Aveam poate vreo 5 ani când mama mi-a adus de la biroul de contabilitate unde lucra… o cutie de la smochine în care era o libelulă vie; a intrat în birou unde a fost prinsă; era ceva mare, poate Anax imperator sau ceva specie din genul Aeshna – oricum a fost foarte impresionant. Tot din acea perioadă am primele impresii despre delicatețea speciilor Calopteryx splendens și C. virgo, prezente pe lângă apele din preajma Sighetului. Întotdeauna îmi plăcea să privesc zborul lor în timp ce vânează sau patrulează asupra teritoriului, la fel îmi plăcea să le admir splendoarea metalizată văzută prin obiective macro perforante. În timpul proiectului cu Maramureșul Acvatic, în urmă cu circa 10 ani, am aruncat o privire asupra libelulelor din locuri mai ascunse, de pe la tinoave din munții care înconjoară depresiunea Maramureșului. Doar că datele rezultate sunt anecdotice, întâlniri tangențiale, nicidecum nu sistematice și rezultate din programe de cercetare bine gândite. Știu, niciodată nu e timp de ele. Dar, măcar ne putem pune problema, cam cum ar trebui să fie abordat subiectul – eventual.
Ca și la atât de multe alte aspecte legate de biodiversitatea Maramureșului, dacă la nivel local nu există inițiative serioase, coerente și implementabile… și cunoașterea despre libelulele zonei rămâne vagă. La starea în care se află institutele de cercetări biologice, universitățile și muzeele de zoologie din țara asta (sau cele din țări vecine)… și cât de mic spre infinitezimal este numărul de specialiști care se ocupă (și) de odonate, este evident că observații științifice asupra unor libelule din Maramureș pot să fie extrem de rare și haotice, bazate pe hazard. Cine să vină aici, să plătească cazare, mâncare, carburant, să își bage mașina pe cine știe ce drumuri catastrofale care poate că te apropie de ceva tinov aflat la mama naibii? Iar dacă ar exista minunea asta de ieșire pe teren a specialistului preocupat de odonate, cam cât de frecventă ar putea ea să fie? În stilul acesta, mai repede o să dispară variatele populații și specii decât ele să ajungă măcar menționate undeva. Cât despre activități de educație ecologică în care focalizarea să fie asupra libelulelor, nici nu am auzit încă în țara asta.
Cercetări cu libelule? La orice idee de cercetare, primul pas este 1. să analizezi cam cum arată situația la nivel de regiune/ țară atât din punct de vedere al existenței datelor cât și al disponibilității de specialiști, apoi 2. să vezi cam cum stă domeniul respectiv în zona geografică mai restrânsă pe care eventual ar merita făcute investigațiile coordonate de tine și 3. cât de fezabil este ca din resurse accesibile să se poată atinge un nivel de cunoaștere care să fie radical diferit de cel existent acum. Cercetarea trebuie să fie interesantă, captivantă, antrenantă intelectual, să aibă și un scop final… realizarea unei imagini coerente plus stabilirea unor măsuri pentru conservarea speciilor existente. Un scop realizabil poate să fie ca Maramureșul să ajungă zona cea mai bine studiată în țara asta, din punctul de vedere al faunei de odonate. Poate că e greu de recunoscut, dar dacă întreaga acțiune nu produce mai multă fericire decât cantitatea de stres și oboseală pe care o presupune, ea nu are nici un fel de șansă de sustenabilitate.
Dacă te uiți la datele de azi despre distribuția speciilor de libelule în țara asta, constați că harta e în general albă, având pe ea câteva puncte. Adică, se constată o falie extraordinară între realitatea din teren privind prezența variatelor specii de odonate și nivelul datelor științifice care există despre ele. Probabil că la ora actuală Maramureșul nu face nici un fel de excepție, adică nici nu e mai bine studiat nici mai prost studiat decât alte regiuni de pe la noi.
