Zboruri peste verde – Maramureș

De sus observi instantaneu și dramatic cât de verde este tot peisajul… verde de diferite nuanțe, dar tot verde… Practic, de sus vezi o mare vegetală înverzită, cu ierburi și arbori, plante de cultură și plante de mlaștină, plante de stâncărie… nenumărate plante închegate în “comunități vegetale” … “habitate” care pot fi oarecum diferențiate, delimitate între ele, dar care se întrepătrund natural într-un uriaș covor verde. Fără această vegetație care acoperă Maramureșul, fără “producătorii primari” care pe baza energiei solare produc substanță organică, hrană… desigur că nu ar putea să existe nici spectaculoasele animale… cum este spre exemplu omul, ursul sau acvila de munte. Fără plante, totul ar fi un deșert bolovănos și lipsit de viață.

Există prin Maramureș nenumărate locuri unde nu există nici un fel de acces, chiar dacă mergi prin desișuri nu vei vedea pădurea din cauza copacilor, astfel că acele spații pot fi analizate doar din aer. Spre exemplu, dacă străbați poteci din Rodnei, din Țibleș, sau dacă parcurgi trasee terestre din Igniș, poți vedea acele caracteristici care se văd de aproape, dar niciodată nu vei putea avea acea imagine de ansamblu pe care ți-o permite detașarea de sol și de traseul potecii, și săgetarea prin văzduh pentru a analiza caracteristicile de ansamblu ale unor prăpăstii, stânci și întinderi de pădure care “pot să facă diferența” în calitatea cunoașterii și abordării naturalistice a zonei. Asemenea zboruri îți pot da o imagine de sinteză a realităților ecosistemelor din peisajul maramureșean, o părere despre ponderea relativă a acestora în landșaft, o idee despre agresivitatea și răspândirea impactului uman în cadrul acestui teritoriu.

Desigur, nu vei vedea de sus nici un fel de fluturi sau floricele, nici șopârle sau păsări mărunte, dar această depărtare de aspectele de detaliu face posibilă o mai bună deslușire a paternurilor mari, ale marilor ecosisteme care domină peisajul. De aici de sus pare că se pot defini două zone majore, etajate altitudinal, anume zona montană și zona depresionară cu o întrepătrundere ecotonală. De fapt, zona montană este încă relativ naturală, iar zona depresionară este destul de radical transformată de om… în sensul că au dispărut pădurile compacte care acopereau cândva peisajul (se păstrează în zona depresionară câteva trupuri de gorunete și făgete… dar ele sunt excepții de la regulă).

Constați cu ușurință că pădurea este dominantă în toată zona montană; are ici-colo niște “agresiuni silvice/ tăieri de pădure”, are “arborete” de vârste diferite… și multă pădure tânără… față de puține zone cu arbori bătrâni ale părurilor în stadiu climax, dar există foarte multă pădure… în mare parte compactă, pe alocuri poenită așa cum apare în mari întinderi din Munții Igniș. Există uriașe câmpuri înierbate (nu “campii” că acestea sunt forme plane de relief de până la 300 m altitudine), cum este Câmpul lui Ștefan de pe platoul vulcanic Igniș… defrișat demult și pășunat de turme de animale domesticite: bivoli, cai, oi, vite etc.

Tinoavele, localizate în zona montană, sunt atât de mici și de puține încât ele apar ca o excepție rară de la regula unui peisaj al pădurilor (cvasi)naturale și zonelor ierboase secundare din peisajul munților (pășuni create de om prin defrișarea pădurilor și prin pășunatul turmelor)… Dacă te uiți la tinovul Iezerul Mare din Igniș, parcurgând turba umedă și privind plante de aproape, vei avea posibilitatea să observi anumite caracteristici micro… dar patternul macro îl poți vedea deslușit doar de sus. Incredibil de bine se poate vedea delimitarea lui clară în peisaj, ochiul de apă din zona centrală, dispunerea vegetației care prezintă o frumusețe uluitoare. La fel, frumos se pot vedea caracteristicile Tăului Chendroaiei, de lângă Creasta Cocoșului din Munții Gutâi. Mai ascuns este Tăul Morărenilor, un luciu lacustru înconjurat de peisajul cu pădure poienită dintre munții Gutâi și localitatea Breb.

