Deutsch Kreuz – Szászkeresztúr – Criț

O scurtă vizită în această localitate a dat ocazia realizării unor fotografii la un eveniment autentic al sașilor, sus în biserica fortificată care se ridică deasupra localității; mai jos, în zona centrului nou era un alt tip de eveniment, cu muzică modernă și nenumărați oameni bronzați, așa încât în zona respectivă nu am găsit nici un subiect fotografic care să se integreze în ceea ce mă interesează pe mine. În satul acesta este o casă splendidă, restaurată la un nivel al pretențiilor actuale, dar păstrând stilul tradițional, un exemplu al lucrului bine făcut unde simți ce bine era să trăiești pe aici cândva când erau pe stradă conversații în germană/ dialect săsesc. Deci, aceste prime 18 fotografii sunt grupate pe 3 teme: 1. exteriorul unei case din sat… o clădire care era bine iluminată în acel moment (dar erau sute de case interesante dintre care unele ar merita cândva fotografiate); 2. un eveniment săsesc în care oamenii se distrau excelent în stilul care îi caracterizează (adică nimeni nu era întins mort de beat pe jos); 3. interiorul casei unde am stat o noapte, un loc foarte plăcut, răcoros și pe vremea caniculară de afară (și unde voi sta și în octombrie, la următoarea tură de fotografiere prin zonă).

Îmi imaginez că prin octombrie va exista contextul să fac o serie mai elaborată de imagini, cu zonele mai interesante din sat, cu case și biserica fortificată… poate și „șasă cai frumoș”. Chef să fie de poze, resurse pentru carburant și ceva mâncare bună… lumină care să ne facă să simțim că merită trăită viața… în felul nostru, unic și irepetabil.

…

…

Pentru cazare în casa asta din anul 1780 (sau din 1786?) puteți suna la dr. Roxana Ganciu – 0723536790.

© dr. Peter Lengyel

PS. Dacă vedeai cam care era diferența de stil între “bulibășeala” de la festivalul din sat… față de atmosfera distracției din biserica fortificată… aveai impresia că ai observat două lumi diferite. De fapt, acestea sunt realmente două universuri paralele, 1. cel al sașilor care au ridicat minunatele construcții din zonă, case și biserici fortificate, cetăți splendide care au devenit patrimoniu UNESCO, cei care deși erau țărani aveau o finețe și o sofisticare mai mare decât a tractoriștilor actuali de prin orașe și 2. altul al “țiganiadei” care a ocupat casele rămase fără locuitori în Transilvania săsească aflată sub ocupația comunistă. Greu îți poți imagina un dezastru mai mare pentru zona săsească, decât părăsirea ei de sași… care au plecat masiv, lăsând în urma lor cam tot ce aveau mai aproape de suflet. Doar că aici nu se mai putea exista uman, era viciat aerul de duhoarea pestilențială a dictaturii național-comuniste. În locul lor s-au instalat gloate inculte, lipsite de cel mai elementar bun-simț; au intrat în casele acestea, ducând și caii în camere, au făcut foc din parchet, din mobilă, din minunate comori etnografice ale Transilvaniei. Acum că satele săsești, sau măcar o parte dintre ele, au casele cu fațade renovate, este bine. Dar dincolo de gardul vopsit, este tot acolo… leopardul. Se poate vedea că atunci când turistul trece pe lângă un grup de actuali-localnici, din reflex se protejează să nu fie lucrat la buzunare. Mai face o poză cu fetițele de 12-13 ani cu fuste lor colorate, care au și ele copii la rândul lor… mulți, mulți copii. Există un pattern al familiilor cu un copil sau maxim doi… și un alt pattern al familiilor unde „se poate și cu șasă”. Măcar din punct de vedere demografic, problema este foarte frumos rezolvată.