Dacă iei în calcul țara asta, ajungi la ideea că există un singur entomolog specializat pe libelule, Cosmin Manci; pot să mai existe eventual câțiva oameni care conjunctural mai aruncă câte o privire în direcția odonatelor, dar în contextul Maramureșului asta nu e relevant. Dacă te gândești la dimensiunea spațiului geografic de care discutăm, spre exemplu dacă ai fost cu mașina de la Sighet la Constanța, îți dai seama că pentru a avea o impresie acceptabil de detaliată despre răspândirea variatelor specii (dintre cele 70+), un om ar avea nevoie de multe mii de ani… și tot nu ar sta prea bine cu treaba. Aici se vede că pentru a face cercetare până și pe un grup nu foarte divers (cu puține specii), organisme destul de mari, diurne, destul de vizibile și destul de ușor de determinat… tot e al naibii de greu să faci ceva serios. Aici intervine posibilitatea dezvoltării unor abordări noi, gen citizen science, în care expertul să aibă un rol în determinarea speciilor, dar nu să ajungă el pe fiecare mal de pârâu, lângă fiecare canal de drenare a apelor din terenuri, în toate stufărișurile și tinoavele aflate la dracu în praznic. Șansa de a progresa repede e destul de semnificativă dacă pe baza a două imagini bune (una dorsală și una laterală), făcute chiar cu smartphone-uri de azi, determinarea speciilor în cazul exemplarelor mascule se poate face cu exactitate de cvasi-100% (iar cazurile când nu e sigură determinarea din cauza calității fotografiei – se pot exclude din start). Femelele pot să fie mai greu de determinat pe baza pozelor, dar unde există femele există și masculi, așa că nu e o problemă chiar foarte mare.
La starea actuală, cercetarea ar trebui să se focalizeze pe ce și unde este; aspecte simple, dar care nu au fost elucidate. Dacă apar specii de interes mai aparte, rare, importante pentru conservarea biodiversității, merită continuat pe ele cu niște studii mai detaliate. Doar mult după primele observații ne putem propune să constatăm extinderi de areal, restrângeri de areal, dispariții locale și recolonizări, aspecte metapopulaționale, dinamica în spațiu și timp a acestor vietăți.
Până și conceptul programului de cercetare este totalmente diferit în cazul în care 1. specialistul trăiește la distanță semnificativă de teritoriul studiat… (spre exemplu la Cluj, Iași sau Budapesta) și poate să vină singur o dată sau de două ori pe an, eventual, sau 2. există o inițiativă maramureșeană locală bazată pe o bună cunoaștere a zonei, aptă să mobilizeze resurse umane, să investească timp și energie pe termen mai lung și la modul mai eficient. Desigur, implicarea în program a unui/ unor cercetători consacrați pe grupul respectiv este foarte necesară, atât în faza de proiectare a cercetării cât și la cazuri cu specii unde determinarea este sub semnul întrebării, confirmarea/ validarea unor observații, la final la analiza datelor și la formularea de concluzii. Pentru ca o astfel de acțiune să fie creată și implementată la un mod profesionist, e nevoie de o stare destul de Zen, fără să ai pe cap prea multe mizerii mărunte care să îți diminueze cheful de viață.
Dacă te gândești la cercetări de biodiversitate, evident că trebuie să le iei pas cu pas, separat pe grupe sistematice, cu un realism și pragmatism fără de care se alege praful. Base-line survey-uri de acelea în care câțiva specialiști străbat mari distanțe, oprind când și unde pentru a mai lua niște probe… nu au cum să aducă o imagine clară asupra situației de pe un anume teritoriu, chiar dacă nu e de dimensiuni continentale – ci doar Maramureșul. Proiectarea cercetării are o importanță extraordinară… să vezi cam unde te situezi acum și unde speri să ajungi în timp determinat; care sunt pașii pentru a ajunge de la situația de azi la o situație dezirabilă?
