Bufnițe cu Henry David Thoreau

576577578579580581

Bufnițe, mlaștini misterioase, păduri neumblate… omul în mijlocul naturii sălbatice – cu ale lui senzații. Percepția umană asupra naturalului… la modul concret… spre exemplu asupra bufnițelor, este influențată atât de analize raționale, științifice, cât de intuiție mai puțin cuantificabilă, ceva percepție filosofică, literară, artistică, extra-rațională. Modul în care noi vedem azi natura este rezultatul atât al activității savanților gen Darwin, Audubon și a milioanelor de epigoni mai mult sau mai puțin semnificativi, cât a creațiilor realizate de naturaliști precum Thoreau, Gerald Durrell șamd. Cei care ar avea impresia că doar una dintre stiluri poate avea sens, prezintă o incapacitate intelectuală și un retard de zile mari (și aceștia nu sunt puțini). În activitatea de educație ecologică, de promovare a protecției naturalului, de înțelegere a locului omului în Lume, de căutare de sustenabilitate… abordările mai de suflet sunt în general cel puțin la fel de importante cum sunt datele seci și interpretările strict-raționale. Cât de periferici și întârziați-medievali suntem noi prin zonele estului european, se poate percepe și prin nivelul foarte dubios la care se află atât prezentarea publică a eventualelor date concrete cât și modul în care subiectul naturalistic apare în texte mai… umane.

 

“Într-o după-amiaza m-am distrat urmărind de la câțiva metri o bufniță (Strix nebulosa) așezată pe una dintre crengile moarte de la poalele unui pin alb, lângă trunchi, ziua în amiaza mare. Putea auzi cum mă mișcam și cum îmi scârțâia zăpada sub picioare (…). Când făceam zgomot mai mare, își întindea gâtul, își zburlea penele și-și deschidea ochii mari; dar pleoapele îi cădeau din nou imediat și începea să picotească. Și eu simțeam o predispoziție spre somn, după ce m-am uitat la ea vreo jumătate de oră, cum stătea așa, cu ochii pe jumătate deschiși (…). Mai rămânea doar o deschizătură între pleoape, prin care menținea legătura peninsulară cu mine; astfel, cu ochii pe jumătate închiși, privindu-mă din tărâmul viselor și încercând să mă perceapă – obiect sau pată neclară care îi întrerupea viziunile. În cele din urmă, la un zgomot puternic sau la apropierea mea, se neliniștea și se mișca cu încetineală pe creangă, de parcă ar fi fost nemulțumită că i-au fost tulburate visele; iar când se avânta în zbor și se îndepărta printre pini, întinzându-și neașteptat de mult aripile, nu se auzea nici cel mai mic zgomot al lor. Astfel, condusă printre crengile de pin, mai curând de un simț fin al apropierii lor (…), de parcă își pipăia calea neguroasă cu aripile (…), găsi un nou adăpost unde putea să aștepte în pace zorile zilei sale.” Henry David Thoreau, Walden, 1854.

 

“Mă bucur că există bufnițe, care să scoată țipete (…) Este un sunet admirabil de potrivit pentru mlaștini și păduri înnegurate, pe care nu le ilustrează nici o zi, sugerând o vastă și nedezvoltată natură pe care oamenii n-au recunoscut-o încă. Ele reprezintă amurgul desăvârșit (…) Toată ziua a strălucit soarele deasupra cine știe cărei mlaștini sălbatice, unde molidul alb este copleșit de mătreața-brazilor (…) dar acum (…) o altă serie de ființe se trezește pentru a exprima semnificația Naturii.” Henry David Thoreau, Walden, 1854.

 

Interesant este că, în Walden, Thoreau are și pasaje unde scrie foarte OK despre aceste păsări, și altele unde o ia pe arătură la modul brutal. Ai impresia că sunt texte care au fost scrise de persoane diferite. Dacă decupezi un citat, îl cureți de mizerie, sună frumos; nu trebuie să crezi că tot ce a scris Thoreau din start sună bine pentru un ecolog sau ecologist din secolul 21… dar textele acestea reprezintă bazele ecologismului… în starea lui de secol 19. Părerea mea este că Thoreau are din păcate și texte foarte idioate, spre exemplu are despre bufnițe tot felul de pasaje care mai de care mai aberante (și care nu merită reproduse niciunde); dar până și în acestea există câteva fragmente apte să arate o măiestrie naturalistico-literară greu de egalat.

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Pasari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s