Biodiversitatea umană: numărul mic de urmași și degradarea genetică a populației civilizate?

De când există organisme vii, esența vieții fiecărui astfel de organism a fost să supraviețuiască și să ajungă să se reproducă, lăsând un număr cât mai mare de urmași. Din acest puhoi de urmași, mare parte nu reușesc să supraviețuiască, doar o mică parte ajunge să facă față dramatismului vieții și să ajungă să se reproducă… să lase și ei urmași. Din mutațiile apărute în materialul genetic și din recombinarea acestuia, se ajunge la o diversitate genetică mare, care produce fenotipuri supuse rigorilor selective ale mediului de existență… care triază variantele neadecvate și favorizează supraviețuirea (și reproducerea) exemplarelor mai performante în condițiile date. Acest proces al variabilității genetice (prin mutații genetice și recombinare), producând indivizi supuși selecției, duce la procesul pe care îl numim evoluție biologică. Din acest punct de vedere, toate organismele vii sunt sisteme autoreproducătoare cu capacitate de evoluție… adică de pre-adecvare genetică la condițiile de mediu aflate în schimbare.

 

În mod natural, selecția elimina din populațiile de plante, animale sau oameni, acei indivizi care rezultă din baze genetice mai puțin performante… mortalitate mare, indivizi care nu ajung la maturitate și nici pe atât să se reproducă. Totodată, selecția a favorizat indivizii cu capacități fenotipice sporite din cauza unei constelații genetice mai favorabile, astfel că în mod natural există o mare variabilitate între succesul reproductiv… pe de o parte foarte mare al organismelor performante, pe de altă parte cvasi-nul sau zero al ființelor neadecvate momentului. Acest mecanism dur al selecției naturale a dus la existența performanțelor atât de incredibile pe care le putem constata la orice ființă biologică. Deși evoluția nu are scop în sine, nu este o tendință către perfecțiune orientată ci este o adecvare la situație… chiar dacă asta ar însemna suprimarea sau abandonarea unor capacități care fac ca organismul să fie mai apt de a exista în condițiile date (pierderea vederii la organisme cavernicole sau subterane)… totuși evoluția face posibilă performanțe dealtfel imposibile și multe absolut incredibile, dintre care cea mai mare splendoare este creierul uman. Cum se pot menține oare astfel de performanțe?

 

Odată cu trecerea la o viață umană din ce în ce mai artificializată, se produc modificări semnificative în ‘biologia-socială’ a reproducerii: în loc de 10 copii din care doar 2 să ajungă la maturitate și să se reproducă… în general cei mai apți la viață, care rezistă durității mediului…. așa cum era în trecut, acum avem 1-2 copii, care în proporție covârșitoare ajung la maturitate cu ajutorul unor factori care încearcă să elimine presiunea exercitată de selecția naturală, prin utilizarea unor variate mecanisme, de la medicamente la sisteme de protejare șamd. Spre exemplu, dacă nu erau medicamente, chirurgie șamd, mare parte a celor dintre noi nu ajungeam la maturitate. Te poți întreba, acest mod de eliminare parțială a selecției naturale, caracteristic în lumea civilizată, este oare o capcană biologică aptă de a duce la înrăutățirea caracteristicilor ereditare ale populației, care odată ajunsă sub un anumit nivel.. nu mai are posibilitatea compensării prin medicație… în încercarea de a diminua efectele variatelor tare? Te poți întreba, oare cum va fi posibil să existe o populație umană viguroasă și sănătoasă atât genetic, cât fiziologic, endocrin etc, într-un mediu în care există milioane de compuși care interferează cu procesele biologice, în care până și laptele matern este contaminat cu pesticide, inclusiv DDT… în care mâncarea are chimicale în compoziții incredibile? Care sunt consecințele biologice, evolutive, sociale… politice… umane, ale unui asemenea context?

