină fluorescentă și substanțe de variate feluri le-au reglat aroma, culoarea, consistența, perisabilitatea… Portocale frumoase: mă întreabă o prietenă, “nu sunt oare injectate”? Nu știu ce să îi zic. Căpșuni roșii, dar nu prea au gust… în schimb ni se recomandă să nu mâncăm prea multe din prima… că dacă au fost stropite cu ceva… au mai ajuns la urgență dintre cunoscuți… Fiul unei colege a făcut o reacție alergică la un măr adus din Spania… încât faza era să îi fie fatală. Da, este bine. Mai dorești ceva?

Omul este manipulat de diferitele arome apetisante, de prezentarea vizual-înșelătoare a acestor kitschuri ca fiind mâncare… de nenumărate reclame care se revarsă asupra psihicului copilului, tânărului, adultului din diferite surse mai ales televizate… Mezeluri, chipsuri, prăjituri care stau pe raft ani de zile… se creează impresia că este bine să se consume un anumit produs… dar ce este dincolo de gardul vopsit, nu mai apare în reclamă… Dacă ai idea de a mânca niște “chipsuri cu bacon”, ziua următoare vei simți cum prin piele ți se elimină substanțe care au produs arome afumate… Foarte tare? Mai trebuia un fum alb și un răcnet de fericire: habemus papa!

Îți dai seama cam cum ar arăta “mâncarea” respectivă, dacă nu ar avea coloranții artificiali, aromele artificiale și potențatorii de gust care să o facă aparent-consumabilă? Dacă nu ar fi înșelate în acest fel simțurile ființei umane? Coloranți sintetici, obținuți pe cale chimică, sunt ieftini și buni pentru a colora orice: mezeluri, produse de patiserie, cofetărie, dulciuri, prăjituri de variate feluri… toate sunt foarte bune… și să nu uităm de rahaturi. Ponceau 4R E124 pulbere roșie, azorubina E122 o pulbere roșie, quinolina E104 pulbere galbenă, tartrazina E102 pulbere galben-portocalie, orange S – sunset yellow E110 pulbere portocalie, green E102 și E 133 pulbere verde, albastru patent E131, albastru briliant E133, indigolină E 132 albastră, brun HT E155 de culoare brun-roșcat, negru briliant BN E 151. Ce aspect briliant are prăjitura asta, cu indigolină și moț sunset yellow, ponceau-tartrazina îi dă adevărata valoare… mai vrei una? Am văzut ceva poză cu o acadea colorată căzută pe jos, care era ocolită de o coloană de furnici; nu mâncau din ea; oare când se apropiau de respectiva ciudățenie, și o analizau cu receptorii olfactivi și gustativi din ultrafine organe senzoriale… își dădeau seama că trebuie să o evite? Părea că au o mai bună capacitate de înțelegere decât noi…

Am văzut imagini cu hamburgeri de la fast-food, despre care se susține că au rămas cvasi-identici după 1 sau 2 ani. Nici mucegaiul nu se prinde de ele… Conservații creează un mediu toxic pentru ființe vii care chiar că nu au prea mari pretenții: bacterii, fungi/ mucegaiuri/ drojdii șamd… așa că mâncarea rămâne “proaspătă”, pentru tine. Zâmbește, e a ta și conține: metabisulfit de sodiu E223, propionat de calciu E 282, sorbat de sodiu E201, sorbat de potasiu E202, benzoat de sodiu E211, etc etc… am menționat doar câteva exemple. Acestea se utilizează în producerea de margarină, maioneză, condimente, unt, brânzeturi, siropuri, sucuri, gemuri, jeleuri, marmelade, fructe și legume deshidratate, panificație, pește semiconservat, supe, vinuri, bere, produse de cofetărie șamd. Ce a mai rămas? Nimic? Cineva a otrăvit și fântânile?

