Broaște – biogeografie și paleobiogeografie

Pentru a ne face o impresie mai realistă despre broaște, este nevoie de înțelegerea câtorva aspecte legate de răspândirea lor în trecut, și mai apoi de răspândirea actuală.

Broaște au existat de pe vremea supercontinentului Pangea, apoi despărțit în Gondwana și Laurasia… care fragmentate și mai mult au purtat cu ele broaștele răspândite pe continentele actuale; a existat și o expansiune activă a variatelor familii de broaște care au cucerit continente, rând pe rând. Broaștele greu ar putea traversa ape marine/ oceanice, dar ele pot ajunge în zone noi utilizând istmuri temporar existente ca zone uscate, în perioade glaciare când nivelul Oceanului Planetar scade cu multe zeci de metri… ca urmare a apei înmagazinate în uriașe calote glaciare.

Situația evolutivă-biogeografică este complicată… spre exemplu broaștele actuale din Australia sunt urmași ai mai multor valuri de colonizare: există aici 1. broaște care provin din ancestralele broaște locale ale Gondwanei din care Australia s-a desprins, apoi 2. alte specii au provenit din imigranți dinspre Asia, atunci când Australia s-a apropiat de Sud-Estul Asiatic în urmă cu 15 milioane de ani, și care până și acum sunt cantonate preponderent în extremitatea nordică (Quensland și peninsula York)… deci nici 15 milioane de ani nu au fost îndeajuns pentru ele să cucerească restul continentului Australian și mai ales să facă concurență broaștelor adaptate vieții în semideșerturi și deșerturi, apoi 3. un nou val generat de specii introduse voluntar sau accidental de către om, cum este cazul atât de cunoscut al speciei Bufo marinus introdus în 1935 și apoi ajuns o calamitate invazivă.

Studii paleobiogeografice arată că broaștele din familia Ranidae au apărut în subcontinentul Indian când acesta era insular, iar după izbirea de Asia în urmă cu 65 milioane de ani, ranidele au avut șansa să se răspândească larg pe restul Planetei.

Bufonidele au apărut pe masa de uscat care s-a despărțit apoi în Africa și America de Sud; din America de Sud, broaștele râioase au ajuns în America de Nord, apoi în Asia și Europa.

La nivel global, cea mai mare diversitate a broaștelor se constată în America Centrală și America de Sud.

În Himalaia, broaște trăiesc până la altitudinea de circa 5.200 metri.

Broasca roșie de munte (Rana temporaria) ajunge la 71 grade latitudine nordică, iar broasca de mlaștină (Rana arvalis) ajunge la 69 grade lat N., lângă Murmansk (Rusia).

Dintre cele circa 6.000 de specii de broaște actuale, grupate în circa 30-40 de familii, în România există 12 specii (plus o specie-hibrid, 13), aparținând la 5 familii.  

I. Din familia Bombinatoriidae avem 1. izvorașul cu burta galbenă (Bombina variegata) și 2. izvorașul cu burta roșie (Bombina bombina).

II. Dintre Pelobatidae avem 3. broasca săpătoare verde (Pelobates syriacus balcanicus) și 4. broasca săpătoare brună (Pelobates fuscus).

III. Din familia Bufonidae avem 5. broasca râioasă brună (Bufo bufo) și 6. broasca râioasă verde (Bufotes viridis/ Bufo viridis/ Pseudepidalea viridis).

IV. Din familia Hylidae avem 7. brotăcelul (Hyla arborea).

V. Din familia Ranidae avem 8. broasca roșie de munte (Rana temporaria), 9. broasca roșie de pădure (Rana dalmatina), 10. broasca de mlaștină (Rana arvalis), 11. broasca mare de lac (Pelophylax ridibundus/ Rana ridibunda), 12. broasca mică de lac (Pelophylax lessonae/ Rana lessonae) și 13. broasca hibrid de lac (Pelophylax esculentus/ Rana esculenta).   

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Amfibieni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu