Barajul Runcu: Rezervaţia Cheile Tătarului se îneacă…

DSC_5004CheileTatarului

Cheile Tătarului! Bătrâni molizi ce se-apleacă peste stânci negricioase, andezite bazaltoide ce se ridică sub formă de pereţi, coloane sau ace; ape înspumate coborând peste praguri, bulboane cu păstrăvi… Există printre molizi şi câţiva arbori cu frunze căzătoare, ce ridică spectaculozitatea cromatică a peisajului pe timpul splendorilor de toamnă. De pe o întinsă arie vălurită a platoului vulcanic Igniş, apele se adună în pârâul care şi-a adâncit sectorul numit Cheile Tătarului. Mii de ani doar o iregularitate stâncoasă în Imensitatea Pădurii, în deceniile trecute a devenit o atractivitate turistică pentru cei ce iubesc măreţia Peisajului Sălbatic. Frumoasele Chei ale Tătarului, vor ajunge inundate aproape în totalitate de către apele lacului de acumulare Runcu. Este oare bine ca o rezervaţie naturală să fie înecată de apele lacului de baraj?

017

Întrebare de baraj. În bazinul Marei, pe valea Runcului, după confluenţa văii Runc cu valea Brazilor, în aval de Cheile Tătarului, se construieşte un baraj care va produce un lac artificial. Această intervenţie a afectat deja zona Cheilor Tătarului, singurele chei în andezit din România. Defrişarea pădurii de molid, şantierul, exploziile, realizarea unui tunel prin care apa să fie transferată spre Baia Mare, sunt aspecte care au un efect negativ asupra naturii. Desigur, construirea de baraje are efecte drastice asupra regimului hidrologic din aval, precum şi în amonte în zona acoperită de apele lacului de acumulare. Odată cu crearea lacurilor de acumulare, în zonele cu schimbare a regimului apelor sunt influenţate pozitiv speciile stagnofile, pe când speciile reofile nu mai găsesc condiţii de existenţă. Un ecosistem lotic al cursului natural (apa curgătoare), amonte de baraj se modifică în ecosistemul lentic (cu ape stătătoare). Aval de baraj comunităţile de organisme sunt afectate de schimbările regimului de curgere, care nu mai prezintă fluctuaţiile sezoniere naturale, şi mai mult decât atât, prezintă fluctuaţii dependente de necesarul de apă al comunităţii umane pentru a cărui satisfacere barajul a fost construit. Depinzând de arhitectura barajului, dacă apa de scurgere din baraj provine de la suprafaţa lacului de acumulare, atunci ea este prea caldă faţă de ‘normal’, iar dacă provine de la fundul lacului, ea este prea rece… Totodată, barajele reprezintă bariere în calea migraţiei speciilor acvatice. Sedimentele se depun în lac şi colmatează bazinul, regimul curgerii apei se schimbă, la fel şi temperatura, organismele acvatice nu mai pot migra de-a lungul cursului de apă… să nu mai zic ce se întâmplă cu localităţile umane din aval, în cazul când un baraj cedează… Prin “reducerea investitiilor reale” prin diverse mijloace, cutremure mai serioase, ca urmare a unor greşeli de proiectare, fac ca un baraj să nu fie o plăcere când este amonte de tine… Dacă ar fi o asemenea problemă, atunci valea Marei şi valea Izei în aval… ciao.

055

În cartea “Defileuri, chei şi văi de tip canion în România” scrisă de Mihai Grigore, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1989, apare câte-o descriere a zonei la pg. 212 şi la pg. 220 făcându-se deosebirea dintre Cheile Runcului şi Cheile Tătarului, deşi descrierile lor se suprapun puternic, practic repetându-se aceleaşi date. Despre Cheile Runcului se scrie că ar avea cca. 5 km, despre Cheile Tatarului ca ar avea 4,5-5 km: “Pereţi verticali, masivi, cu înălţimi care depăşesc în unele locuri 100 m, le dau şi caracterul de mic defileu (miniatural). Albia pârâului prezintă multe rupturi de pantă, repezişuri, formând serii de cascade de un pitoresc deosebit.”