Te poți întreba, la hrana pe care o consumăm, cum de oare mai există organismul nostru? De-a lungul deceniilor, cam ce cantități de substanțe am consumat, tot felul de conservanți și E-uri de toate felurile, arome identic-naturale, coloranți și mai rău decât atât… substanțe biologic-active. Cam ce încărcătură de insecticide și fungicide aveau/ au verdețurile și fructele atât de frumoase la exterior? Cam ce are carnea animalelor produse în ferme industriale, unde sunt îndopate cu antibiotice că altfel ar avea infecții crunte în aglomerația de acolo, ajustate cu hormoni pentru a crește mai repede pentru un profit mai mare șamd. Să nu mai zic de distracția recentă cu modificările genetice, hrană GMO de care nu vei afla că ai mâncat-o. Unele răcoritoare sunt chimicale fără nici o legătură cu portocalele de pe etichetă; unele au conținut de fructe care poate ajunge și la un procent… Să amintesc de nitrații și nitriții din apele de fântână… provenite din îngrășăminte chimice și din dejecții scurse de la ferme de animale… ajunse infiltrate în pânza freatică? Să mai amintesc de pești oceanici masiv contaminați cu mercur, de pulberea radioactivă depusă peste peisaje, inclusiv peste terenurile agricole? Cel mai interesant trebuie să fie efectul sinergistic al acestor substanțe: un cocktail Molotov pentru sărmana vietate umană. E destul de rezistentă dihania humanoidă… dacă suportă doar prin mâncare toată agresiunea astea… și rezistă, o vreme.

Roșii de grădină de forme contorsionate, dar cu niște arome și gusturi diferite de la o roșie la alta… păreau provenite direct din Paradis? Poți să uiți de ele. Ai în schimb standardizate-roșii create pe norme UE… identice și lipsite de orice special… crescute prin ultra-chimizare pentru a furaja masele de consumatori-standard, votanții imbecilizați taxați pentru prostia de a se lăsa la cheremul birocrației și a producției industrializate-depersonalizate și depersonalizante… Îți mai amintești de gustul supei de zarzavaturi proaspete, cele crescute în grădina bunicii, cele cârcite și cu proveniență tradițională… nu cele crescute din semințe importate de-nu-se-știe-unde? Poți să uiți. Nu regreta.

În schimb, lipsa de gusturi este compensată prin potențatori de gust (glutamat monosodic E621, glutamat de magneziu E580, maltol E636, ribonucleotide E 634-E635) adăugați în produsele semipreparate/ preparate… supe, sucuri, conserve, sosuri, genuri, jeleuri și alte rahaturi; amestecul de mizerii care poartă numele de salam are un gust care dă dependență, pe baze chimice. Bune experimente se fac pe ființa umană.

Desigur, pentru a avea și consumatori bogătași… consumatoare cu ifose, sofisticate ființe care câștigă mulți bani pentru a își permite hrană bio/ eco, poți să pui o etichetă și să crești prețul de 3-4 ori; nu e nevoie neapărat de certificarea produselor, că doar te încurcă la productivitate… și afacerea poate să sufere. În rest este OK.

Work in progress

© dr. Peter Lengyel

PS. Agricultura industrială care asigură hrana uriașelor mase de oameni, presupune mecanisme de contracarare a proceselor naturale: fără pesticide (insecticide, ierbicide, rodenticide, fungicide) nu se știe cât ar mai rămâne din recolta produsă în zone monoculturale… fără îngrășăminte chimice producția ar fi mai redusă. O mare problemă a hranei este că ea se alterează ușor; îmi aduc aminte de un sandwich cu ton consumat (parțial) la un loc bun din centrul Londrei, iar peste o zi eram ca un leopard, plin de pete; și mai dur a fost ceva păstrăv consumat la un restaurant pe undeva în partea sudică a Transfăgărășanului, din cauza căruia era să devin o amintire. Așa că hrana este umplută cu conservanți… Fără conservanți de diferite feluri, masiv utilizate, nu ai putea avea prăjituri cu creme care au termen de valabilitate 2 ani. Bună prăjitură, proaspătă… Așa că vine la pachet mâncarea… cu otrăvurile. Este mai bună mâncarea asta chimizată decât nici un fel de mâncare? Dacă îi întrebi pe cei care sunt muritori de foame… în sens concret… sigur că dacă ar mai avea voce, ar zice: da! Zâmbește, este bine.

… e un draft de articol ceea ce vezi aici, notițe care ar trebui cândva restructurate, coerentizate… dar le vine timpul cândva…