Fotbal versus Cercetare

Societatea umană pe care o știam până acum avea niște cretinisme și niște imbecilități de zile mari. Prioritățile, scara valorilor, modul în care erau stabilite elementele esențiale… toate erau atât de aberante că nici nu se putea ca realitatea să nu se răzbune – iar realitatea este o chestie dură. Mai ales dacă o iei cu fața, nepregătit. Se găseau veșnic resurse financiare pentru toate șarlatanismele, pentru toate tâmpeniile, clopote aurite, zeci de mii de biserici noi, fotbaliști plătiți de parcă erau esența planetei. Eu nu zic că popii sau fotbaliștii sunt cei vinovați – că ei au cerut, au șantajat și au primit. Fotbalul, preoțimea, acestea sunt doar exemple… dar arată esența problemei: ce era important și ce nu era. Cercetătorii întotdeauna erau marginalizați – gen ultimii oameni. Nu contau. Acum a venit prima factură pentru abordarea asta.

 

Era un tip de societate care nu putea să nu primească o rangă pe spate. Și urmează una pe față.

 

Hai să presupunem că ești pasionat de biologie, specializat pe cercetări de virologie/ virusologie, cu doctorat și lucrezi în domeniu la careva institut de cercetare din lumea vestului. Ești rupt în cur, cu pantalonii din facultate. Când se termină finanțarea din proiect, marș acasă. În echipe conduse de ceva bătrânei, ești a 17-a roată la căruță; trebuie să depui oricâte proiecte, poate se finanțează careva, să nu mori naibii de foame. Stai în chirie în garsonieră la etajul 7. Ești aproximativ un ratat, un ciudat. Un fel de pielea de pe trompetă, un nimeni. Cam permanent totul e pe avarie. Pe ei ne bazăm noi în situația asta.

 

Hai să presupunem că ești un căcat tânăr, gen 21-25 de ani, cu 4 clase, un dobitoc și un incult total, care nu știe să lege două fraze, un oligofren care frecvent scuipă – și dai bine cu picioru’ în minge, fugi repede, nu ratezi poarta. Ai un milion de euro pe lună.. la modul lejer. Ești în gașca altor fotbaliști, fiecare câștigă extrem de bine, unii mult mai mult decât tine. Ești perfect. Ești minunat. Îți cumperi vile, Lamborghini, îți cumperi hoteluri, ai toate chestiile de lux ce îți poi imagina. Ești admirat de toate curvele. Ești un model de succes, ce să mai. Știu că nu e vina ta, dar ești cel apreciat de societate. Tu ești esența, restul nici nu contează.

 

Constat că există fotbalist care pe un an a fost plătit cu 127 milioane de dolari. Deci, peste 10 milioane de dolari pe lună. Se vede care este scara de valori. O societate putredă, nepregătită pentru realitate, indiferentă, plină de ifose, imbecilizată la maxim. Nu îi vine să creadă ce rangă a luat pe spate. Și urmează una și pe față.

 

Fotbalistul centrează, dă cu capul, zbang, mingea… vai ce frumos. 127 milioane de dolari pe an pentru un singur (…….) de acesta. Asta înseamnă 116,15 milioane de euro. Hai să luăm prețul unei locuințe din bloc, un apartament în ceva oraș din țara asta; putem să îl aproximăm la 30.000 de euro. Un bloc de acesta standard are 16 apartamente, deci 480.000 de euro. Din banii fotbalistului ar rezulta un cartier de 241,97 de blocuri… pe an. Valoros băiatul, galactic, ce să mai; are nevoie de câteva târfe Miss Univers. Cartierul în care stau eu are 12 blocuri, deci ar putea cumpăra cam două cartiere de astea în fiecare lună. Cam așa se fut banii pe fotbal. Asta a fost prioritatea. Avem echipă, avem valoare. Sute și mii de tâmpiți care fugăresc mingea. Faci un calcul cam ce bani au fost băgați doar în minunații de fotbaliști… cum se întâlneau cu șefi de state, cum erau așteptați la aeroport când aterizau cu avioanele lor personale, înconjurați de târfele lor. A fost ceva foarte frumos. A meritat toți banii.

 

În general cei interesați de cercetare sunt oameni destul de modești… fără ifose și pretenții exagerate. Unul de acest gen își investește viața, energia, forța creativă, intelectul… pentru un anume scop… pentru a cunoaște un anume domeniu, pentru a împinge puțin mai încolo limitele actuale ale cunoașterii. Este fericit și satisfăcut dacă are ocazia să se ocupe toată ziua de ceea ce îl interesează, îl pasionează. Probabil că și în lumea civilizată poți să îl plătești cu câteva mii de euro sau dolari pe lună și îl ai activ pentru societate toată viața. Dar nu sunt bani pentru asta. Decât când și unde, ceva nesemnificativ.

 

Erau bani pentru orice altceva. Au fost bani pentru a îl plăti pe un fotbalist cu peste 10 milioane de dolari pe lună. 10.000.000. Din banii aceștia, dacă dădeai 10.000 de dolari pe lună unui cercetător, puteai să ai 1.000 de cercetători care să lucreze în domeniul virologiei spre exemplu. Din banii pe care îi dădeai lunar unui futut de cretin care face faze cu mingea.. puteai finanța costul a 1.000 de cercetători… cu un venit de 10.000 de dolari pe lună pentru fiecare. Ai ales fotbalistul. Acum ai belit …. banana.

 

Societatea, zbang, bară… dată cu capul. De-abia începe meciul. Nu avem măști. Nu avem mânuși de cauciuc. Nu avem ventilatoare. Nu avem dezinfectant. Gooool. A căzut spitalul. Mor medicii, grămadă. Alții fug acasă că vor să mai trăiască… și nu vor să se sacrifice fără o minimă protecție. Nu avem capacitate de a face cercetare biologică – vai ce păcat. Ce neșansă. Oricum, nu conta până acum. Oamenii, economia, totul căzut grămadă… ca un mare morman. Nasol rău. Încă e doar pe la început circul. Și deja totul e pe butuci. Toți pe spate.

 

Să mai treacă o lună și o să începi să înțelegi cam care este importanța cunoașterii biologice, a cercetării, spre exemplu în domeniul virologiei. Și o să percepi mai corect și care este sensul fotbalului, moaștelor, clopotelor aurite, șarlatanilor. Folbaliști galactici – cercetători rupți în cur.

 

Aproape că ai zice că și pentru aceste aspecte – dezastrul era previzibil.

 

© dr. Peter Lengyel