În zile călduroase din verile copilăriei, cât de mare era fericirea când ajungeam pe-aici!… Mi-aduc aminte cum ne destindeam cu prietenii pe stâncile printre care apa se prăvăleşte în vale, după ce străbăteam pe jos zecile de kilometri dintre Sighet şi Cheile Tătarului… Trăiam experienţe incredibile printre păduri şi mlaştini, pe lângă focuri de tabăra ce dădeau sentimentul de libertate, discutam despre viaţă şi natură, despre scrieri şi despre stele. Aici am văzut prima dată croitor alpin (Rosalia alpina), o specie de insectă rară, critic periclitata cu exincţia şi protejată de legi, de Convenţia de la Berna, de Directiva Habitate a UE care o consideră specie prioritară pentru a cărei conservare este necesară desemnarea de arii speciale de conservare… Oricum, zona are o biodiversitate fantastică, vipere melanice, cu piele neagră, acvile şi şorecari ce se rotesc peste piscuri, urşi ce rup câte-o oaie… mistreţi ce-şi taie căile neştiute prin desişuri… andezite, chei, fluturi cu aripi irizante.

12

Croitor alpin (Rosalia alpina), o poză veche cu o specie rară….

Protecţie legală şi custodie. Desigur, o asemenea arie interesantă peisagistic, geologic, foloristic şi faunistic, Cheile Tătarului despre care se zice că ar fi în România singurele chei în andezite, a devenit arie protejată: este inclusă sub codul 2578 în Legea 5/ 2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional – secţiunea III, zone protejate. Având o suprafaţă de doar 15 hectare, nu este o arie prea mare, dar totuşi este mai mult decât zero. Aria protejată cuprinde cheile pe o lungime de cca 0,7 km. Conform datelor de pe site-ul web al Agentiei de Protecţia Mediului Maramureş, rezervaţia Cheile Tătarului “se află în custodia Direcţiei Silvice Baia Mare în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2001 prin Ordinul nr. 850/2003 privind încredinţarea administrării sau atribuirii custodiei ariilor naturale.”

Rezervația Cheile Tătarului se află pe valea Mara, mai concret pe un afluent al acestuia, valea Brazilor, aici fiind specifice stâncăriile din roci vulcanice, acoperite parțial de pădure; valea Brazilor drenează depresiunea vulcanică Tătaru, astfel că apele din acest teritoriu se scurg prin Cheile Tătarului; rezervația este situată pe teritoriul administrativ al localității Mara, ce aparține de comuna Desești. Este o arie protejată de categoria IV, rezervație geologică; cheile de mici dimensiuni sunt tăiate de ape în andezite piroxenice de Igniș-Mara; secțiunea transversală a cheilor este asimetrică, astfel că versantul vestic este cvasi-vertical, cu pereți stâncoși care prezintă și surplombe în roci vulcanice dure, iar cel estic este mai puțin abrupt, fiind presărat cu trene de grohotișuri acoperite în mare parte de pădure. În documentația care a stat la baza includerii ariei în lista din Legea 5/2000, se arată că ea are suprafața de 15 hectare, lungimea este de 700 metri, iar altitudinal este cuprinsă între 670 și 800 m, cu o altitudine medie de 730 metri. Este menționat aici că există un act de declarare a protecției prin Hotărârea de Consiliu Județean Maramureș nr. 37 din 14.11.1994. Pentru localizare, pentru zona centrală sunt menționate coordonatele geografice: latitudine 47 grade 48 minute 11 secunde, longitudine 23 grade, 45 minute 38 secunde și este încadrat la regiunea biogeografică continentală, în ecoregiunea Carpații Orientali. În documentația care a stat la baza includerii acestei arii în lista din Legea 5/2000, există o hartă silvică scara 1:20000, pe care cu o cariocă roșie a fost trasată o delimitare a zonei protejate, un contur alungit-ovalar… aflat în colțul dreapta-sus a paginii; tot în această documentație, mai există o hartă cu curbele de nivel, la scara 1:5000, pe care cu o cariocă albastră a fost trasat cursul apei în secțiunea respectivă și cu roșu a fost trasat un contur cu capete bonte, un fel de dreptunghi foarte alungit și curbat în S X 1,5 care nu seamănă cu desemnarea de pe harta de la pagina anterioară din documentație.

