Toamna prin Munții Igniș

Este ceva refreshing în faptul că azi este 1 septembrie. Chiar dacă în Maramureș se prognozează caniculă cu 35 de grade temperatură maximă, totuși, deja sentimentul de toamnă este aici și răcorește cumva sufletele noastre. Poate că vom mai suporta câteva zile caniculare, dar cu încetul se va instala toamna, splendidă, colorată, respirabilă, cu arome de fructe… cu zile când se poate sta la terasa de la Grădina Morii sau pe ceva deal din zonă, se poate admira splendoarea în iarbă. Azi, de la 11 încolo vom urca prin Munții Igniș… 7 persoane în mașină. Cred că o să fie bine. Viața merită trăită în Natură.

DSC_3162 DSC_3167 DSC_3170 DSC_3191 DSC_3227 DSC_3236 DSC_3242 DSC_3254 DSC_3293 DSC_3334

Ajungând în zona Agriș, există ocazia de a face cunoștință cu fauna locală, de la șopârlă de câmp (Lacerta agilis), la șopârlă de munte (Zootoca vivipara), până la specia de cosaș numită Decticus verrucivorus. Am impresia că este o mare satisfacție a copilăriei să descoperi natura acestor zone montane, în condiții de relativ confort și siguranță. Există foarte multe aspecte naturalistice pe care ori le constați direct, în teren, în perioade ale vieții care sunt favorabile acestor descoperiri… ori nimeni și nimic nu va putea compensa vreodată lipsa acelor senzații și informații. Te poți întreba, oare își vor aminti peste 80 de ani că au văzut cândva într-o noapte… o tânără vulpe care era aproape de noi în lumina farurilor? Își vor aminti cum se oprea și cum ne privea în ochi… și cum ei au recunoscut imediat în vietatea acea figura lui Vuk din desene animate?

Ce raritate este azi un copil care la terminarea clasei a 5-a știe multe aspecte din viața păianjenilor, știe realități științifice despre gândaci, viespi, cosași, greieri, melci, sconcși, balene? Care a ținut acasă șopârlă fără membre și știe exact cum se hrănește cu limacși și râme. Cineva care a făcut rost de cărți despre natură, determinatoare de specii și le citește rând pe rând; cineva care urmărește la modul regulat filme documentare despre natură, alocă timp pentru ele și chiar este interesat de cele prezentate, la modul sistematic. Un copil care în multe privințe ale detaliilor deja este mai documentat decât profesorul lui de biologie (sau profesoara lui?). Îți dai seama cam cum participă la ore în materia care îl pasionează (ore care sunt în general plictisitoare dacă sunt predate anost, fără viață – rari sunt profesorii de biologie care mai au ceva viață în ei și în orele lor… și ce șanse sunt să aibă unul de acesta?). Ce simte oare… superioritate, scârbă de sistem, durere, plictiseală? Te poți întreba, cam cum se poziționează în contextul acesta cel care este pasionat, interesat pe bune, cel care nu are stilul să memoreze mecanic apoi să uite tot ce a învățat?

Dacă ar exista profesori de biologie destul de culți, destul de interesați de subiectul științelor naturii, destul de sinceri și destul de abili în comunicare, ei ar clarifica elevilor că nimeni nu poate să cunoască fiecare pasăre, fiecare insectă, fiecare plantă, fiecare detaliu despre nenumăratele specii și procesele ecosistemice din care ele fac parte. Nu este penibil să recunoști că nu cunoști la perfecție domeniul – deoarece tehnic este imposibil – dar care dintre profesori are această destindere? Mai penibil este să nici nu te intereseze domeniul cu care “te ocupi” doar din lipsă de altceva, și să se vadă pe tine că predai mecanic, ca un roboțel cretin, căruia îi este frică de întrebări, poate este chiar terorizat de elevi care au ajuns să cunoască mai multe în careva sub-subdomeniu. Un profesor bun ar explica din start că științele naturii înseamnă o permanentă descoperire a noului, plăcerea de a pricepe cele scrise de savanții din trecut, plăcerea de a observa viul, a înțelege fenomenele naturale în splendoarea lor și a percepe mai realist condiția omului, ca vietate. Destul de interesant, ca preocupare pentru o viață.

DSC_3124 DSC_3128 DSC_3131 DSC_3141 DSC_3194 DSC_3200 DSC_3205 DSC_3279

DSC_3312

Pe la Piatra Șoimului, se poate face o plimbare/ cățărare printre bolovani, și se poate arunca o privire către pereții de stâncă. Văd că nu e nici o mișcare, șoimii călători care au cuibărit aici vara asta, acum nu au mai fost observați.

DSC_3314 DSC_3324 DSC_3329 DSC_3342 DSC_3344 DSC_3350 DSC_3354

DSC_8118 DSC_8129 DSC_8132 DSC_8144 DSC_8149 DSC_8153 DSC_8173 DSC_8178 DSC_8188 DSC_8193

DSC_3357

Peisajul de început de toamnă pe Platoul Vulcanic Igniș, oferă priveliștea ierburilor uscate, a câte unui copac ars după ce a fost lovit de fulger, a apusului de soare după culmi împădurite. Mai oprim puțin și la izvorul de apă minerală de la Săpânța, unde micii exploratori au găsit un exemplar de șopârlă fără membre (Anguis fragilis), dar este deja prea puțină lumina pentru a avea sens să îi fac o poză. Next time.

DSC_3366 DSC_3367 DSC_3386 DSC_3392 DSC_3399

DSC_3378 DSC_3380 DSC_3381 DSC_3389 DSC_3411

DSC_3563 DSC_3568 DSC_3578 DSC_3582 DSC_3593

De altfel, pe Platoul Vulcanic ai ocazia să admiri întinse zone înierbate, locuri unde pășunile secundare au apărut în urma masivelor defrișări de pădure derulate de-a lungul secolelor. Pădurea se află și azi sub presiunea forestieră, drujbe, TAF-uri, tractoare, camioane lucrează la despădurirea versanților.

DSC_3650 DSC_3654 DSC_3666 DSC_3668

8 septembrie 2015. Platoul Vulcanic Igniș, zona de la cantonul silvic Mireș. Câteva gaițe și câteva gaițe de munte împreună cârâie, făcând o zarvă mare între copacii dintre tufe. poate să fie ceva prădător acolo, o vulpe, poate o bufniță? Pe aici am mai văzut huhurez mare, poate au dat și ele de un exemplar ascuns în desiș? Dar la fel de bine poate să fie și un urs în tufărișul acesta des, așa că este mai rațional să lași cazul ne-elucidat. Mai bine te mulțumești să vezi o gaiță de munte care se oprește puțin pe o tufă de lângă noi, apoi pleacă înapoi în desișurile sălbatice.

Interesante sunt marile mușuroaie de furnici pe care le poți vedea la margine de pădure, la contactul zonei ierboase cu zona dominată de arbori. În Maramureș este destul de rar să vezi mușuroi de dimensiunea asta – mă refer la cel din imagine. În zona unde am făcut poza, mai erau alte 2, cu ceva mai mici, cam la 100 m de acesta; acelea erau apropiate, cam la 7 metri una de alta. Din câte pare, aceste mușuroaie uriașe apar în majoritatea cazurilor în locuri de acest gen, ecotonale, de contact al pădurii cu pășunea. Așa erau și cele din Agriș (bănuiesc că și acum există pe acolo, doar că trebuie să le cauți). Când eram copil, am mai văzut cam atât de mari ca cea din fotografie, poate cu ceva și mai mari (cred că era mai mare cu 20-30-40%) – în zona Agriș din Munții Igniș.

DSC_3707 DSC_3723 DSC_3726

DSC_8217 DSC_8296 DSC_8302 DSC_8306

Dacă făceai poze în urmă cu un secol, cam orice poză avea succes în fața publicului. Puteai fotografia orașe, oameni, bocanci, totul era privit cu admirație. Azi, aproape nimic nu mai captează atenția, oamenii au văzut miliarde de imagini, care mai de care mai extravagante. Din acest punct de vedere, a face fotografie naturalistică în zone precum Maramureș, presupune un efort pentru a depăși banalul și a scoate în evidență ceea ce este impresionant. Primul element este să ajungi la modul frecvent în teren, în locurile care contează, sperând să observi subiecte bune în luminile care le sunt favorabile.

DSC_3731 DSC_3734 DSC_3740 DSC_3746

DSC_8313 DSC_8313X DSC_8323 DSC_8323x

În zonele deschise ale Platoului Vulcanic, frumoase sunt zonele cu ferigi (Pteridium aquilinum), mai ales că acum unele frunze sunt îngălbenite, altele brun, altele verzui… în diferite nuanțe pastelate care se combină interesant. Prin desișul ferigilor văd un culoar dezlânat ce ajunge către tufe… un loc pe care au trecut probabil mistreții, plantele fiind culcate la pământ; îmi imaginez că a fost un grup de mare dacă au lăsat în urma lor o asemenea „pârtie”.

