Natura 2000 Oltenița – Mostiștea – Chiciu

În ideea de a face vizibile online imagini din arii protejate din Câmpia Dunării de Jos… am ajuns cu încetul la 20 de prezentări ale diferitelor situri Natura 2000 din zonă (fără cele din Dobrogea/ Deltă). Am impresia că nu există nimic asemănător, făcut de altcineva… măcar niște imagini cu peisaje și specii din acele locuri… și ceva descriere. Am mai luat la selectat două foldere cu 293 de imagini (august 2012 și septembrie 2012)… din Situl Natura 2000 Oltenița – Mostiștea – Chiciu. Cred că nici cei din vecinătatea imediată a ariei protejate sau cei care trăiesc pe teritoriul ei… habar nu au de existența acestui sit, undeva pe/ lângă Dunăre, în județul Călărași. Și mai amuzant este că teoretic țara asta trebuie să raporteze către UE starea în care se află populațiile speciilor de interes comunitar din fiecare sit Natura 2000… specie cu specie (și sunt mii), sit cu sit (și sunt sute). Îți poți tu imagina că există date din teren, cât de cât realiste, spre exemplu din acest sit… care el singur are peste 11.000 de hectare? Există aici monitorizarea trendurilor populaționale ale speciilor de interes comunitar? Chiciu – nu e degeaba.

 

Mă gândeam că deși din acest sit nu sunt nici măcar 300 de imagini-brute rezultate din cele două vizite de teren făcute de mine, totuși e ceva treabă să le selectezi și să le faci ajustările necesare. Dacă e să te documentezi despre zonă, să citești eventuale articole despre biodiversitatea din sit… să faci o sinteză în care să dai citate relevante (dacă ideile respective există)… e o altă muncă ce necesită timp/ implicare. Puse cap la cap, să ajungi să fotografiezi prin zonă, să prelucrezi imaginile, să te documentezi și să creezi un text mai bun decât cele existente… în care să se regăsească diferitele idei ale unor specialiști care eventual au lucrat prin zonă… să faci referiri la diferite aspecte geomorfologice, limnologice, la variate grupe sistematice de organisme… ia ceva timp. Necesită echipamente, resurse, stil șamd – care toate trebuie să fie disponibile… altfel nu poate să fie făcută măcar o prezentare în linii mari a zonei. Din câte pare, o astfel de prezentare în linii mari tot nu este făcută… deși sunt convins că au fost derulate tot felul de proiecte cu finanțări de milioane de euro – implementate de variate entități… din care au rezultat… nu se știe ce.

 

O deschidere către cunoaștere, pasiunea descoperirii, sinceritatea cu care ajungi mai aproape de speciile și ecosistemele zonei… prezintă o mare diferență față de atitudinea în care angajatul de-abia așteaptă să termine cu treaba și pe cât posibil să nu se prea implice. Această uriașă diferență de atitudine schimbă sensul activității… și rezultatele. Faza este că implicarea nu se poate face la comandă, și nici nu e compatibilă cu birocratisme și ierarhii din structurile robotizate. Fără un mare grad de libertate, nu prea poate să existe o atitudine pozitivă, iar fără acea atitudine nu poți să speri nici un fel de rezultate. Întotdeauna se găsește motiv pentru care nu se poate face nimic. Cel mai jalnic este când omul își pierde cheful, nu mai dorește să se implice… și este un simplu angajat care execută ordine, de mântuială; o astfel de atmosferă este destul de bine instalată în sistemele care “se ocupă de protecția valorilor naturale”. Moartea pasiunii.

 

(…)

 

După ce ai o primă impresie despre zonă, în principiu poate exista tendința să mai faci alte vizite… atât prin includerea unei „stații” în cadrul unei „expediții” de 2-3 săptămâni, cât și prin vizite ocazionale la treceri prin respectiva regiune. Un prim pas te face să ajungi să conștientizezi că în aria respectivă are sens să mai petreci alte zile… că poți avea niște experiențe naturalistice inedite, niște revelații despre aspecte fascinante ale acestor smârcuri și ape revărsate. Spre exemplu legat de Oltenița – Mostiștea – Chiciu sigur că ar putea să fie foarte interesant de văzut zona pe timp de primăvară, cândva prin mai; chiar fără să ai o experiență directă din teren în acea perioadă, îți poți imagina cam ce diversitate de păsări trebuie să existe, cam ce forfotă; și câte reptile, amfibii. Pe timp de iarnă probabil că e interesant să faci o tură pe malurile Danubiului, printre trunchiuri aduse de ape… cu păsările care iernează. De fapt, cam oricând e interesant. Problema este să poți aloca resurse (energie, timp, carburant, cazare șamd…) pentru a mai putea avea câte o impresie directă despre valorile naturale existente pe aici.

DSC_7454DSC_7463DSC_7443DSC_7438DSC_7283DSC_7308_DSC7803_DSC7781_DSC7806_DSC7809_DSC7816_DSC7821_DSC7831_DSC7848_DSC7856_DSC7881_DSC7891_DSC7913_DSC7918_DSC7922_DSC7923DSC_7288DSC_7298DSC_7318DSC_7324DSC_7328DSC_7329DSC_7333DSC_7334DSC_7339DSC_7343DSC_7359DSC_7364DSC_7373DSC_7389DSC_7403DSC_7427DSC_7484DSC_7503DSC_7533DSC_7548DSC_7564DSC_7474DSC_7539DSC_7567DSC_7578DSC_7588DSC_7593DSC_7613DSC_7618DSC_7622DSC_7649DSC_7657DSC_7669DSC_7674DSC_7677DSC_7709DSC_7682DSC_7690DSC_7719DSC_7744DSC_7752DSC_7764DSC_7773DSC_7783DSC_7799DSC_7804

DSC_4035DSC_4042DSC_4047DSC_4050DSC_4063DSC_4075DSC_4082DSC_4097DSC_4100DSC_4122DSC_4130DSC_4142DSC_4145DSC_4160DSC_4177DSC_4185

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Campia Dunarii de Jos. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Natura 2000 Oltenița – Mostiștea – Chiciu

  1. Rusu Eugen zice:

    Am trăit în zona aceasta…FELICITĂRI pentru interesul manifestat !Vă sugerez o zonă de mare interes,lângă Lipnița spreBulgaria,este ”Canaraua Fetii”-albia secată a unui fluviu !!!!   Cu stimă și respect!          Eugen

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s