În formularul care a stat la baza includerii Cheilor Tătarului în lista din Legea 5/2000 sunt menționate speciile de licheni: Bacomyces corneus, Bacomyces rezeus, Candelariella aurela, Candelariella coraliza, Candelariella mediana, Alectoria jubata, Usmea florida, Usmea barbata, Lepraria aeroginosum, Lepraria sulphurea, Lepraria chlerina; dintre briofite (muşchi) sunt menționate: Marchantia polymorpha, Conocephalus conicus, Plagiochila asplenioides, Ptilium crista-castreusis, Dicranum scoporium, Campylium sommerfeltii, Pogonatum urnigerum, Mnium undulatum, Fontinalis antipyretica; la bibliografie sunt menționate lucrările: Farcaș Maria (1975) – Cercetări lichenologice în munții Gutin și Igniș, Lucrare de Diplomă, Universitatea București; Moldovan I., Moldovan C., (1964) – Câteva itinerarii de excursii botanice în Maramureș, Natura, seria Biologie, 3/ V-VI, pg. 54-59. Fără a avea aici o menționare, mai există și lucrarea lui Codoreanu V., 1972: Flora şi vegetaţia lichenologică saxicolă de la Cheile Tătarului (Maramureş) – Contrib. Bot. Cluj: 123-132.

Dintre activitățile antropice care se desfășoară în perimetrul ariei protejate, în documentația care a stat la baza includerii în Legea 5/2000 sunt menționate amenajări hidrotehnice/ baraj de acumulare a apei în construcție, cariere/ balastiere, exploatări forestiere (defrișări, igienizări), căi de transport și circulație, toate acestea având caracter permanent al impactului. Sunt menționate în acest document agresiuni antropice care au dus la degradare, precum defrișarea totală a versantului estic, execuția de drumuri auto în versantul estic cu deversarea materialului derocat, cariere în versantul vestic, precum și faptul că rezervația va fi inundată după executarea barajului hidrotehnic Runc.

În Hotărârea nr. 37/1994 cu privire la măsurile de ocrotire și conservare a rezervațiilor naturale și monumentelor naturii de pe raza județului Maramureș (act emis de Consiliul Județean Maramureș), la poziția 11 este menționată Rezervația Cheile Tătarului, cu 15 hectare. Declararea protecției de relevanță națională se face prin Legea 5/2000, unde Cheile Tătarului are codul 2578; suprafața protejată este de 15 hectare; în Legea 5/2000 se menționează doar codul ariei, denumirea ei, localitatea pe a cărei teritoriu administrativ este situată ea și suprafața în hectare, fără a se da limitele zonei protejate.

Rezervația Cheile Tătarului este inclusă în situl Natura 2000 Igniș ROSCI0092, și este totodată la marginea sitului Natura 2000 Munții Gutâi ROSPA0134, într-un diverticul care evită să îl includă, ceea ce arată o greșeală de abordare în realizarea conturului acestui sit Natura 2000.

Limita în format GIS a fost trasată în cadrul proiectului GEF – Managementul Conservării Biodiversității; ca suport au fost folosite hărți topografice 1:25.000 editate de către Direcţia Topografică Militară (1982) care au fost scanate, georeferențiate și transpuse în sistemul de proiecție Stereo 70; totodată au fost folosite și imagini satelitare Landsat (2000).

Ce se cunoaşte despre valorile naturale, despre biodiversitatea din zonă? Nu prea multe. Pe site-ul web al APM, http://www.apmbm.ro/index.php?cod=31&ce=cheile_tatarului scrie: „Din punct de vedere al faunei în anul 1966 s-au menţionat scorpioni.” Dealtfel, această informație apare și în documentația care a stat la baza includerii ariei în lista din Legea 5/2000. Mă întreb este oare credibilă această informaţie? Scorpionii sunt nişte nevertebrate mai termofile, care la noi sunt prezente în zona de sud-vest, prin Valea Cernei-Mehedinţi etc. Este oare posibil ca în frigurile şi umezeala munţilor din nord să existe asemenea animale? Oare nu au fost confundaţi nişte pseudoscorpioni, nişte artropode mai înrudite cu păianjenii decât cu scorpionii adevăraţi, iar cei de la Agenţia de Protecţia Mediului neavând oameni care să poată analiza “informaţia biologic”, au preluat o părere neverosimilă şi o păstrează pe site?