Libelulele ar putea reprezenta un obiect de studiu interesant în Maramureș. În Europa există circa 120 de specii de libelule. Cosmin Manci scrie în teza lui de doctorat (2012) că în România există 71 de specii și subspecii de Odonate. Din Maramureș există câteva publicații științifice care au date despre libelule, dar este clar că impresia de azi asupra grupului este una foarte vagă în comparație cu ce ar putea să fie. Din fericire, destul de multe specii pot să fie determinate (recunoscute) fără ca persoana în cauză să fie specializată pe libelule (spre exemplu la fluturi situația e radical diferită, fiind mult mai multe specii… de ordinul miilor în România, iar microlepidopterele foarte dificil de determinat până și de către specialiștii grupului – prepararea armăturii genitale, analize sub microscop binocular etc). Libelulele se pretează la observații valide din punct de vedere științific, realizabile de persoane mult mai puțin specializate decât în cazul fluturilor spre exemplu: numărul mai redus de specii și diferențele destul de bine decelabile fac din libelule un grup de insecte care se pretează la utilizare pentru o introducere în entomologie, în crearea de proiecte de cercetare și implementarea lor – teren, analiză a datelor, formularea de concluzii șamd. Această situație face ca ele să poată reprezenta obiectul unor practici de teren cu studenții, din care să rezulte date concrete și valide, astfel încât studentul să simtă că a participat activ la o cercetare pe bune, nu doar a stat și a ascultat ca boul explicațiile greoaie date de ceva expert.
Pentru început ar putea să fie făcută o cartare a speciilor de libelule din Maramureș: 1. definirea locurilor unde se fac observațiile, un eșantion reprezentativ de ape stătătoare/ tinoave, lacuri, sectoare de ape curgătoare; 2. definirea unei metodologii prin acre se fac evaluările, periodicitatea lor etc. Probabil că ar putea rezulta cam 100 de locuri care să merite vizitate la modul sistematic, timp de câțiva ani de zile. În privința ritmicității, se poate zice ca din primăvară până toamna să fie ieșiri la fiecare mijloc de lună (între 12 și 18) și la fiecare trecere de la o lună la alta (între 28 și 3). Desigur, pot să fie locuri la care e mai greu de ajuns și se merge rar, datele pot să nu existe în anumite luni când prioritățile erau altele… dar dacă ai avea un fel de programare de acest gen, în circa 5 ani de zile ar putea să fie conturată o imagine destul de detaliată asupra odonatelor din Maramureș, cu o exactitate de mii de ori mai bună decât cea de până azi. Dacă ai avea 100 de locuri la care să ajungi în medie de câte 5 ori pe sezon, timp de 5 ani, deja ai avea 2500 de serii de date cu speciile observate în locația X la data Y. O asemenea bază de date ar permite nu doar crearea unei impresii despre răspândirea variatelor specii în Maramureș, perioada de zbor, dependența mai intensă sau mai puțin intensă de careva habitat (stenobionte versus euribionte) ci ar oferi și posibilitatea de a pune probleme în context mai larg, ecologic și de conservare a biodiversității.
Dacă tot e să extragi din teren date despre libelule, e bine să faci asta în așa fel încât rezultatele să aibă o relevanță științifică, în sensul să se preteze și la ceva prelucrare statistică. Dacă ai date primare în cantitate destul de mare, cu distribuție bună pe hartă, provenite din habitate cât mai diverse, prelevate la mod unitar și standardizat, replicabile deci, extrapolabile… se pot face ulterior o sumedenie de interpretări. Totul este ca aspectele de biologie/ ecologie să rămână prioritare, nu să se facă niște calcule de dragul matematizării, să se aplice diferiți indici care mai de care mai abstracți și mai rupți de realitate. Ideea este ca orice om care eventual citește rezultatele cercetării, să poată vedea clar care sunt speciile, unde sunt ele prezente, în ce perioade, care sunt habitatele de care sunt dependente… și alte aspecte de interes; nicidecum nu e cazul ca rezultatele să fie pline de formule care să arate doar că ai pierdut ocazia să ajungi matematician-teoretician.