Stâncăriile cu piatră la suprafață sunt puține și restrânse față de amploarea peisajului maramureșean, fiind concentrate în zone înalte ale Munților Rodnei, ca și prin Munții Maramureșului, Munții Țibleș, Gutâi… câteva prin Igniș. Dar, spectaculozitatea acestor zone stâncoase înalte atrage turiști prin peisajul “dramatic”… iar când mai vezi și strălucirea apelor glaciare ale lacului Iezer sau Izvorul Bistriței din stâncăriile munților Rodnei… constați că avem aici un peisaj mirific. Din punct de vedere al diversității biologice, în zone montane înalte își găsesc loc de existență numeroase specii criofile, adaptate unui climat mai rece.

Marea întindere a depresiunii Maramureșului este dominată de un peisaj rural cu mici parcele cultivate, terenuri înierbate și tufărișuri, cu petece de pădure… un mozaic al acestor elemente combinate în variante de o diversitate extraordinară, de la minuscule poieni în pădure, la păduri mai fragmentate printre care apar multe zone înierbate, sau terenuri cultivate… până când “pădurea” este reprezentata de infinitezimale petece de copaci și tufe… Apele curgătoare sunt puțin vizibile, ca niște fâșii subțiri de cursuri meandrate… iar în rest, în zone mai înalte, se știe că prin vale curge ceva apă… deductibil din conformația peisajului.

A vedea cum se rotesc păsări rapitoare… mult mai jos decât tine… Dacă cobori pe lângă ape, vezi stoluri de rațe sălbatice zburând de-a lungul Izei sau Vișeului, se ridică stârci solitari în căutarea unui alt loc de pescuit… se văd măcar animale mai mari… Cerbi au ieșit pe pajiștea de sub Cearcănu Prislopului, sus în munte în locul de dincolo de pădure, unde rar sunt tulburați de prezența umană…

Sighetul, centrul urban, comercial și cultural al Maramureșului istoric, este un loc relativ liniștit și având dimensiuni umane. Arhitectura centrului vechi, cu Biserica Reformată și Prefectura Comitatului Maramureșului, arată realități ale unui trecut în care estetica și durabilitatea clădirilor era o prioritate… situație totalmente diferită de actualul stil de construire. Acea biserică reformată simplă, unde cândva ascultam cu suflet de copil… analize și idei despre bunătate și iubirea omului, despre viața noastră și a altora… o construcție impunătoare față de restul peisajul maramureșean… este totodată și cea mai veche clădire a Sighetului și a întregului ținut… biserica construită în secolele 11-12, atestată documentar din anul 1326, fiind inițial romano-catolică, iar apoi cu trecerea populației la ritul reformat-luteran, biserica devine reformată din 1540. Desigur, acea vechime impresionantă de un mileniu o are doar o parte din construcție, anume partea inferioară a turnului-clopotniță, având loc diferite distrugeri, incendieri și ulterioare reconstrucții la noi nivele de performanță. Există un sentiment de respect și iubire față de strămoșii care au avut capacitatea de a crea acest monument.

Biserici de lemn sunt atât de mărunte în peisajul maramureșean, nesemnificative… de parcă nici nu ar exista. Interesant este că de sus nu vei putea remarca nici o biserică de lemn tradițională… decât dacă o cauți “ca un ac în carul cu fân”… Orice lac sau tinov, orice stâncărie are o prezență mult mai vizibilă, să nu mai zic de uriașe păduri și întinse zone rurale… În schimb, poți vedea monstruozități religioase în avântul turnării de betoane… în care se pompează banii statului (banii noștri)… în timp ce nu există medicamente pentru copii bolnavi iar profesorii sunt amețiți de foame…. Apar astfel mănăstiri și biserici pline de kitsch, care nu au nici o legătură cu superba arhitectură tradițională maramureșeană… “poluții” în peisaj care să absoarbă alți bani de la prostimea credulă… centre de manipulare politico-religioasă ale unei populații sărăcite în căutare de speranțe.

Sate mărunte pe văile mai largi, așezări umane laxe cu o oarecare concentrare prin centrele localităților rurale… oameni care își lucrează terenurile, ară, seamănă, culeg recolta, duc animale domesticite la pășunat, culeg fructe din livezi de pruni și meri, cosesc iarba și transportă fânul… o bună integrare în peisaj. Se zice uneori cu superioritate de imbecil… “economie de subzistență”… dar acea subzistență este mult mai stabilă și mai dătătoare de viață decât tot felul de “burse” volatile, zdruncinate de valurile unei crize economice și sociale globale, produse de bancheri hrăpăreți, politicieni fără soluții dar plini de avântul bețivului hotârât, teoreticieni economiști lipsiți de contact cu realitățile ecologice, oameni sărmani prostiți cu reclame care zic că bunăstarea se poate cumpăra pe datorie…

Maramureșul din zbor… Este nevoie să cunoști rezonabil de bine peisajul, pentru a putea decide care sunt locurile reprezentative, a defini subiectele care merită a fi fotografiate, și a putea ajunge în acele puncte din care există unghiul necesar… atunci când lumina este cea care permite performanța fotografică. O fotografie este în principiu unică prin încadrare, lumină, șamd… dar există totuși “fotografii standard” în lucrările diferiților autori de imagine… care fotografiază un anume subiect din “unghiul cel mai bun”. Din zbor asemenea banalizari nu prea pot să apară, imaginile sunt irepetabile… probabilitatea unui alt zbor pe aceeași traiectorie, cu aparatul orientat către aceleași locuri… declanșând aparatul în același moment… când trebuie să încadrezi repede ca să nu pierzi ocazia fotografierii subiectului pe care l-ai deslușit…  greu de crezut că se poate “duplica”.

Desigur, întotdeauna se poate și mai bine. Încă nici nu a ajuns avionul în hangar, deja îmi făceam planuri cu peisaje de toamnă, mozaicuri roșiatice/ verzui/ galbene, cu stânci semețe prin lumini difuze… cețuri și voaluri fantomatice, cu zboruri razante peste ape și fotografii care să prezinte valorile naturale și culturale ale unui Maramureș enigmatic… așa cum ele nu au fost văzute până acum… niciodată.

PS. Karl Ritter, unul dintre întemeietorii geografiei moderne, referitor la geografia regională scria în 1804 în prefața manualului despre Europa: “Scopul meu a fost să ridic pe cititor la o priveliște trăitoare a întregii țări, a produselor naturale și artificiale, a omenirii și naturii, și toate acestea să le prezint în așa fel ca un întreg legat împreună, încât rezultatele importante asupra Naturii și Omenirii să se dezvolte de la sine, dintr-o dată, prin compararea reciprocă. Pământul și locuitorii săi stau în cea mai strânsă dependență reciprocă.”

PS2. Zborul cu un astfel de avion ultraușor costă cca 100-200 euro pe oră, depinzând și de unde trebuie să vină avionul… iar pentru a face ceea ce vezi aici a fost nevoie de 6 ore de zbor prin zonă… cu 3 decolări. Se zboară fără ușă la avion, așa că trebuie să suporți bătaia vântului, și trebuie să ai îmbrăcăminte destul de călduroasă pentru a survola Munții Rodnei, iar acea îmbrăcăminte nu este o mare plăcere să o porți când la Oncești la decolare sunt 30 grade… la umbră.

Fentről azonnal és látványosan érzékelhető mennyire zöld a táj, élvezheted a zöld milliónyi árnyalatát. Láthatóvá válik innen a zöld növényóceán: fák és füvek, termesztett- és mocsári növények, sziklákon élő fajok… növénytársulásokba tömörülnek és élik zöldellő, virágzó életüket. A növénytársulások alkotják az élőhelyeket, különböző adottságaikkal és mégis egy tájegységbe egyesülve. E vegetáció biztosítja a létfeltételeket más élőlények számára is, így lehetővé válik, hogy élhessenek itt medvék, szirti sasok, emberek. Növényzet nélkül itt minden egy kopár, sziklás sivatag lenne.