DSC_0781

DSC_0786

DSC_0789

DSC_0798

DSC_0799

Ce vezi dacă vizitezi zona în zilele noastre? Urcăm din satul Mara (ce aparţine de comuna Deseşti), pe un drum uneori betonat (culmea, betonat pe un sens!), alteori acoperit de piatră concasată. La început înaintând pe vale, urcând mai apoi pe versanţi, săpat în munte, drumul traversează un peisaj dominat de pădure, din care ies stânci răzleţe, ce dau uneori aspect destul de sălbatic, mai cu seamă în zona numită Cheile Tătarului. Drumul trece pe la barajul care este deja de aproape 30 de ani în construcţie (început în 1987), apoi pe la Cheile Tătarului, pe la cabana Pleşca.

DSC_4979

Barajul Runcu. Uriaş morman de piatră, urcă în trepte până la platforma largă din actualul vârf, ce va urma să se înalţe şi să se îngusteze în anii ce vor urma… Barajul va avea 93 metri înălţime. Fiind un baraj din piatră, fără betoane prin interior, are o bază foarte largă, urcă în unghi de cca. 45 grade, destul de lin (în comparaţie cu abruptul barajelor de beton), un fel de mare piramidă-alungită care închide valea. De pe drumul ce cândva va şerpui pe marginea apelor lacului, şi care acum taie versantul sus, prin pădure, poţi vedea undeva sub tine câteva buldozere, macarale pe şenile, un amărât de cilindru, mai încolo câteva camioane ce pot duce cate 20 sau 40 de tone de piatră… mărunte echipamente ca-de-jucărie în imensitatea peisajului, dar care folosite ani de zile vor bara calea apelor. Mai încolo se vede caria uriaşă în stâncă, cariera de piatră din care se extrag blocurile folosite la ridicarea barajului; zona de depozitare, şantier la intrarea în ‘rezervaţia’ Cheile Tătarului…

DSC_4989

Clădirile muncitoreşti acum sunt într-o stare incredibil de distrusă, dar poate niciodată nu au arătat mai bine. Şantier ce-ţi aduce aminte de aberaţiile de tip comunist, doar că acum la birt este bere vestică şi Coca-Cola. Stau pe bară caţiva muncitori bronzaţi, probabil că arşi de soare, în haine trecute de a 3-a tinereţe. Manele urlă din două boxe scoase într-un geam al blocului de cărămidă, clădire netencuită, neterminată de zeci de ani. Un fel de cloacă pestilenţială ce sfârâie la cer, un fel de mârlănie şubredă a omului constrâns să supravieţuiască oricum. Una dintre cele două clădiri mari, are camerele goale, fără geamuri, totuşi are la parter un birt funcţional. Ce poţi face dacă stai aici? Să citeşti o carte? Cât de concentrată să fie? Când vezi cum intră câteva zeci de bivoli printre clădirile coloniei, cum unul trage cu buzele de gunoaiele adunate în ‘cupa’ unei foste basculante.. Dealtfel, mai este şi o basculantă ‘rănită’, îi lipseşte una dintre uriaşele-i roţi… “Fain, aici la munte.” Bărbaţi izolaţi. Venus se vede uneori, cum se ridică din vale. O imagine generală, o atmosferă care l-ar face pe Tarkovski să se sinucidă de plăcere. Are tot ce trebuie: scena, actorii, poate fi turnat filmul!