Probabil că cel mai bine ar putea să fie conturarea unui program de cercetare a libelulelor cu implicarea acelor persoane care au ajuns specializate pe odonate. Fără un suport din partea acestora, fără o cooperare cu ei, probabil că toată abordarea ar avea și aspecte mai șubrede, mai trase de păr (dar nu e sigur). Dacă ai vedea că programul de cercetare a libelulelor evoluează acceptabil de bine timp de câțiva ani, se poate face o redefinire a abordărilor, se poate ajunge la detalii care azi par totalmente de neatins – aspecte la care nici nu te-ai gândit. Sigur, dacă ai derula un astfel de program ai ajunge să citești niște cărți de care acum nu ai vreme, ai purta discuții cu oameni cu care azi nu ai subiecte comune. Plus că ar rezulta niște imagini și niște filme care să arate biodiversitate și ecologie la un mod unic și irepetabil.
Din discuția telefonică cu Cosmin Manci, reiese că în Maramureș e probabil să existe circa 40 de specii de odonate; de interes ar putea să fie Coenagrion lunulatum, C. hastulatum; iar Coenagrion armatum este o specie care nu a fost văzută poate de 100 de ani în țara asta – dar pare că există ceva date vechi din zona Săpânța; dacă vezi o imagine cu speciile acestea, îți dai seama cam ce șanse sunt ca în măsura în care careva dintre ele ar exista în Maramureș, un specialist să dea de ele… printre atâtea alte vietăți asemănătoare. Nehalennia speciosa poate că a dispărut din țară. Poate să apară din Maramureș careva specie din genul Leucorrhinia care nu a mai fost semnalată din țară, la fel Aeshna viridis, nesemnalată din România. Tot de interes zoogeografic este Aeshna subarctica.
Perioada de emergență a adulților este între lunile mai și august, dar exemplare adulte din toate speciile care trăiesc pe aici se pot vedea în lunile iunie și iulie. Deci, dacă ai focaliza campania de colectare de date pe aceste două luni, iunie-iulie, ai putea extrage informația esențială despre diversitatea odonatelor din Maramureș. Multe specii sunt ușor de capturat, dar libelulele mari și rapide care vânează la înălțime mai mare, cu vederea lor perfectă și agilitatea extraordinară… mai greu pot să fie capturate. Ideea este ca exemplare din diferite specii să fie prinse, fotografiate dorsal și lateral (chiar și ținute în mână, dar să se vadă bine detaliile morfologice), apoi eliberate; evident, fiecare semnalare trebuie să aibă nu doar fotografiile ci coordonate GPS și data observației. Pe baza acestor informații se pot face ulterior hărțile GIS, din ce în ce mai detaliate.
Am discutat azi cu Lia Stan – colega și prietena noastră eco: o să se ocupe să facă circa 5-10 bucăți de fileu entomologic (plasă de fluturi), pe care să le putem utiliza la capturarea libelulelor. M-am uitat pe NHBS, sunt mai multe modele, unele sunt pe la 50 de euro bucata, dar pentru ce ne trebuie nouă aici, astea făcute artizanal sunt perfecte. Dacă ai intenția să faci 5-10 unelte, asta presupune ieșiri pe teren în grupuri de câțiva oameni, cu una sau două mașini. Deja îmi și pot imagina cum o să arate hărțile de distribuție realizate pentru fiecare specie în parte, plus listele de specii prezente în fiecare locație în parte. Cred că o să fie o distracție bună, de la ieșirile pe teren, până la determinarea speciilor și la constatarea că hărțile GIS au din ce în ce mai multe date concrete.
Ca o concluzie, toată povestea asta cu libelule din Maramureș trebuie să fie nu doar o abordare rațională și fezabilă, nu o cercetare de dragul cercetării, ci să aibă ca scop descoperirea și protejarea populaților în cazul taxonilor de interes conservativ, plus să producă imagine pentru educație ecologică; nu în ultimul rând, trebuie să fie o bună ocazie de a găsi fericirea umană prin ieșiri pe lângă râuri, pe lângă canale de drenare a apei din zonele de luncă, pe la tinoave, lacuri și stufărișuri.
© dr. Peter Lengyel
peterlengyel 