 

Plantele produc milioane de semințe pe parcursul vieții lor, nevertebrate depun sute de mii de ouă, la fel peștii… Chiar și speciile cu o reproducere lentă produc zeci de urmași, așa cum este cazul albatroșilor, balenelor sau elefanților. Toate speciile existente în mod natural au tendința de a asigura un număr mare de urmași, cu o diversitate genetică destul de mare care să asigure că o parte a acestora sunt apți să supraviețuiască în contextul dat și să se mențină viabile și apte de a se reproduce și ele… Astfel, evoluția are la dispoziție un abundent material de selectat… ce duce la existența șanselor unei adecvări și performanțe biologice mai mari decât în generația parentală, adică evoluție. Probabil că în afară de oamenii din civilizația modernă de tip vest-european, nu există alte ființe vii care să aibă un număr atât de redus de progenituri, adică o medie subunitară… Dacă o populație umană este în scădere din cauza că oamenii nu au destulă progenitură pentru a păstra măcar stabilitatea numerică a populației… acea populație va prezenta îmbătrânire și descreștere numerică, ceea ce este o caracteristică a populației umane din multe state europene civilizate. Dacă o astfel de situație ar avea doar consecințe pe planul reducerii numărului de indivizi care compun populația, sau aspecte sociale/ economice și politice… atunci am avea o situație oarecum fericită. Dar dacă luăm în calcul consecințele afectării bazei genetice a populației umane… situația are consecințe nebănuite.

 

Omul din societatea modernă civilizată nu are un număr prea mare de copii, adică o familie se rezumă la 1-2 urmași. La 2 urmași din doi părinți, populația în cauză prezintă trend descrescător, deoarece nu toți copii ajung la maturitate… așadar este nevoie de circa 2,5 copii per familie pentru a păstra stabil numărul de oameni. Asta strict din punct de vedere numeric. Însă dacă luăm în calcul și aspectele genetice, situația devine mai complicată. Se știe din studiile de genetică, faptul că la orice specie, mare parte a mutațiilor care apar randomizat au efecte negative și doar o parte infinitezimală au efecte pozitive, adică apte să producă o creștere a capacităților biologice ale fenotipului rezultat (mai există și mutații neutre, care în principiu nu ajută și nu produc daune). În măsura în care aceste mutații produse în materialul genetic al părinților produc în mare parte efecte negative în privința vigurozității biologice a urmașilor… cât timp există un număr destul de mare de urmași din care „pierderile colaterale” să poată „să fie acoperite”… și o mică parte a urmașilor sunt de succes din punct de vedere biologic… evoluția poate să continue și să ducă la creșterea capacităților de adecvare la mediu ale populației în cauză. Dar odată ce numărul de urmași este autolimitat la 2 copii pe cuplu de om civilizat, de fapt selecția naturală nu mai este alimentată cu numărul adecvat de progenituri din care să poată păstra acei indivizi cu constelații genetice favorabile, care au concomitent mutații pozitive preexistente de generații, totodată mutații pozitive dintre cele recent apărute. În ceea ce privește evoluția biologică din populațiile umane civilizate actuale, selecția este constrânsă să acționeze pe un număr artificial redus de progenituri, dintre care favorizează indivizii cu constelații genetice mai favorabile; dar cât timp numărul de progenituri este atât de redus, se reduc extrem de mult șansele ca genele cu noi mutații favorabile apărute în gameți să ajungă să se manifeste prin indivizi concreți supuși selecției naturale… care ar putea să favorizeze individul și să ducă la un succes biologic mai mare… Cât timp mutațiile cu efecte negative asupra vigurozității biologice a individului viitor nu afectează vigurozitatea gameților, și cât timp cunoaștem că efectele mutațiilor sunt în mare parte negative, se poate previziona că numărul mic de progenituri duce la acumularea în genofondul populației respective a unui număr mare de gene cu efecte negative… având ca și consecință reducerea vigurozității biologice a acelei populații. Mutațiile genetice apar inevitabil și randomizat, efectele majorității acestora sunt negative în privința vigurozității individului rezultat pe seama genomului afectat, iar populațiile pot să se mențină viguroase doar dacă există un aport destul de mare de progenituri din care selecția naturală poate modela genofondul în direcția necesară pentru ca specia să poată persista. În caz contrar, dacă nu există numărul necesar de progeniturin și selecția naturală este pusă în paranteză în mod artificial, de la o generație la alta se acumulează mutații tarante, care ajung să fie din ce în ce mai multe și mai grave în genofondul populațional. Efectele sunt la nivel statistic și nu apar manifest și ușor vizibil la un interval de câteva generații, dar efectul cumulativ păstrat pe mai multe generații la rând, pe baza interpretării de mai sus, are astfel de efecte. O demonstrație empirică ar putea să fie făcută prin experimentarea pe rozătoare, spre exemplu dacă la o populație de șoareci la fiecare pereche ar fi păstrate doar primele două progenituri și pe baza acestora ar fi reluat experimentul pe 100 de generații… probabil că efectele ar fi evidente… iar la 1.000 de generații… ar fi dramatice… dacă eventual aceste ființe rezultate ar fi apte de existență minimală.