DSC_5014

Monstruozitatea căminelor şi a şantierului este înconjurată de natură, virgină uneori, păduri întinse în văi, codrul ce se caţără peste stâncării şi vârfuri teşite ale munţilor vulcanici; pe platoul vulcanic se-ntinde o păşune cu flori multe şi fluturi ce-şi flutură aripile din floare-n floare. Păşunea are vreo 2.000 de hectare, are şi petece mărunte de pădure şi mici bălţi, mlaştini. Vânturei, şorecari şi ulii ce vânează pentru-a supravieţui, ursoaica ce are doi pui şi seara se mişca pe la margine de pădure. Îmi zice proprietarul unor oi, că mai ies şi lupii la ele, dar asta este destul de natural, în înţelegerea omului cu sine “că şi alţii trebuie să trăiască”. Mistreţi râmă căutând bulbi, rădăcini şi larve de insecte, sau rozătoare mici şi ciuperci, sau orice poate fi digerat. Câmpia are şi acum sute de bivoli ce se bălăcesc prin noroaie, cai ce se fugăresc în herghelii, vaci ce pasc tâmpe, oi ce se preling mânate de câini şmecheri dar pârliţi de soartă, şi păstori şi-mai-şi.

_DSC8118 _DSC8123 _DSC8128 _DSC8133

Cândva în perioada ‘societăţii multilateral-dezvoltate’ industria din Baia Mare avea nevoie de apă şi mai multă decât putea să fie asigurată prin lacul de acumulare de la Firiza. A fost îmbrăţişată ideea că mai trebuie un baraj ‘dincolo de deal’, iar apele să fie aduse la Baia Mare printr-un tunel ce leagă bazinul Izei de bazinul Someşului, prin găurirea unui întreg munte. Cu asta au şi început… Construcţia barajului a demarat în anii sfârşitului de comunism. Erau aduşi cu maşinile muncitori de la Petrova şi din Săpânţa, în fiecare dimineaţă, iar alţii stăteau în căminele muncitoreşti ridicate la faţa locului. Cu poticneli şi hei-rupisme, barajul se ridică sacadat, ca vieţile muncitorilor ce sparg şi cară piatră. Mai un somaj tehnic, mai un val de finanţare, mai vine iarna câte-o jumătate de an… Între timp, în post-comunism, industria băimăreană pentru care era nevoie de apă a colapsat lamentabil, dar tunelul exista, iar barajul este în construcţie. Apele nu se vor scurge pe aici prin fosta vale, dar auzim ce scurgeri au fost din banii de investiţie, prin anii ceţoşi ai post-comunismului. Câtă motorină, câte resurse variate… dar unde au fost oare ‘utilizate’? Ideea actuală este ca apele din viitorul lac să fie direcţionate spre sisteme care vor alimenta localităţile din Maramureşul Istoric. Din planurile refăcute, apele lacului de acumulare ar putea alimenta cu apă cca. 60-70% din locuitorii judeţului Maramureş. Ne trebuie apă, dar care este costul? Afectarea naturii sălbatice, inundarea pădurilor, secarea cursului în aval, schimbări în microclimatul din preajma lacului?

DSC_7022

Volumul de apă din viitorul lac de acumulare va fi de 26 milioane metri cubi, lacul se va extinde pe o suprafaţă de 82 de hectare. Barajul, un morman de piatră de 93 m înălţime, este proiectat să reziste la cutremur de 8 grade pe scara Richter. Atunci este bine. Sau nu!? Oare cât de sigur este un lighian de acesta cu 26 milioane de metri cubi de apă, care se află deasupra ta? O cuvetă cocoţată pe cocoaşa unui vulcan… Dacă are ceva probleme, sigur că ar fi o rejucare a Diluviului prin valea Marei, Izei… Este oare bine a sulfa în iaurt, în ideea că dacă asta se varsă peste tine nu mai ai şansa să îţi pui probleme existenţiale? Câtă apă este asta? Cam un cub cu latura de 296 metri?