Máramarosnak számtalan megközelíthetetlen, illetve nehezen megközelíthető helye van. Még ha áttörsz a cserjéseken, bokrokon akkor sem fogod látni fáktól az erdőt. Ha valaki a Radnai-havasok, a Cibles, vagy a Kőhát rejtett ösvényein jár, észreveheti azokat a jellegzetességeket, amelyek közelről láthatóak, de egy átfogó perspektívája nem lesz a hegyről, mint tájegység. Nem észlelheti a sziklák formáját a megfelelő szögekből, nem érezheti az erdők reális kiterjedését és jelenlegi állapotát, míg ha a levegőből nézi, ez adhat választ a kérdéseire. Egy ilyen repülés segíthet felmérni Máramaros ökoszisztémáinak valós állapotát és az emberi beavatkozások mértékét is. E nézőpontból feltárhatóak a vidék jellegzetességei, jobban annál, mintha csak a földfelszínen bóklásznánk, és új összefüggések megértésére is nyílhat lehetőség.

Természetesen innen fentről nem láthatsz lepkéket, virágokat, apró madarakat, ez a fajta távolság azonban segít a nagyobb tájegységek mintázatát értékelni, a tájat domináló ökoszisztémákat jobban érzékelni, körvonalazni, megérteni. Két magassági szint különíthető el: egy magasabb hegyvidék, és egy alacsonyabb, medencei dombvidék. Tulajdonképpen a hegyvidéki régió nagyjából megőrizte természetes aspektusait, a medence dombvidékeit pedig radikálisan átalakította az emberi tevékenység. Innen, a medence nagy területeiről eltűntek az erdők, melyek egykor beborították a térséget. Néhány kivétel létezik még, apró erdőfoltok, védett területek formájában.

A hegyvidéken azonban az erdő az úr, bár itt is sok helyen látszanak az erdőirtás nyomai. Különböző életkorú rengetegek vannak, sok a fiatal, kevés az öreg erdő. Vannak nagy kiterjedésű füves területek is, például István-mező a Kőhát vulkáni fennsíkján. Régóta kivágták innen az erdőt, ma legelőként szolgál. Nyáron juhnyájak, tehenek bóklásznak erre, lovak legelésznek, bivalycsordák uralják a vidéket.

A hegyvidék tőzeglápjai annyira kicsik és szétszórtak, hogy ritkaságnak számítanak a erdőségek és füves területek méreteihez képest. A Hernécsi-láp (Iezerul Mare) fentről kitűnően elválik a táj többi részétől, közepében a csillogó víztükörel. Ugyanennyire szépen látszik a Tăul Chendroaiei a Gutin-hegység Kakastaréja alatt. Eldugottabb viszont a Tăul Morărenilor tó, a Gutin-hegység és Bréb közötti erdős-bokros-tisztásos vidéken.

A máramarosi táj méreteihez viszonyítva kevés itt a Sziklás terület, csak a legfelsőbb szinteken található egy-egy nagyobb, összefüggő kőtenger: a Radnai-havasokban, a Ciblesben, a Gutinon, a Máramarosi havasokban, és néhány területen a Kőháti vulkáni fennsíkon. Ezek azonban annyira látványos helyek, drámaiak és romantikusak, hogy sok turistát vonzanak a térségbe. Ha megcsodáljuk a Mosolygó-tavat, a Beszterce forrását, vagy a Radnai-havasok óriási szikláit, átérezhetjük, mennyire látványos az itteni táj. E magas térségekben kriofil fajok egyedei élnek, olyan lények amelyek a hideg, szélsőséges időjáráshoz alkalmazkodtak.

A Máramaros-medence nagy részét egy falusi aspektus jellemzi, kis parcellás, megművelt terültekkel, füves és bokros helyekkel, erdőfoltokkal. E mozaikosság egy rendkívüli biológiai sokféleségnek ad lehetőséget a létezéshez. Ahogyan lefele haladunk, a nagy erdőségek az erdős legelőknek adnak teret, majd a megművelt mezőgazdasági területek következnek még lejjebb, addig, míg az erdőkre csak néhány facsoport emlékeztet. Fentről a folyó vizek kevésbé láthatóak, csak egy-egy helyen csillannak meg a nagyobb folyások, mint kígyózó erecske a tájban. A magasabb régiókban csak a vidék geomorfológiai részleteiből következtethetünk, sejthetjük, hogy lent a völgy mélyén egy patakocska csordogál.