DSC_3684

DSC_3687 DSC_3690 DSC_3693 DSC_3768 DSC_3771 DSC_3777 DSC_3783 DSC_3791 DSC_3795 DSC_3798 DSC_3803

DSC_3813

DSC_3786

DSC_4430 DSC_4439 DSC_4455

Prin zona tufărișurilor întinse și tăcute, în fața noastră e o pasăre gălăgioasă. Gaiță, Garrulus glandarius – îi zic. La care ea mă întreabă: scandalius? Nu, dar putea să fie și așa.

DSC_4473 DSC_4506 DSC_4515

DSC_4481 DSC_4496 DSC_4521 DSC_4544 DSC_4547 DSC_4559

19 septembrie 2015. Dinspre Agriș se poate merge către vest-nord-vest, și este frumos. Treci de fosta carieră de piatră care acum este bine acoperită de arbori. Apoi, prin păduri întinse ajungi la poienile deschise pe sub versanții abrupți… pereții care se ridică spre marginea Platoului Vulcanic Igniș… Până în aceste locuri situația este OK… dar dacă te pune mama naibii să încerci să cobori cu mașina de teren în direcția Iapa… ai o mare problemă. Pe terenul argilos, noroios, dacă este umezeală/ ploaie, aproape 100% rămâi pe undeva scufundat în substrat…. Nu va dura mult să te împotmolești. Chiar dacă este foarte uscat, nu e prea lejer să treci pe aici. Există în zonă niște drumeaguri, apoi urme de tractor, urme de TAF, apoi ogașe și adâncituri care par cumva aproape incredibile, se întretaie în fel și chip, unele devin de neutilizat, altele noi apar, un fel de păienjeniș absolut jalnic. Totuși, poți avea noroc cu anumiți oameni ai locului: au cunoștințe exacte despre fiecare detaliu al acestor drumuri pe care zilnic sunt cărate lemne. Te poți ține după un tractor care coboară lemn… și sigur că drumul respectiv este cel care la ora aceea este cel mai rezonabil. Să nu te aștepți să fie fără scrâșnete. Dacă nu vrei neapărat să testezi ce poate și ce nu poate splendida mașină 4X4, locul acesta trebuie evitat.

DSC_4839 DSC_4845 DSC_4848 DSC_4869 DSC_4872 DSC_4881 DSC_4890 DSC_4899 DSC_4917 DSC_4929 DSC_4938 DSC_4941 DSC_4946 DSC_4974 DSC_4988 DSC_4995 DSC_5007 DSC_5013 DSC_5019 DSC_5031

DSC_3256

Un exemplar de mărăcinar mare (Saxicola rubetra) stă liniștit pe o creangă uscată. În căldura asta, uneori își ține ciocul deschis, cred că nici păsării nu îi vine să creadă că în toamnă poate să mai existe canicula și seceta asta. Este o specie destul de comună, prezentă în zone deschise sau cele presărate cu tufărișuri. Fiind o pasăre preponderent insectivoră (deși poate consuma și semințe, boabe de fructe de pădure)… iarna nu are disponibilă hrana de origine animală pe care o preferă; în septembrie migrează în Africa de nord-vest sau la sud de Sahara… de unde revine prin martie. Din câte pare, nu mulți oameni bagă în seamă existența unei asemenea păsări… de la distanță nu se văd detaliile coloristice, desenul fin al penajului. Dacă o privești prin lunetă, prin binoclu sau prin teleobiectiv, poți avea senzație că vezi o mică și vie bijuterie.

DSC_3296 DSC_3320 DSC_3332

Dacă ai noroc, se poate întâmpla ca un șorecar comun (Buteo buteo) să treacă destul de aproape de tine încât să poți vedea prin obiectiv detaliile corporale, de la penaj cu ale lui detalii coloristice incredibil de fine, la ciocul (clonț) de pasăre răpitoare, să îi vezi picioarele și ghearele, ochii prin care îți poți imagina cam cum vede Lumea. Să vezi cum se propulsează cu aripile în aer, sau cum planează, plutind lin, fără nici un fel de efort. Dacă mai emite și un țipăt ascuțit… simți cam ce înseamnă viața sălbatică în splendoarea ei naturală. A meritat să ieși până aici, sau era mai bine în fața televizorului sau pe terasă?