DSC_7025

Care va fi impactul lacului de baraj asupra rezervaţiei? În ziarul Glasul Maramureşului a apărut în 27 iunie 2007 un articol al lui Alexandru Ruja, având ca titlu “Barajul Runcu – de la ‘relicvă comunistă’ la investiţie de miliarde”. Ce zice oare despre Cheile Tătarului dl Gheorghe Nemeş, şeful de şantier de la barajul Runcu, intervievat în articol? “La nivelul maxim al lacului, se acoperă cheile în proporţie de 40%. Eu spun că abia atunci cu ieşirea în luciul de lac, vor fi cu-adevărat frumoase…” Dealtfel, în documentul de pe site-ul APM, http://www.apmbm.ro/docs/raport98.htm, se scrie: “(…) rezervaţiei „Cheile Tătarului”, afectată de lucrările de la barajul de acumulare Runcu, care în final va fi inundată în proporţie de 75%”. Nu de parcă tare ar mai conta dacă este 40 sau 75%, dar este penibilă protecţia de acest gen în cazul unei arii protejate… Dacă Bucureştiul sau Clujul ar fi inundat încât apele să acopere 40 sau 75% din clădiri, oare ce-am zice?

DSC_7031

Ce se comentează despre costuri, la Senat? Ce zice oare la 5 iunie 2006, în Senat, doamna Ana Lucia Varga – secretar de stat în Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor? “(…) privind amenajarea barajului de la Runcu, judeţul Maramureş, va comunicăm următoarele: Valoarea totală a lucrării amenajarea Runcu, judeţul Maramureş, este de 328.543.137 lei, din care, realizat până la 31 decembrie 2005, 30.719.503 lei. În cadrul planului de investiţii pe anul 2006 al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, lucrarea „Acumularea Runcu”, Judeţul Maramureş, are prevăzută suma de 5.500.000 lei din fonduri bugetare, fiind realizate, până la 30.04.2006, lucrări în valoare de 2.400.000 RON.” Este oare o greşeală, sau realmente au fost investite intre 1987 şi 2005 ceva sub 10% din valoare investiţiei?

DSC_7043

La 12 martie 2007, în Senat doamna Lucia Ana Varga – secretar de stat în Ministerul Mediului şi Gospodării Apelor, zice: “(…) finanţarea acumulării hidroenergetice de la Runcu, (…) acest obiectiv este cuprins în lista obiectivelor de investiţii pentru anul 2007, fiind finanţat atât de la bugetul de stat, cât şi din credite externe, de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Valoarea totală de program pentru anul 2007 este de 17.900.000 lei. Acumularea este prevăzută a fi pusa în funcțiune în luna noiembrie 2010.”

DSC_7046

Deci, în 2007 se investesc 5,77 mil Euro în acest baraj? Până la urmă cât costă un baraj de acesta? Poate el să fie 105,9 mil Euro? La costuri au fost calculaţi doar muncitorii, materialele şi energia, sau au fost calculate costurile de mediu prin pierderea habitatului urşilor şi lupilor, mistreţilor şi veveriţelor, viperelor şi croitorilor alpini, molizilor şi fagilor, buhelor mari şi ciocănitorilor pestriţe, salamandrelor şi cerbilor? Sau astea nu contează, sunt ‘pierderi colaterale’? Dar cu rezervaţia cum rămâne? Va fi ştearsă de pe listă? Devine de acum rezervaţie subacvatică în acest lighean cu apă?

DSC_7058 DSC_7064 DSC_7067

DSC_7055

Lacurile artificiale formate prin construirea de baraje sunt un subiect foarte controversat în dezbaterea problematicii legate de managementul apei. Problematică este integrarea considerentelor de mediu şi a celor sociale cu aspectele economice şi tehnice. Pentru a decide necesitatea construirii unui baraj sau abandonarea ideii încă din stadiul de proiect, este nevoie de o implicare reală şi largă a celor interesaţi de subiect, începând de la localnici afectaţi pană la ONG-uri şi specialişti din diferite domenii. Este totuşi dificil de a echilibra dreptul cetăţenilor de a lua parte la luarea deciziei concomitent cu recunoaşterea rolului pe care Statul îl are în luarea deciziilor. O altă dificultate este cea de a determina când este acceptabil de către societate să se construiască barajul. Care este procentul din populaţie care trebuie să se opună pentru ca lucrările să fie sistate? Schimbarea abordărilor legate de protecţia contra inundaţiilor duce la transformarea unor viziuni simpliste şi hidroinginereşti la o viziune ecologică în care sunt luate în calcul şi aspecte legate de dezvoltare durabilă şi menţinerea sănătăţii ecosistemice la nivel de peisaj, conservarea biodiversităţii, arii protejate etc. Oricum, în cazul Rezervației Cheile Tătarului/ Barajul Runcu, deja praful s-a ales din naturalețe. Eventual, dacă apele lacului nu vor fi ridicate până la nivelul cheilor, ar mai putea să fie o soluție de compromis, dar nu se prea poate spera asta, după ce uriașul colos de piatră ajunge să fie terminat.

