Roșia Montană, 1903. Lacul Mare. Dacă vizitezi locurile astea, vei vedea că și acum persistă mai multe lacuri, cu origine antropică. Sunt niște ochiuri de apă formate în spatele unor diguri/ baraje; apa colectată era necesară pentru derularea unora dintre procedurile de spălare a aurului, de extagere a părții utile din minereurile scoase la suprafață. Foarte variate acțiuni și multe eforturi erau necesare până aveai câteva grame de aur, mai ales că puteai utiliza doar metode rudimentare, destul de primitive. Sau puteai să stai la umbră, să nu faci nimic.
Roșia Montană, 1905. De ce sunt interesante aceste vederi/ cărți poștale/ fotografii vechi de peste un secol? Pentru că prin intermediul lor putem să ne facem o impresie cât de cât realistă asupra realităților mai emblematice ale variatelor locuri. Avem ocazia să ne imaginăm cam cum era viața umană, care erau realitățile economice și sociale din variate zone. Un demers de conectare cu trecutul, de cunoaștere și reinterpretare a ceea ce a fost în urmă cu peste un secol, punând în perspectivă ceea ce este acum și imaginând cam ce ar putea să fie în continuare.
Roșia Montană 1906. Mori de apă cu structuri de spargere/ măcinare a minereurilor aurifere. De remarcat în această imagine cum pe acest mic pârâiaș existau una lângă alta 3 roți ale morilor de apă – cu mecanismele aferente de triturare prin care se pregătea fizic minereul, în vederea extracției aurului. Asta printre casele de locuit, pe vremea când localitatea era în plin avânt economic, oamenii locului erau bine situați financiar, deși munceau greu pentru lux și bunăstare. Vremuri demult apuse. Acum dacă vizitezi localitatea o să vezi mai ales ruine și sărăcie cât încape.
Roșia Montană, 1907. Interesante sunt casele formate din nivelul de bază – utilizat probabil mai ales ca depozit – construit din piatră, pe care se află nivelul de locuire, din lemn. Construcțiile, atât casele cât anexe necesare triturării/ spălării aurului sunt acoperite cu șindrilă. Îți poți imagina cam câte mori pentru minereuri erau în localitate, dacă în imaginea asta se văd 4 roți de moară, 3 în prim-plan și una mai în depărtare, la marginea dreaptă a fotografiei. La spălatul aurului se văd mai ales femei.
Roșia Montană, 1908. În poza asta se vede cât de aprope erau casele de intrările galeriilor de mină. Activitățile miniere de extracție grosieră a minereului erau derulate în imediata vecinătate a localității, iar activitățile de concasare mecanică și de extragere a aurului din minereuri se derulau în interiorul localității.
Fotografia asta din 1908 are ceva idilic în ea. Aproape că dă senzația de Vestul Sălbatic din America, deși e aici în Apuseni. Stilul acela vechi, de muncă fizică pentru obținerea de venituri, de aur care are valoare, implicarea directă în spălare manuală, greutățile vieții, dar și aspectul reușitei, îmbrăcămintea bună, ieșirea cumva la suprafață… șansa de a avea câteva zile mai fericite.
Roșia Montană, 1915, moară pentru măcinarea minereurilor aurifere. Interesant e că în prim-plan vezi două femei, iar în partea dreaptă a imaginii alte 3 femei și un singur bărbat. Ai deduce de aici că femeile se ocupau de munci de astea pe la suprafață – mai soft, iar bărbații intrau în galerii de unde să extragă minereu – o muncă mult mai dură, mai riscantă, mai la limită…
© dr. Peter Lengyel
peterlengyel 