Rezervația Rozeta de Piatră Ilba

Interesant și surprinzător este că dacă aici nu se făcea exploatare de piatră, dacă nu exista cariera, această zonă era un banal versant de deal, o arie totalmente nesemnificativă, care nu prezenta nici un fel de atracție specială… și sigur că nu era declarată rezervație. Formațiunea stâncoasă de excepție era ascunsă în subteran… și te poți întreba cam câte milioane de forme ciudate se află în substrat, care în cvasitotalitatea cazurilor nu vor fi văzute niciodată de nici un om.

Rezervația Rozeta de Piatră Ilba este o formațiune de stâncă dintr-o carieră de piatră, situată în zone deluroase, în domeniu eruptiv, pe teritoriul administrativ al satului Ilba, comuna Cicârlău – la nord-vest de Baia Mare. Este încadrat la regiunea biogeografică continentală, la ecoregiunea Carpaților Orientali. Este o arie protejată de categoria IV, de tip geologic; cariera Ilba-Gară a fost deschisă pentru exploatarea andezitelor piroxenice de Ilba; acestea sunt andezite piroxenice negricioase, relativ recente; exploatarea a deschis un front care a ajuns la coloane andezitice cu lungimea de circa 5 metri, cu diametrul ce ajunge la 0,5 metri, care sunt dispuse radiar în jurul unui arii centrale, astfel că ele constituie un fel de rozetă formată din coloane andezitice. În documentația care a stat la baza includerii ariei în lista din Legea 5/2000, se arată că ea are suprafața de 0,5 hectare (100% stâncărie), iar altitudinal este cuprinsă între 155 și 188 m, cu o altitudine medie de 170 metri. Este menționat aici că nu există un act de declarare a protecției, premergător datei documentației.

În documentația care a stat la baza includerii ariei în lista din Legea 5/2000 se menționează că aici este un punct fosilifer cu specii de faună, totalizând 14 taxoni, înșirați de-a valma… nici măcar împărțiți în grupe sistematice majore… pentru a ne putea face o impresie despre ce este vorba: 5 taxoni aparținând de bivalve/ scoici (Congeria ramphophora ramphophora, Congeria neumayeri, Congeria plana, Limnocardium sp., Pisidium sp.), 6 taxoni aparținând de gasteropode/ melci (Melanopsis bonei bonei [pe site-ul web al APM Maramureș apare greșit ca fiind Melanopsis bonči bonči], Planorbis planorbis, Caspia latior, Orygoceras fuchsi, Theodoxus sp., Gyraulus sp.) și 3 taxoni dintre ostracode (Candona labiata, Leptocythere bituberculata, Hemicytheria lőrenthey). Din câte pare, aceste fosile provin de pe la sfârşitul Miocenului – începutul Pliocenului, dar o referire bibliografică la un articol de specialitate, care să susțină afirmația, ar putea să dea mai multă credibilitate informației. Este interesant cum un loc despre care se consideră că are formațiuni din roci vulcanice (coloane andezitice) are asociată o asemenea faună de fosile (trebuie văzut pe ce bibliografie se fundamenta menționarea acestor specii fosile în formularul care a stat la baza includerii ariei în lista din Legea 5/2000).

În privința bibliografiei existente, în documentație este menționată lucrarea Edelstein O., Dragu V., Răduț M., Iștvan D., Iștvan E., Weisz G., (1978) – Date noi asupra vârstei andezitului bazaltic din cariera Ilba SV. Semnificația acestor date în descifrarea evoluției vulcanologice a Munților Igniș. Dări de seamă ale ședințelor, vol. LXIV, 1, Mineralogie – Petrologie – Geochimie, Institutul de Geologie și Geofizică București, pg. 93-103.

Pentru localizare, pentru zona centrală sunt menționate coordonatele geografice: latitudine 47 grade 43 minute 04 secunde, longitudine 23 grade, 21 minute 02 secunde. Delimitarea descriptivă arată că la nord limita este deasupra carierei, la est este capătul estic – amonte al carierei, la sud este capătul estic – aval al carierei, iar la vest limita ariei protejate este capătul vestic – aval al carierei. În documentația care a stat la baza includerii ariei în lista din Legea 5/2000, există o hartă topografică pe care cu o cariocă roșie a fost trasată o delimitare a zonei protejate, un contur cvasidreptunghiular, care lasă în afara perimetrului câte o porțiune de perete, atât în sud-vest cât și în nord-vest.

Declararea protecției de relevanță națională se face prin Legea 5/2000, unde Rozeta de Piatră Ilba are codul 2.592; suprafața protejată este de 0,5 hectare; în Legea 5/2000 se menționează doar codul ariei, denumirea ei, localitatea pe a cărei teritoriu administrativ este situată ea și suprafața în hectare, fără a se da limitele zonei protejate. Limita în format GIS a fost trasată în cadrul proiectului GEF – Managementul Conservării Biodiversității; ca suport au fost folosite hărți topografice 1:25.000 editate de către Direcţia Topografică Militară (1982) care au fost scanate, georeferențiate și transpuse în sistemul de proiecție Stereo 70; totodată au fost folosite și imagini satelitare Landsat (2000). Zona astfel delimitată cuprinde doar în parte aria interesantă, rămânând în afara zonei de acoperire bună parte din estul zonei. Ar trebui să fie clarificat unde anume sunt fosilele menționate în documentație, pentru a ajunge sigur incluse între noile limite.

© dr. Peter Lengyel

PS. Cred că ar trebui revenit cândva spre toamnă pentru a crea niște poze mai interesante, și eventual a căuta aflorimentul fosilifer… mai cu seamă dacă până atunci voi afla cam pe unde se situează. Când vezi cam cât de redundante sunt informațiile despre valorile naturalistice din ariile protejate de pe la noi – aceleași date apărând în multe locuri, și cât de greu se poate ajunge la sursa datelor, pentru a clarifica credibilitatea informațiilor… îți dai seama că mai este mult de lucru pe aici.