DSC_3359 DSC_3367 DSC_3368 DSC_3373

DSC_5172

DSC_5175 DSC_5187 DSC_5196 DSC_5217 DSC_5232 DSC_5235 DSC_5244 DSC_5246 DSC_5252 DSC_5258 DSC_5270 DSC_5274 DSC_5277 DSC_5283 DSC_5285 DSC_5288 DSC_5295 DSC_5303 DSC_5307 DSC_5310 DSC_5312 DSC_5315 DSC_5325 DSC_5339 DSC_5351 DSC_5364 DSC_5370 DSC_5379 DSC_5385 DSC_5391 DSC_5397 DSC_5412

DSC_6456

DSC_6459 DSC_6462 DSC_6465 DSC_6471 DSC_6483 DSC_6486 DSC_6489

DSC_3386 DSC_3394 DSC_3399

DSC_6494 DSC_6509 DSC_6512

DSC_6515 DSC_6527

18 octombrie 2015. Pădurile de foioase de pe la altitudini de circa 500 de metri încep să devină colorate, iar cele care se află pe la marginea Platoului Vulcanic Igniș – pe la 1.000 m altitudine – sunt deja ruginite, roșiatice, galbene. Lumină filtrată de nori, uneori câteva picături de ploaie, este fix bine să faci niște fotografii cu câteva ciuperci. În perioade mai secetoase nu vezi pe aici nici măcar o singură manifestare a fungilor – desigur cu excepția celor perene de tip iască de pe trunchiuri; dar acum în umezeala asta de toamnă, cam peste tot vezi alte și alte specii de fungi…, pe trunchiuri aflate în descompunere, prin zone acoperite de mușchi, pe sol printre frunze… în preajma diferitelor specii de arbori cu care hifele lor formează micorize, simbioze… mutual-benefice. Hifele acestor fungi sunt prezente în sol și în alte substraturi și în perioada cât ele nu au manifestări vizibile la suprafață, dar acum parcă vezi o explozie de viață fungică. Foarte variate. Forme și culori care mai de care mai aparte. Ceea ce este clar până și la o simplă plimbare prin pădurile umede ale toamnei, este că a încerca să le cunoști, specie cu specie, ar presupune investirea unei cantități semnificative de timp și de energie.

DSC_7350 DSC_7359 DSC_7362 DSC_7371

DSC_7425 DSC_7431

DSC_7442 DSC_7446 DSC_7452 DSC_7458

DSC_7470 DSC_7479

Între zona Bârlan și intrarea spre Agriș există o plantație tânără de molid; acum zona respectivă este plină de Amanita muscaria (numit buretele pestriț, buretele muștelor, pălăria șarpelui) – mii și mii de astfel de ciuperci sunt vizibile cam peste tot prin zona molizilor. Interesant este că în imediata vecinătate, în zone cu păduri de fag, nu vezi nici măcar o ciupercă din această specie: se vede strânsa lor legătură, un fel de simbioză, a arborelui Picea abies cu ciuperca Amanita muscaria. Rădăcinile arborelui și hifele ciupercii se ajută reciproc în lupta pentru existență. De altfel, a fost constatat că pe lângă Picea (molid), pe la noi această ciupercă intră în conviețuire simbiotică și cu specii de arbori din genul Pinus (pini), Abies (brazi) și Betula (mesteceni).

DSC_7377 DSC_7383 DSC_7386 DSC_7395 DSC_7398 DSC_7404 DSC_7422 DSC_7482 DSC_7488 DSC_7494 DSC_7499 DSC_7512 DSC_7518 DSC_7524