 

În societatea umană actuală civilizată, numărul de copii pe cuplu este foarte redus… un model inexistent la orice altă ființă biologică. O pereche de oameni civilizați are în general 2 copii, cărora părinții încearcă să le asigure toate condițiile pentru a ajunge indivizi umani performanți în viață. Încercând să deslușim cauzele acestui număr mic de progenituri, ajungem la o combinație între constrângerile de variate feluri, mai cu seamă cele economice care nu permit creșterea unui număr mare de copii în condiții materiale bune, care să primească „educație” și “avere” care să le permită „să se descurce” bine în viață… adică să fie de succes… Pe lângă asta există și chestiuni legate de carierismul atât al bărbaților cât și al femeilor care amână materializarea biologică a reproducerii până la momentul destul de târziu al existenței umane… poate și din dorința de „a trăi viața la maxim”… nu alocând resursele, atenția și energia pentru ceva copil care urlă… De multe ori, asemenea “programări” de copii la vârstă înaintată, pe lângă riscurile medicale destul de consistente… pot să nici nu se materializeze, din simple probleme conjuncturale de moment. Până și cei care ar avea capacitatea financiară să susțină un număr mai mare de copii, din considerente variate preferă să nu o facă… mai cu seamă din cauza unor norme sociale. Acum ai părea foarte ciudat dacă ai avea 7 sau 10 copii, așa cum avea orice familie în urmă cu un secol. Deci, de la un model biologic natural și funcțional, în care din 7 sau 10 copii ai familiei, reușeau să ajungă adulți și să se reproducă poate 2 sau 3… în principiu cei care aveau constelația genetică cea mai performantă… acum avem o situație civilizată artificializată, rezultată din constrângeri altele decât cele biologice, care încearcă să maximizeze performanța urmașilor prin investirea masivă în doi copii dintre cei potențiali… indiferent de calitățile sau tarele acestora din punct de vedere genetic… biologic.

 

În mod natural, succesul individului aparținând oricărei specii de vietate, se manifesta prin număr mare de urmași. Incredibil că în societățile umane moderne, poate exista chiar o inversare, încât cei de succes/ inteligenți, chiar geniali să nu aibă deloc copii, în timp ce ființe aparent marginale în societate să aibă un mare număr de urmași. Ca lucrurile să fie și mai complicate, succesul social momentan al individului uman nu mai este consecința directă a caracteristicilor sale biologice, ci o proporție din ce în ce mai mare este dată de proveniența lui din statul X, familia Y. Totuși, succesul social evident doar de moment, nu se manifestă în succes reproductiv, singurul succes biologic care de fapt contează. Avem de a face așadar cu ființe biologice umane îmbătate de succesul financiar/ economic/ social momentan, care fără urmași biologici sunt totalmente lipsite de succes biologic evolutiv, în timp ce în același spațiu geografic alți oameni considerați mai primitivi, mai mizerabili sau mai ne-educați, marginalizați economic și social… totuși prin cei 7-10 copii sunt de fapt niște ființe umane de succes, pe planul biologic al succesului… singurul care contează pentru o ființă biologică.

