Deva în imagini vechi

Deva, 1868. Cetatea și biserica reformată veche. Destul de idilică imaginea, prin simplitatea ei, puritatea aceea ancestrală a orașului. Se percepe un stil de realitate care deloc nu mai seamănă cu betoanele anoste ale timpurilor recente și actuale.

Deva, 1899. Strada principală și cetatea. Clădirile sunt destul de aranjate, geamurile cu jaluzele, la parter variate magazine. Destul de uman.

Deva, 1900. Clădirea administrativă centrală a comitatului, sau Vármegyeháza, un fel de prefectură. Destul de impresionantă prin dimensiune și estetică, dacă te gândești că imaginea cu clădirea a fost făcută în urmă cu peste 120 de ani.

Deva, 1900. O poză în care se vede cetatea precum și un sector al râului Mureș. Interesant e să vezi forma reliefului/ stâncilor pe care a fost construită cetatea.

Deva, 1901. Piața Centrală. Destul de aerisită imaginea, nu e prea mare aglomerație de oameni. Se plimbă câteva persoane, alții se uită la fotograf. Clădiri aranjate frumos, magazine la parter, senzație de oraș mic dar uman. Așa a fost cândva.

Deva, 1902. Biserica Reformată. Plăcută zona asta, cu piațeta din fața bisericii, cu casele locuibile în stil european, străzi cu trotuar, zona verde dintre trotuar și carosabil, copăcei plantați la marginea drumului – înconjurați de șipci protectoare. A fost frumos cândva.

Deva, 1903. Peisaj urban. Se vede în imagine că nu era prea mare orașul, dar are un stil destul de coerent; urbanismul la acele vremuri, mai puțin plin de ifose, avea totuși o naturalețe și o frumusețe asociată cu simplitatea și bunul șimț, care toate au dispărut în marea mlaștină comunistă și securistoid-postcomunistă.

Deva, 1904. Clădirea cu inscripția era Grădinița Orășenească. Destul de interesant e că la vremea respectivă deja exista așa-ceva. Sus pe stâncă cetatea, atât de emblematică pentru orașul acesta; mai apoi, în secolul care a urmat, a fost acaparată de bălării și de-abia vizibilă, iar ulterior restaurată cu stil destul de kitsch. Că atât se poate. Te așteptai la altceva?

Deva, 1909. O imagine în care pe stradă vezi căruțe trase de cai sau de vite. Aspecte arhitecturale estetice, atmosferă plăcută. În depărtare se vede Cetatea Devei. Așa a fost cândva. Din păcate, ulterior Deva a devenit un oraș destul de anost, dominat de betoane comuniste.

Deva, 1911. Pe drumul de urcare la cetate exista un loc de popas numit locul de odihnă Gizella. De la acest nivel se deschidea o panoramă superbă asupra orașului vechi, cu clădiri frumoase în zona centrală.

Deva, 1912. Deși imaginea asta nu este ceva special din punct de vedere estetic, putem vedea totuși niște elemente ale arhitecturii din zona centrală. Pe munte se vede inclusiv popasul Gizella, și evident, cetatea.

Deva, 1916. Imagine cu piața centrală, cu Hotel Central care avea la parter o cafenea. Destul de frumoasă și urbană priveliștea.

Deva, 1916. Teatrul Orășenesc. Privind imagini vechi din variatele orașe ale Transilvaniei, constați că exista o lume bună – cel puțin așa pare pe baza aspectelor urbanistice, arhitecturale, ale instituțiilor de cultură șamd. Ulterior, foarte multe dintre aceste orașe au devenit niște așezări uniformizate, pline de blocuri comuniste standard, cu străzi lipsite de personalitate. Ici-colo se mai păstrează câteva elemente mai valoroase, năpădite de kitschuri, banalitate și dureri de toate felurile.

© dr. Peter Lengyel 

Acest articol a fost publicat în Splendori in Iubita Noastra Transilvania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s