DSC_7529 DSC_7538 DSC_7541 DSC_7556 DSC_7559 DSC_7568 DSC_7577 DSC_7670

DSC_7583

DSC_7610 DSC_7640 DSC_7706 DSC_7730 DSC_7739 DSC_7751 DSC_7764 DSC_7791

DSC_7591 DSC_7655

Ultimele lumini frumoase din acea seară de toamnă târzie… le-am așteptat sus pe Platoul Vulcanic. Era portocaliu roșiatic tot peisajul când soarele dispărea după orizont. Deja era destul de întuneric atunci când coboram pe vale, spre Săpânța. Ea aproape că dormea, iar eu mă gândeam la tot felul de aspecte din zona asta, cum dispar minunățiile, rând pe rând. Aici era un fag uriaș, plin de mușchi și câteva ferigi, acolo erau niște stâncării care au fost dinamitate recent, aici era un paltin pe care mă gândeam să îl fotografiez cândva… dar a fost tăiat. Aici era copacul cârcit care a ajuns în poza de pe coperta uneia dintre cărțile publicate prin 2009. Și așa mai departe. Dezastrul ecologic petrecut pe vale, odată cu utilajele care lucrau la jalnica microhidrocentrală, a lăsat urme adânci prin terfelirea a aproape tot ce era mai frumos, mai ieșit din comun, mai special. Ce crimă ecologică, domnule, ce crimă asupra peisajului, asupra turismului, asupra naturii și omului din Maramureș… Au rămas tufe banale și copaci tineri, au rămas locuri standardizate, a dispărut personalitatea lor, iar apa curge în mare parte undeva în țeava aflată în subteran. Poate peste 100 de ani, când demult nu o să mai existe microhidrocentrala și nici oamenii aceștia agresivi care au dinamitat și buldozerit totul,… poate atunci va semăna peisajul cu ceea ce era în urmă cu 5 ani. Știu că nu merită să te stresezi, viața este scurtă. „Noi să fim sănătoși, că belelele curg gârlă.” – zicea tatăl unui prieten după ce se întorcea de la distracție. Ce frumos se vede totul în lumina tăioasă a farurilor cu xenon.

DSC_8445

DSC_8451 DSC_8454 DSC_8457 DSC_8466

DSC_8472 DSC_8477 DSC_8496 DSC_8498 DSC_8507 DSC_8514 DSC_8520

DSC_8523 DSC_8541 DSC_8550 DSC_8553 DSC_8562 DSC_8568 DSC_8571

DSC_8577

DSC_8586 DSC_8604 DSC_8619 DSC_8631 DSC_8634 DSC_8640 DSC_8646 DSC_8649

DSC_8655

DSC_8664 DSC_8670 DSC_8679 DSC_8688 DSC_8694 DSC_8706 DSC_8715 DSC_8724

DSC_7989

DSC_8016 DSC_8020 DSC_8037 DSC_8046 DSC_8055 DSC_8064 DSC_8093 DSC_8111 DSC_8124 DSC_8127 DSC_8145 DSC_8151 DSC_8174 DSC_8199 DSC_8222 DSC_8237

DSC_9288

DSC_9296 DSC_9325 DSC_9334 DSC_9337 DSC_9367 DSC_9382 DSC_9385 DSC_9398 DSC_9414 DSC_9417 DSC_9423 DSC_9466 DSC_9469

DSC_0201 DSC_0204 DSC_0210 DSC_0226 DSC_0229 DSC_0232 DSC_0238 DSC_0246 DSC_0256 DSC_0259 DSC_0261

DSC_0274 DSC_0280 DSC_0286 DSC_0295 DSC_0301 DSC_0336 DSC_0339 DSC_0349 DSC_0352 DSC_0364 DSC_0378

DSC_0412 DSC_0412x DSC_0415 DSC_0418 DSC_0424 DSC_0427 DSC_0430 DSC_0432 DSC_0457

DSC_0462

DSC_0465 DSC_0471 DSC_0481 DSC_0484 DSC_0490 DSC_0499 DSC_0510 DSC_0517 DSC_0520 DSC_0523 DSC_0526

DSC_0602DSC_0599DSC_0604

DSC_0687DSC_0701DSC_0709

DSC_0650

DSC_0620

DSC_0624DSC_0630DSC_0633DSC_0641

DSC_0646

DSC_0654

DSC_0681

DSC_0660DSC_0663

DSC_0666

DSC_0680

© dr. Peter Lengyel

PS. Îmi pot imagina ca în 3 luni pe care le putem considera ca fiind toamna (septembrie – octombrie – noiembrie), aici să se acumuleze 200-300 de imagini interesante, apte să prezinte patternuri autumnale în zona Igniș. Cine știe câte aspecte spectaculoase cu specii, peisaje în cețuri și lumini diafane, culori galben-roșiatice în forme incredibile… vor ajunge reținute de senzorii aparatelor? Până atunci, la postarea care are linkul de mai jos – Vara prin Munții Igniș, se pot vedea 273 de fotografii realizate în zonă în lunile iunie – iulie – august 2015.

https://peterlengyel.wordpress.com/2015/07/15/vara-prin-muntii-ignis/

12038559_956796091045663_9147582241405645358_n

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Toamna prin Munții Igniș

  1. Andrei Hanches via FB spune:

    „People must feel that the natural world is important and valuable and beautiful and wonderful and an amazement and a pleasure.” (Sir David Attenborough) in acest caz totul incepe de la copiii de langa noi.

