Pentru a vedea natură, patternuri nesperate, frumusețe, pentru a avea satisfacții estetice… nu e neapărat nevoie să ajungi la capătul lumii. Chiar și cel mai apropiat râu ce curge meandrat la baza unor dealuri, în imediata vecinătatea orașului… poate să fie un loc perfect pentru a testa echipamente, noi și noi gadgeturi care se combină bine (sau nu). Să vezi ce poate în diferite tipuri de lumină, cât reușește să scoată din realitate și să transpună în imagine… cum redă culorile, nuanțele, contrastele, luminile de toate felurile…
Important este să găsești locurile care sunt favorabile fotografierii, subiectele, plus să le ai în lumină bună. Dacă ai aceste elemente, există tentația să faci serii de imagini, poate uneori prea multe – încercând să transpui momentul în fotografii cât mai perfecte. Când urmărești pe un iPad imaginile transmise de o dronă care zboară pe undeva deasupra apei, poți avea desigur o impresie despre culori, lumini și umbre, unghiuri bune, perspective și compoziții, dar rezultatele se văd pe bune doar după ce ai descărcat cardul. Dacă nu ai încercat mai multe variante, dintre care măcar unele să fie apropiate de cele pe care le doreai… pot să apară regretele. Așa că, a supradimensiona un pic numărul de imagini, a avea ceva redundanță în ele, este o măsură de precauție – dacă dorești să extragi cam tot ce se poate din acele minute cu lumini excelente, când poți să privești cam din ce unghi vrei tu, locurile care par a merita atenția.
Dacă ai condiții bune, până și o singură seară poate să producă splendori… iar dacă ai ieși de zeci de ori, ai putea să faci o serie de imagini care să dea impresia că ai găsit Edenul. Cel pe care îl aveai în suflet.
© dr. Peter Lengyel
Gyonyoru kepek ! Minden tisztelet ! Le az osszes kalapkakkal !!!