Capul Doloșman

Capul Doloșman este situat la limita dintre Dobrogea continentală și apele lagunare ale sistemului Razelm-Sinoe. O suprafață de 125 hectare este declarată zona strict protejată, aparținând de Rezervația Biosferei Delta Dunării.

Marginea promontoriului este reprezentată de o faleză stâncoasă- calcaroasă, care are în cel mai înalt punct al ei 29 m altitudine; este importantă din punct de vedere geologic și paleontologic. Vegetația zonelor uscate înalte este xerofilă-stepică, iar în zonele de la marginea apelor lagunare există evident vegetație de zone umede. Se cunosc de pe aici 287 specii de plante cormofite. Centaurea jankae este o specie prezentă în câteva puncte din Dobrogea (recent constatată ca existând și în partea din Bulgaria), probabil că cea mai reprezentativă populație a ei de pe întreaga planetă, se află în zona capului Doloșman. Dintre reptile, impresionant de mare este numărul șerpilor de apă (Natrix tessellata) care pot fi văzuți în apă și la malul acesteia; șarpele rău (Coluber caspius) este și el prezent. Cuibărește aici drepneaua (Apus apus), pietrarul negru (Oenanthe pleschanka) și existau informații și despre cuibărirea buhei mari (Bubo bubo). Dintre mamifere, este menționată prezența dihorului pătat (Vormela peregusna)… o specie foarte rară.

Aici se află ruine ale cetății grecești Orgame, locuită în secolele 6 și 5 îen. Cetatea romană Argamum a fost locuită între secolele 1 și 5 en. De aici se cunoaște cel mai vechi mormânt grecesc din zona pontică, datat ca provenind de pe la mijlocul secolului 6 îen; se cunosc de aici vârfuri de săgeți din bronz, figurine reprezentând mamifere marine, monede ale acelor vremuri. Situl arheologic are cca 100 hectare, mare parte a ariei nu a fost încă decopertată-săpată… iar efectuarea acelor săpături arheologice va avea un efect nefast asupra vegetației și a diversității biologice a rezervației naturale.

PS. Acest text este doar ‘de început’… și eu sper ca va exista și o varianta mai dezvoltată, cândva în viitorul rezonabil de apropiat…

Capul Doloșman, la apus de soare, văzut dinspre apele lagunare

Baza peretelui la întâlnirea cu apele

Habitate mozaicate: zone stepice, zone cu stufărișuri șamd.

Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus)

Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra)

Rândunele (Hirundo rustica)

Adonis flammea

Vegetație stepică în perioada de înflorire, primăvara

Acum, în toamna 2011, mai există doar partea metalică…

Vânturel roșu (Falco tinnunculus), mascul

Izvoraș cu burta roșie (Bombina bombina)

Oameni la pescuit, pe sub versantul stâncos

Șarpe de apă (Natrix tessellata), iese către mal

Șarpe de apă, un exemplar cu un colorit diferit de cel obișnuit.

Săpături arheologice… în zone cu vegetație stepică.

Aria protejată este mărginită de întinse terenuri agricole sau cu vegetație ruderalizată… dar oriunde poate să apară ceva interesant de văzut, filmat, fotografiat.

O zi oarecare din decembrie 2016. Se deschide un folder cu poze făcute în Dobrogea în septembrie 2016. Se alege unul dintre ele, cel în care sunt imagini de la Capul Doloșman. Se selectează o parte dintre ele și se ajustează aspecte legate de contrast, luminozitate etc. Se face un up-date la prezentarea care deja este pe blog.

Îmi pot imagina ca odată să stau mai mult pe Capul Doloșman, măcar o zi sau două. Sau, o săptămână chiar; să dormi aici, să te trezești când apare lumina. Desigur, nu ai ce să faci aici atâta timp, doar să citești, să meditezi în liniștea aceasta uitată de lume, unde bate vântul sau te arde soarele, la marginea lagunei albastre. Dacă ai sta câteva zile și ai avea noroc de lumini dramatice, spre exemplu de o furtună cu fulgere multe, sau de ceva irepetabil și de neînchipuit cu un anume răsărit sau careva apus cu nori portocalii care se oglindesc în lagună… acelea ar putea să fie adevărate imagini. Așa cum nu au fost făcute niciodată, ceva irepetabil, un fel de crochiu al Paradisului. Ai trăit momente în care realitatea era mai splendidă decât orice vis? Capul Doloșman, cu întinderea acea enormă a lagunei în fața ta, este un loc bun pentru a citi o carte bună, a asculta jazz și a aștepta momente de katharsis eco-fotografic, lumini tăioase și pâcle rozalii, și fulgere multe care să atingă lacul.

Câteva poze (2023) cu o nouă pensiune ridicată în zonă. Ce bine era dacă exista așa-ceva prin perioada când mergeam frecvent pe acolo. Dar știi cum e, ba ai energie și tinerețe și dedicare subiectului eco, dar nu ai cu ce ajunge prin zone faine și nu ai cazare și nu ai echipamente șamd, ba ai echipamente grămadă și mașini dar nu ai timp, ba nu ai nimic… dar să fie chiar bine… e mai rar. Ai zice că aproape e imposibil.

© dr. Peter Lengyel