  2. Marcela Popovici via FB spune:

    Pasiunea pentru biologie nu se datoreaza oare si profesorului de la clasa?In general copiii iubesc materiile predate de oameni pasionati pe care-i indragesc!

    • peterlengyel spune:

      Nu am discutat subiectul acesta cu el, ca este unul sensibil si il poate expune unor potentiale „consecinte”. Dar, din cate am perceput, iubirea fata de natura o avea mult inainte de a ajunge la ore de biologie. Oricum, ceea ce stie in domeniu este sigur ca nu de la scoala a invatat.

      • Marcela Popovici via FB spune:

        Toata admiratia pentru un astfel de copil minunat!Bine ar fi sa nu-l descurajeze sistemul.

  3. Szabó Géza via FB spune:

    Din pacate sistemul nu stimuleaza cu nimic profesorii ca sa-si inbogateasca cunostintele de specialitate. Lucrez (inca) ca profesor de biologie, iar pe langa acesta lucrez si ca biolog in mai multe proiecte de evaluat si monitorizat pasari sau mamifere, unde trebuie sa fac observatii pe teren. Din pacate nu prea pot fructifica in invatamant cunostiintele acumulate pe teren, pentru ca sistemul te leaga la maini. In invatamant nimeni nu este interesat de nivelul tau de pregatire profesionala, de experianta acumulata, si nimeni nu este interesat daca ai citit cele mai noi studii din Nature sau Animal Behaviour. Important este sa ai „Portofoliul profesorului”, unde trebuie sa pui cam 4-5 kg de hartii (serios vorbesc!!), si daca ai inspectie, primul lucru ce se verifica este existenta acestora. Daca ai toate, esti profesor bun, daca nu, esti atentionat. Cursurile de perfectionare sunt de obicei jalnice, se preda cuostiinte de psihologie generala. Deci astfel nu este de mirare, ca pentru unii profesori este incomod ca elevii mai bine informati pun intrebari, la care nu stiu raspunsul. Revin cu o informatie importanta privind viitorul invatamantului. Se planifica din 2019-2020 ca disciplinele matematica, fizica, chimie, biologie si geografie sa fie comasate, rezultand o singura disciplina numita „stiinte”. Disciplina respectiva va fi predata de catre un singur profesor, care se va pricepe la toate (!!). Deja de anul trecut sunt organizate cursuri de conversie profesionala. Bineinteles, ideea principala este ca in loc de 4-5 profesori statul sa platesca unul singur, netinand cont de rezultatele jalnice la care se va ajunge astfel…

  4. Andrei Hanches via FB spune:

    Eu am fost un astfel de copil,si Inca mențin tradiția la un nivel obsesiv.Mereu însetat de noi informați si studii amănunțite asupra taxonomiei,morfologiei si topografiei diferitelor creaturi.Colectia personală de determinatoare,enciclopedi si specimene combinate cu activitatea de pe teren m-au facut sa fiu nedespărțit de natura si sa le dau si altora învățături.Astfel de copii inca mai sunt,dar trebuie găsiți si transformați in adevărați naturaliști!

  5. Corina Mihaela via FB spune:

    Wow, ce frumos!!! Ca din povesti…

  6. Botar Dan via FB spune:

    Superb

  7. Emil Petrus Vasilescu via FB spune:

    Foarte frumoase!

  8. Apetri Liliana via FB spune:

    Frumos!…Multumesc!

  9. peterlengyel spune:

    Wass Albert: Őszi hangulat

    Mikor a hervadás varázsa
    megreszket minden őszi fán,
    gyere velem a hervadásba
    egy ilyen őszi délután!

    Ahol az erdők holt avarján
    kegyetlen őszi szél nevet,
    egy itt felejtett nyár-mosollyal
    szárítsuk fel a könnyeket!

    Hirdessük, hogy a nyári álom
    varázsintésre visszatér,
    s a vére-vesztett őszi tájon
    csak délibáb-varázs a vér!

    Hirdessük,hogy még kék az égbolt,
    ne lásson senki felleget,
    hazudjuk azt, hogy ami rég volt,
    valamikor még itt lehet!

    Ha mi már nem tudunk remélni,
    hadd tudjon hinni benne más;
    hogy ezután is lehet élne,
    hogy tréfa csak az elmúlás!

    A nyári álmok szemfedője
    övezze át a lelkedet,
    amíg a tölgyek temetője
    hulló levéllel eltemet!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s