 

Pe lângă aceste aspecte, mai apare și contextul existenței umane într-un mediu în care există milioane de compuși toxici, dintre care multe cu caracter mutagen evident. Combinațiile acestor compuși chimici, adiționate la radiații din variate surse șamd… duc la creșterea în mod artificial a ratei mutațiilor, mutații despre care știm că în marea lor majoritate au efecte debilitante, oricum nefavorabile asupra indivizilor care vor rezulta. Contracararea parțială a efectelor unora dintre aceste probleme genetice este posibilă, dar acest mod de abordare nu rezolvă esența problemei, cauza fenomenului; acumularea acestor tare în genomul populației este un risc major. Aici avem de a face cu o situație conflictuală în care considerente legate de moralitate, drept la viața și reproducere a aproapelui… șamd intră în contradicție cu interesul societății de a avea vigurozitatea genetică necesară pentru a exista cu succes pe termen îndelungat. Pentru cei mai blajini și mai ales pentru incapabilii intelectual care sunt acum în număr mare, modul spartan de rezolvare a problemelor evidente produse de suprimarea parțială a selecției naturale, poate părea un abuz drastic, dramatic și inuman, dar acești oameni nu prea își pot imagina „pe bune” cam care este cealaltă variantă… ce consecințe are pe termen mai lung. Importanța sănătății genetice la nivel de populație umană cred că este evidentă… o chestiune de viață sau de moarte pentru specia noastră… umană.

 

Numărul redus de copii și mediul plin de mutageni chimici inclusiv în hrana zilnică (pesticide spre exemplu) și radiații din surse variate, poate reprezenta o capcană… rezultată din considerente nonbiologice… o capcană care poate avea efecte dramatice în privința fundamentelor biologice-genetice ale populației umane în cauză. Fără să se vrea la modul conștient, adică inconștient, se ajunge să se submineze genofondul populației umane… mai concret genele… informația ereditară pe baza căreia orice individ uman este constituit… baza cea mai elementară a ființei umane. O reconsiderare biologică, genetică și evolutivă a acestor aspecte va trebui să fie luată în considerare.

 

© dr. Peter Lengyel

 

PS. Interesant de constatat este că declinul genetic al populației umane din vest a fost recunoscut deja din anii 1850-1860, separat de către francezul Bénédict Morel și englezul Francis Galton, care au identificat cauza ca fiind legată de “relaxarea” selecției naturale. Subiectele de acest gen au fost în atenția biologilor și sociologilor din prima jumătate a secolului 20. William Shockley, profesor universitar american laureat al premiului Nobel, considera cea mai mare realizare a lui fundamentarea unui domeniu denumit de el “dysgenetics”, care include idea reproducerii selective a celor inteligenți. În 1996, englezul Richard Lynn, profesor universitar a scris cartea Dysgenics: Genetic Deterioration in Modern Populations, iar mai apoi în 2001 a scris cartea Eugenics: A Reassessment… în care susține că selectarea embrionilor ar putea duce la o creștere a IQ de 15 puncte per generație… ajungând în 6-7 generații la o stabilizare la IQ de 200… cartea a primit premiul American Psychological Association, iar revista Nature subliniază importanța subiectului; o analiză publicată în anul 2000, care disecă lucrarea Dysgenetics, realizată de W. D. Hamilton profesor de biologie evoluționistă la Universitatea Oxford, arată că marea cantitate de date evidente susține ideile celor care au pus bazele eugenetice. Ne putem întreba totuși, cum se pot detecta în embrioni mutațiile cu efecte negative și cum se poate decide dacă o mutație este favorabilă supraviețuirii sau nu în context de viață reală? Numărul mutațiilor este enorm, la fel al genelor alele, iar analiza efectelor acestor mutații și combinațiilor acestora asupra vigurăzității de mai apoi a individului care se va dezvolta pe seama informației genetice din genomul individului în cauză… este o adordare imposibilă. Ca și alte subiecte esențiale și vitale pentru supraviețuirea pe termen lung a civilizației umane, aceste idei au fost puse în paranteze, lipsind din domeniul preocupărilor… cu toate că importanța lor poate să fie înțeleasă dacă le este explicată… până și pentru cei cu intelect mai slab performant. Evident că asemenea subiecte nu au fost cele preferate de cei închistați pe tărâmul political correctness-ului, iar numărul celor apți de a își pune de la sine astfel de probleme, întotdeauna a fost extrem de restrâns. Există și oameni care calculează riscurile personale ale implicării în analiza unor subiecte mai serioase, și preferă să se ocupe de subiecte lipsite de relevanță. Finanțarea unor astfel de cercetări ale domeniilor alunecoase este evitată, în încercarea omului de a se păstra pe tărâmurile ignoranței.