© dr. Peter Lengyel

PS. Aici, pe ierburile din vecinătatea drumului de lângă Chei, am observat călugărița (Mantis religiosa); este unul dintre puținele locuri unde specia a fost văzută în Maramureș.

PS2. Larvele de chişcari stau în zone cu nămol, în ape liniştite. O asemenea zonă cu larve este amonte de construcţia barajului de pe Runc, în valea Marei; la baza unui perete stâncos se întinde o arie cu ape liniştite ca un lac aflat pe cursul pârâului; această arie va deveni inundată odată cu formarea lacului de baraj… Discuție din 2009. Peter Lengyel: Cum ai descrie comunitatea de peşti din zona Runcu/ baraj în construcţie? Ilie Telcean: „Zona confluenţei pâraielor Runcu şi Tătarul aparţine cursului superior al râului Mara care este un sector specific montan. Dacă privim cursul râului Mara amonte de localitatea cu acelaşi nume, este greu să bănuim că peisajul sălbatic al văii poate fi tulburat chiar spre izvoare de o amenajare hidrotehnică de mare anvergură. Este vorba despre un baraj de anrocamente care va schimba definitiv peisajul şi biodiversitatea unei întinse regiuni. Prin faptul că va fi afectată regiunea de la izvoare se exclude posibilitatea de refugiere a faunei acvatice în pâraiele care vor deveni afluenţi ai lacului de acumulare. Ca urmare, impactul va fi deosebit asupra speciilor reofile. Comunitatea piscicolă din acest sector cuprinde relativ puţine specii datorită curgerii rapide a apei. Caracteristice aici sunt cicarul (Eudontomyzon danfordi), zglăvoaca (Cottus poecilopus), păstrăvul (Salmo trutta) boişteanul (Phoxinus phoxinus) şi grindelul (Orthrias barbatulus). Spre aval sunt întâlnite şi alte specii precum moioaga (Barbus petenyi), lipanul (Thymallus thymallus) şi beldiţa (Alburnoides bipunctatus). Dintre elementele care particularizează din punct de vedere faunistic acest sector de râu şi care justifică necesitatea menţinerii sale în stare naturală poate fi menţionat faptul că în cursul superior al Marei se află o zonă importantă pentru reproducerea cicarului (Eudontomyzon danfordi), care nu se regăseşte la fel în celelalte râuri montane. Menţinerea acesteia în starea actuală ar putea asigura continuitatea acestui reprezentant al ciclostomilor în apele maramureşene, având în vedere lipsa altor factori de risc din acest loc. Este necesar a se menţiona că aceasta este una dintre speciile endemice în bazinul Tisei şi care în prezent figurează pe lista speciilor periclitate, ocrotite pe plan european.”

PS3. Aceste fragmente de text au fost incluse în diferite publicații realizate pe parcursul anilor, cea mai mare parte în Maramureșul Acvatic – carte publicată în 2009.