Láthatod, ahogy tőled lejjebb ragadozó madarak keringenek a légtérben: ha a vízhez közel ereszkedsz, megcsodálhatod az Iza- és Visó-völgyben elhúzó vadkacsákat, észrevehetsz egy gémet, amint fölszáll más halászhelyet keresni. A nagyobb állatok is láthatóvá válnak: a szarvasok előjöttek a Sárkány-szikla melletti füves sziklagörgetegekre, ahol nyugalmukat ritkán zavarja emberi tevékenység.

Máramarossziget fölé érve, amely a történelmi Máramaros kereskedelmi és kulturális központja, és amely ennek ellenére viszonylag csendes hely, egy olyan építészeti örökséget láthatunk, mely azt bizonyítja, valamikor az esztétikum és az épületek tartóssága elsődleges szempontok voltak. Erről tanúskodik a központi református templom és a Máramaros Vármegye közigazgatásának központi épületei. Ma már mintha ennek teljesen az ellenkezőjére törekednének (vagy csak ennyire képesek?): giccses, semmitmondó épületek jelennek meg egymás után. A templom, ahol gyerekkoromban az emberi jóságról, szeretetről hallgattam beszédeket, egyszersmind a város legrégebbi épülete is, 12. században épült, 1326-ban említik először, és 1540-ben válik reformátussá. Természetesen az eredeti épület nem maradt meg teljességében, csak a harangtorony egyik alsó része őrzi a majdnem ezer éves múltat; több része leégett, lerombolódott és később építették újra. Ha e templomra tekintek, megfogalmazódik egy tiszteletérzés és szeretet azon ősök iránt, akik itt éltek, itt küzdöttek és boldogultak, itt szenvedtek, és itt teremtettek, és azért is újrateremtettek az embernek egy élhető világot.

A fatemplomok annyira picik felülről nézve, mintha ott sem lennének, úgy kell keresni a tekinteteddel, mint tűt a szénakazalban. Tavak, lápok, sziklák is jobban észrevehető az erdők, kaszálók és legelők máramarosi birodalmában. Jól kivehetőek viszont a közpénzből a közelmúltban emelt vallási förmedvények, giccses kolostorok és templomok, amelyeknek semmi köze a hagyományos máramarosi építészethez.

Láthatóak innen föntről a völgyekben szétterülő kis falvakat, a szórt települések, emberek akik itt élnek. Láthatod, amint a földeket dolgozzák: betakarítják a gabonát, kaszálnak, legeltetnek, leszedik a gyümölcsöt. Néha cinikusan azt mondják az ilyen életstílusra, hogy „alig létfenntartó gazdaság”, de ez az önfenntartás sokkal stabilabb életformát jelent, mint a tőzsde szeszélyeinek kitett nyerészkedés – amelyet bármilyen gazdasági, szociális, globális válság megingathat, amelyet megoldások nélküli politikusok befolyásolnak, vagy olyan gazdasági elemzők, akik az ökológiai valósággal semmilyen kapcsolatot nem tartanak fenn.

Máramaros, repülőből… Viszonylag jól kell ismerni a tájat ahhoz, hogy eldöntsd, melyek a jellemző helyszínek, mit érdemes fotózni, és hogy lehet oda eljutni a legjobb szög és fényviszonyok eléréséhez. Egy fotó elvileg egyedi a kivágat és megvilágítás szempontjából, mégis léteznek standard fényképek, „a legjobb szögből” készítve. A légi fotózásban ilyen nem történhet meg, a képek tényleg megismételhetetlenek; mennyi esély van rá, hogy ugyanazon a vonalon repülj még egyszer, ugyanolyan fényben, és ugyanúgy készíts el egy felvételt?

Persze mindig lehet jobban: a repülő még be sem ért a hangárba, máris elkezdett foglalkoztatni az őszi képek elkészítésének terve, a vörös/ zöld/ sárga mozaikok lefotózása. Látom lelki szemeimmel, ahogyan a hatalmas sziklákra szóródik a fény, elképzelem a vizek feletti repülést a kísérteties ködben, és előre látom az olyan fotókat, amelyek látványosan képesek bemutatni e hely természeti és kulturális értékeit. Egy titokzatos Máramarosét, ahogyan még soha senki nem látta. És így nem is fogja soha senki sem látni.