 

PS2. Până când cercetările de genetică sunt necesare pentru creșterea profiturilor unor firme care domină și monopolizează piața de semințe și deci producția de hrană… sau a altor firme care domină și monopolizează piața de medicamente… totul este OK. Atunci când cercetările de genetică se focalizează pe subiecte vitale pentru sănătatea genetică și implicit fenotipică a populației umane, element prioritar pentru sustenabilitatea civilizației noastre, atunci acestea sunt marginalizate, mai cu seamă din cauza atingerii potențiale a unor subiecte dificil de abordat de societatea noastră actuală…

Acest articol a fost publicat în Genetice - Umane. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Biodiversitatea umană: numărul mic de urmași și degradarea genetică a populației civilizate?

  1. Cristian Grecu zice:

    In sfarsit un articol cu vesti bune! Cel putin asta inteleg eu prin „subminarea genofondului populatiei umane”. Am fi interesati de metode prin care ne putem implica activ in amplificarea, extinderea si accelerarea acestui proces.

    • peterlengyel zice:

      Este evidenta amaraciunea cauzata de constatarea efectelor agresiunii umane… a populatiei umane care involuntar distruge natura si deci mediul nostru de viata… Dar omul, ca specie de vietate, este oricum cea mai mare valoare naturala pe care o cunoastem… si pe care o vom putea cunoaste vreodata. Intelectul uman, capacitatea de a intelege… sunt cele mai interesante rezultate de pana acum ale existentei viului, ale procesului evolutiei naturale… iar capacitatea de analiza a celor care se ocupa de biologie, ecologie, genetica, evolutie, ar trebui sa se focalizeze pe gasirea solutiilor de dezvoltare durabila reala, adica de pastrare a sanselor de existenta indelungata a civilizatiei umane, care este cel mai semnificativ produs de pana acum al biosferei… ecosferei. Daca aceste aspecte nu vor putea fi intelese si acceptate de elitele care conteaza, si in parte de marile mase de oameni, ecologismul va ramane o preocupare periferica si lipsita de relevanta… iar la un moment dat urmarile sunt… aparte.

  2. Cristian Grecu zice:

    Dragul meu, pari a fi intr-o transa autohipnotica antropocentrista. „Cea mai mare valoare naturala”, „cele mai interesante rezultate ale existentei viului”, „cel mai semnificativ produs al biosferei” etc. Ma uit la fizionomiile si conformatia fiintelor umane din jur si constat, IN MAJORITATEA CAZURILOR, atat diformitati fizice cat si enormitati psihice, intelectuale si comportamentale pe care cu greu le-ai clasa deasupra nivelului patibular-anarhic-distructiv. Daca doresc sa admir fenomene catastrofice, prefer sa imi focalizez atentia spre un tsunami, un cutremur sau o eruptie vulcanica. Omul si sub-produsele sale nu imi provoaca decat sila si greatza. Simt tot timpul si tot mai acut o nevoie irepresibila sa-mi cer scuze de la o piatra, de la un fir de iarba sau de la un pui de starc ca Destinul i-a obligat sa fie contemporani cu aceasta crunta CALAMITATE UNIVERSALA care este OMUL…

    • peterlengyel zice:

      Dragul nostru Cristi 🙂

      Evident ca specia umana, prin extraordinara diversitate de manifestari ale umanului, are nenumarate aspecte jalnice, josnice, aberante… Dar totusi… cat de penibil ar arata aceasta Planeta, daca ar fi populata doar de fiinte bacteriene, vegetale si animale care au o capacitate limitata de a intelege rational, de a avea creativitate, de a avea iubire fata de frumusete, arta samd. Cand analizezi umanul, trebuie sa pui in calcul si oameni de genul Einstein, Darwin, Marilyn Monroe, Buddha, Attenborough, Durrell, Francois Villon, Botticelli samd, nu doar taraturile de la barul din coltul cartierului sau cele care fac show la tv. Daca pui in calcul si splendoarea acestor existente Umane, imediat intelegi la ce fel de valori ma refer.

      Plus ca daca speri ca ecologismul sa aiba la baza iubirea fata de alte vietati decat propria specie… ajungem pe taramul fanteziilor fara sustinere. Ecologismul are o sansa: omul are o sansa, adica civilizatia noastra se poate perpetua, daca va exista destula capacitate intelectuala la nivelul elitelor, de a intelege corect pozitia omului ca fiinta vie totalmente dependenta de restul ecosferei. Iar daca nu, cu timpul… niste milioane sau zeci de milioane de ani o alta vietate a acestei planete, care se va crede pe sine ca fiind rationala, se va confrunta cu aceeasi problema… dar va avea la dispozitie fosilele civilizatiei umane… pe baza carora sa inteleaga cam care sunt riscurile.

      • Cristian Grecu zice:

        Transa ta continua:)! „Penibilul” este un calificativ PUR uman. Daca iesi din registrul asta interpretativ ingust o sa intelegi ca in Natura nu exista PENIBIL. Doar EXISTA! Vei intelege – sper eu! – si faptul ca „intelegerea rationala” sau „creativitatea” nu sunt niste zei in fata carora trebuie neaparat sa ne prosternam…

        Din cele enumerate de tine doar Iubirea este cu adevarat transcendenta conditiei umane ignobile, ea singura apropiindu-se de ceea ce am putea numi Armonia Universala. Einstein ar intelege usor cum vine chestiunea, ceva mai multe dificultati ar avea doar Marilyn Monroe, mai experta in poze nud, sex oral si barbiturice.

        Si daca tot veni vorba de enumerarea personalitatilor pe care ai facut-o, trebuie sa-ti reamintesc ca nu personalitatile stiintifice sau culturale dicteaza tonul ci politicienii. Iar astia sunt mai sensibili la sondaje si la cum poate fi fraierit electoratul. Iti dau o veste proasta, in ‘democratie’ votul unui betiv de la bodega din colt este EGAL cu al lui Attenborough (caci ceilalti sunt deja morti, deci nu mai conteaza electoral!). Vestea inca si mai proasta este ca pe aceasta planeta betivii sunt mult mai multi decat Attenboroughii. Si acum o ghicitoare simpla: ghici tu pe placul cui va face politicianul?

        Nu vreau totusi sa-ti tulbur iremediabil visele! Te las sa fantazezi pe tema luciditatii, inteligentei, precautiei si bunului simt ale fiintei umane…

      • peterlengyel zice:

        Omul trebuie sa iubeasca oamenii, asta este parte din conditia umana, normala, naturala. Omul trebuie sa iubeasca ideea de om, de fiinta rationala, sensibila, dornica sa faca bine, apta de creativitate artistica si stiintifica, apta de a gandi strategic samd. Desi specia umana este doar una dintre nenumaratele specii, totusi prin om se poate vedea performanta incredibila a viului si a procesului evolutiv prin care organismele se perfectioneaza: este fantastic de interesant cum o vietate a ajuns la capacitatea de contemplare a existenului (actual, din trecut… si puterea de previzionare a marilor evenimente din viitor)… totodata avand capacitatea de a gandi si a creea, adica de a deveni o fiinta creatoare. Desigur, o parte a acestor capacitati intelectuale exista in stadiu mai incipient si la rudele noastre apropiate, la maimutele antropoide… dar totusi… distanta este mare. Parerea mea este ca Omul este parte a Naturii, cea mai interesanta parte a acesteia, si in consecinta nu se poate iubi Natura fara a iubi Omul, dar nici invers nu este posibil, adica nu se poate iubi Omul fara a iubi Natura.