PS4. Au mai fost făcute prin zona asta numeroase fotografii, dintre care o parte vor ajunge postate aici, cu timpul…

Acest articol a fost publicat în Arii Protejate in Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Barajul Runcu: Rezervaţia Cheile Tătarului se îneacă…

  1. Acestea sunt efectele suprapopulării, suprapopulare care, în loc să fie prezentată ca ceva nociv, a fost promovată ca ceva pozitiv, familiile au fost încurajate să facă copii, pe baza ideii că o țară care o forță de muncă bazată pe o populație tânără numeroasă, poate asigura fondurile pentru pensii. Și poate e vorba și de competișia întrer națiuni, adică, dacă rămâi cu o populație prea firavă, riști să fii dominat de națiunile mai mari. Sunt încă mulți, majoritatea chiar, care cred că țara (România sau oricare alta) trebuie să aibă o populație cât mai numeroasă, că un indice al natalității scăzut e o catastrofă etc. Asta dovedește cât de lobotomizată e cea mai mare parte a populației, compusă din indivizi care se tem să gândească autonom din lașitate, din frica absurdă de a fi diferiți, care mestecă ideile idioților aflați la conducere și le adoptă crezând că sunt ale lor.

    Soluția ar fi începutul propagandei inverse, atât în ceea ce privește demografia cât și (des)creșterea economică, așa cum se susține în cadrul curentului de opinie Degrowth:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Degrowth

    Și de asemeni, sau mai ales, ar trebui, atunci când populația va începe să scadă, început un program de demolare a infrastructurii construite, clădiri, zone asfaltate, drumuri puțin necesare, inclusiv drumurile turistice montane, cum sunt Transfăgărășanul, Transalpina, TransRarăul, TransBucegiul, care sunt utile doar leneșilor și care evident sunt bariere serioase pentru migrația faunei, plus că poluează fonic și în alte moduri.

    Ardelenii, ca unii se sunt mai răsăriți, ar trebui în general să aibă inițiativa în implementarea ideilor inovatoare. A aștepta ceva de la București, din sudul țării, e complet inutil. Ca unul care am trăit câteva decenii aici, pot zice că nu e nici o șansă să înceapă vreo schimbare pozitivă; aici aproape toți sunt morți la creier. Fie Ardealul trebuie să devină autonom, fie capitala mutată în Ardeal, altfel lucrurile vor stagna ca până acum.

  2. Georgeta Elisabeta Ionescu via FB spune:

    bine ca macar avem fotografiile, ca sa ne amintim peste ani…

  3. kitsched spune:

    Nu știu de când datează fotografiile dumneavoastră dar azi am fost pe acolo și lucrările par să fie în exact aceași stare.

    • serban eugen spune:

      Daca eu eugen serban artificier in 87-90 in barajul de la Runc,cand mi sa dat ordin sa bag mineri la perforat dupa care trebuia si impuscat in cheile tatarului,azi nu mai existau,am refuzat cu desavarsire,poate ca daca nu aveam fuctie de partid data ca si responabil de productia activitati minere pe barajul de la runcu,a fost luata in considerare si aceasta de au fost de acord ca la terminarea depuneri in baraj,daca va fi nevoie sa ne atingem de chei atunci vom perfora si impusca,asa au ramas cheile si in ziua de azi,acel baraj trebuia sa fi terminat in 92

  4. serban eugen spune:

    Galeria de aductiune din micro barajul din chei,exista din ani lui 65-71 expolatata de ILHS,distanta de la chile tatarului,valea neagrade 7,8-9 km,care a fost si atunci un supliment barajului de la firiza eugen serban

  5. serban eugen spune:

    Se poate sa nu fi avansat cu lucrarile motiv pt. care nu primesc fonduri,v-am zis acel baraj a inceput in 87 in luna lui mai,termen executie era 92

  6. serban eugen spune:

    Nu stiu in ce conditii locuiesc muncitori,cand eram eu acolo se construiau inca 2 blocuri noi,muncitori locuiau la PLESCA,care nu faceau naveta,acele blocuri erau destinate pt. sanatoril cel mai mare din tara,la terminarea barajului

  7. serban eugen spune:

    Da a fost foarte frumos cand sa inceput org. de santier,toata zona era salbatica,mai ales si de o parte si cea lalta a cheilor tatarului a fost o padure mare de brad,cineva ia dat foc,ori cum trebuia defrisata zona,la terminare ramaneau in apa,de alt fel ca si cheile tatarului,daca perforam si impuscam in 88,nu mai erau cheile decat foarte stirbite

  8. Gheorghe Ploaie via FB spune:

    Excelent articol, excelente imagini. Rău pentru mediu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s