Lacuri sărate la Ocna Șugatag

Zone rurale maramureșene

Cursul mijlociu al Izei, la Oncești

Mara, înainte de vărsare în Iza

Municipiul Sighetu Marmației

Biserica reformată

Biserica reformată și clădirea prefecturii comitatului Maramureș

Dealuri de la periferia munților Igniș

Piatra Săpânței

Încă mai există păduri întinse prin Igniș

dar se văd și locurile cu tăierile de pădure…

Turmele de oi nu sunt prea numeroase în ultima vreme…

Abrupturi la marginea platoului vulcanic Igniș

Câțiva cai frumoși

Zona Țiganu – platoul vulcanic Igniș

Unul din numeroasele tinoave ale Ignișului – Țiganu

Mlaștina Iezerul Mare

Ochi de apă în zona centrală a Iezerului Mare

Barajul de la Cheile Tătarului… și cariera de piatră

Cheile Tătarului

Câmpul lui Ștefan, cu turme de bivoli și de oi

Pădure de fag și un ochi înierbat – Igniș

Poiana stațiunii Izvoare

Tinovul Vlășinescu

Serpentinele șoselei de pe Gutin – Sighetu Marmației – Baia Mare

Creasta Cocoșului – Munții Gutâi

Creasta Cocoșului privită de sus

Tăul Chendroaiei

Masivul Gutâi

Peisaj cu Tăul Morărenilor

Șoseaua Budești – Cavnic

Păduri în Munții Lăpuș – Văratec

Vârful Văratec

Masivul Țibleș

13 turiști

Perete calcaros în zona Izvorul Izei – Munții Rodnei

Tăieri de pădure – Munții Rodnei

Ipide care omoară molizii

Lacul glaciar Izvorul Bistriței – Munții Rodnei

Potecă în serpentine care urcă versantul căldării glaciare Iezer

Lacul glaciar Iezer

Căldarea glaciară Iezer, cu lacul glaciar și stația meteorologică

Turiști pe vârful Pietrosul Mare, cel mai înalt punct al Carpaților Orientali – 2303 m

Pe vârful Pietrosul Mare există rămășițe ale fostei stații meteorologice automate…

Turiști urcând către Pietrosu, pe marginea căldării Iezer

Căldarea Iezer în centru și Căldarea Zănoaga Mare în dreapta – Munții Rodnei

Vârful Ineu – Munții Rodnei

Cearcănu Prislopului – Munții Maramureșului

Baia Borșa – Munții Maramureșului

Prin bazinul Vișeului

Vișeul parcurge bazinete lărgite și zone cu îngustări ale văii sale

Avioane ultraușoare aterizând și decolând de pe aerodromul de la Oncești, lângă Sighetu Marmației

1 septembrie 2012, Oncești. Váralja Air Show, ziua visez păduri și stânci, lacuri… o zi plăcută între prieteni și colegi rotarieni, piloți-zburători,… lansarea volumului “Oameni, fapte, zboruri”… al 8-lea volum scris de prietenul nostru comun Mihai Pătrașcu, director al Aeroportului din Baia Mare, carte apărută la Editura Valea Verde a Asociației Valea Verde… prin eforturile colegului și prietenului Ionică Mariș, un eveniment care a fost posibil ca urmare a parteneriatului care include și Clubul Rotary Sighetu Marmației. Așa cum zicea colegul și prietenul George Ofrim: “Să ne stimuleze să ne luăm zborul… la propriu și la figurat!” Discutând cu prietenul și colegul Horia Scubli despre modul în care vom organiza vara anului viitor Tabăra de Fotografiere a Fluturilor în splendidele noastre peisaje. Și visând la luminile culorilor de toamnă… la păduri roșiatice și creste înzăpezite ale munților înalți… pentru o nouă serie de imagini zburând peste Maramureș…

© dr. Peter Lengyel

to share or not to share?