        Cat despre voturi, politicieni, aspecte de management al societatii… evident ca exista dificultati majore, dar eu vreau sa sper in civilizatia umana capabila sa rezolve marile probleme (demografice, economice, politice, ideologice samd) si sa intre pe o traiectorie de sustenabilitate. Evident ca vor exista si perioade dure, chiar dramatice, riscurile sunt multe, variate si complexe. Cu toate astea, eu vreau sa sper ca este posibil sa existe o civilizatie umana sustenabila, capabila sa persiste in timp si sa ofere sansa de manifestare a extraordinarului potantial uman… pe care majoritatea oamenilor nici nu are capacitatea sa o banuiasca. Concluzionand, eu vreau sa sper!

  3. Cristian Grecu zice:

    Una din surprizele fascinante cu omul este contrarietatea si paradoxurile pe care ni le ofera. Nu stiam ca esti un atat de bun crestin:)! „Omul trebuie sa iubeasca oamenii” este echivalent cu „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” iar acel „eu vreau sa sper!” de final este cea mai buna metoda de a ne vindeca de „pacatul deznadejdii”. Pastrand proportiile, toata munca ta de acum e un fel de APOSTOLAT. Una din sperantele mele secrete (iata, de acum nu mai este deloc secreta!) era ca INTR-O ZI vei pune pe blog si o postare de fictiune, in care sa te surprinzi ducand un dialog peste timp si fara prejudecati cu Mantuitorul. Lasand deoparte zatzul urii si reziduurile ignorantei asternute intre oameni si oameni de niste institutii corupte, ipocrite si manipulative (cum e nu doar politica ci si biserica!), intalnirea – chiar si ipotetica – intre doua spirite profunde nu poate fi decat benefica. Sunt convins ca v-ati intelege pe foarte multe teme, chiar si pe cea a disputei consumism versus sustenabilitate. „Nu va adunati comori pe pamant”…

    • peterlengyel zice:

      Consider ca ideea conform careia omul trebuie sa iubeasca oamenii este o chestiune naturala, fara nici o legatura cu religiile in general sau cu careva dintre ele; opusul ei denota o mare problema, nu atat pentru individ cat pentru societate si specie. La fel, adunarea de obiecte ‘comori’ fara a avea timp sa folosesti ‘proprietatile’ in timp ce aduni mai multe si mai multe, este destul de evident o chestiune aberanta. Totodata, speranta ca o sa fie bine, dorinta si nazuinta catre o asemenea stare, trebuie sa fie parte a setului de idei/ paradigme apte sa ofere o platforma de stabilitate. Si toate acestea sunt naturale 🙂

      • Cristian Grecu zice:

        Ma bucur sa constat ca esti (implicit!) de acord cu ideea ca Iisus Hristos – prin propovaduirea „dreptei masuri si a rostului” omului pe pamant – este un promotor al ECOLOGISMULUI si SUSTENABILITATII. Nu stiu daca e chiar primul din istoria omenirii dar cu siguranta este cel mai important.

        Iti dai seama cata ura au adunat in ei de-a lungul veacurilor toti adeptii Establishmentului Consumatorist cand aud fie si o dojana atat de fina precum aici: „Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia”. E ca si cum in zilele noastre ai spune ca Obama nu poate rivaliza in eleganta cu un fir de Agropyron repens. Pai, astia din Council for Foreign Relations, Trilaterala sau Grupul Bilderberg viseaza pana la obsesie la inventarea unui Auschwitz care sa-i scape definitiv de orice urma a acelui blestemat (de ei!) Evreu…

  4. Silvana Gliga zice:

    Interesant si corect din perspectiva biologica si genetica. Dar nu ia in calcul faptul ca omul ar putea deveni in viitorul nu prea indepartat, prima specie, din cate se cunosc, capabila de a actiona asupra propriului cod genetic si prin urmare, de a-si determina propria selectie/evolutie. Pozitiv/optimist din perspectiva faptului ca se reduce efortul si materialul consumat pe rebuturi (indivizii pe care selectia ii lasa in urma); negativ/pesimist din perspectiva abuzurilor acestei puteri unice omului….

  5. peterlengyel zice:

    vezi ce riscant este sa faci afirmatii care nu sunt politically correct?

    „James Watson, the world-famous biologist who was shunned by the scientific community after linking intelligence to race, said he is selling his Nobel Prize because he is short of money after being made a pariah.

    Mr Watson said he is auctioning the Nobel Prize medal he won in 1962 for discovering the structure of DNA, because „no-one really wants to admit I exist”.”

    (…)

    Mr Watson, who shared the 1962 Nobel Prize for uncovering the double helix structure of DNA, sparked an outcry in 2007 when he suggested that people of African descent were inherently less intelligent than white people.

    (…)

    In 2007, the Sunday Times ran an interview with Dr Watson in which he said he was “inherently gloomy about the prospect of Africa” because “all our social policies are based on the fact that their intelligence is the same as ours – whereas all the testing says not really”.

    http://www.telegraph.co.uk/science/11261872/James-Watson-selling-Nobel-prize-because-no-one-wants-to-admit-I-exist.html

    „Not A Racist In A Conventional Way”

    … a white officer in Cleveland killed twelve-year-old African-American Tamir Rice for carrying a toy gun.

    Einstein: Injustice anywhere is a threat to justice everywhere. We are caught in an inescapable network of mutuality, tied in a single garment of destiny. Whatever affects one directly, affects all indirectly.

    https://richarddawkins.net/2014/12/not-a-racist-in-a-conventional-way/

  6. peterlengyel zice:

    deci, zona a fost locuita de neanderthalieni, inainte de venirea oamenilor moderni. ce frumos era totul daca nu veneam noi, oamenii moderni, si ii lasam in pace pe neanderthalienii, in a lor gradina carpatica, pe la intrari de pesteri. dar, modernitatea a venit peste ei, le-a violat femeile mai frumoase sau le-a sedus cu pietricele colorate… iar pe ceilalti i-a impins in prapastia extinctiei. a ramas din ei ceva material genetic in urme mici spre nesemnificative prin genomurile unor populatii umane actuale…

    genetic si fenotipic suntem asemanatori si totusi diferiti. in sensul ca neanderthalianul acela cred ca era mult mai puternic pe plan fizic – in comparatie cu omul modern, dar la finete, la gandire era inca un fel de moima. asa cum sunt multi si acum.

    ceea ce nu trebuie uitat este ca povestea asta merge mai departe, si sunt sanse ca „neanderthalienii disparuti” ai viitorului sa fim chiar noi.

    hai sa vedem articolul:

    Ancient Romanian Could Have Had Neanderthal Great-Great-Grandfather

    by Reuters
    http://www.nbcnews.com/science/science-news/9-percent-neanderthal-ancient-romanians-dna-reveals-interbreeding-n379746

    si este interesant si acesta, tot pe acest subiect (desi titlul lasa cumva sa se inteleaga ca neanderthalienii nu erau oameni europeni… ceea ce este evident o aberatie)

    plus, te poti intreba de unde se poate face presupunerea ca acel om cu stramosi inclusiv de neanderthalieni nu are urmasi in populatia umana actuala… din moment ce in articol se arata ca in genomul uman actual exista 1-3% de material genetic provenit de la neanderthalieni

    Cel mai „bătrân“ european are 40.000 de ani şi a fost descoperit în România. El a avut un strămoş Neaderthalian

    http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/cel-mai-batran-european-40000-ani-fost-descoperit-romania-avut-stramos-neadertalian-1_5589070bcfbe376e358fa4e7/index.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s