Primăvara pe Valea Ronișoara

4 martie 2016. Zone destul de mari sunt acoperite de brândușe (Crocus heuffelianus), dar înfloresc deja și alte câteva specii: ciuboțica cucului (Primula acaulis sau sinonimul Primula vulgaris), podbal (Tussilago farfara) etc. Este înflorită și planta numită trei răi/ popâlnic iepuresc/ popâlnic/ crucea voinicului (Hepatica nobilis sau sinonim Anemone hepatica)… poate cândva la lumină perfectă ar merita făcute câteva imagini macro… adevărate; dealtfel, seamănă mult cu Hepatica transsilvanica, doar că la H. nobilis frunza este trilobată, pe când la H. transsilvanica frunza nu doar că are 3 lobi dar și aceștia sunt subîmpărțiți în câte trei lobuli; deci, data viitoare ar trebui fotografiate și frunzele.

DSC_6012

DSC_6087

DSC_8841

DSC_8821

DSC_8831

DSC_6282

DSC_6285

DSC_6303

DSC_6309

Primele plante de primăvară au capacitatea să ne atragă atenția, cumva. După iarna albă & lipsită de culoare, orice petale albastre, mov sau gălbui reprezintă un fel de splendoare minimalistă, atrăgând privirea… poate și sufletul uman. Această admirație de primăvară nu ține mult, dar poate să fie o bază pentru a înrădăcina niște firave preocupări botanice.

DSC_6072

DSC_8775

DSC_8881

DSC_6273

Botanica. Frumos subiect, dar nu pe mulți ne interesează. Sau, mai corect, nu pe mulți îi interesează… că nici eu nu am fost prea preocupat de plante. Dacă trăiești în oraș, nu prea ai tangență cu plantele sălbatice, iar dacă ești țăran… te interesează doar fânul. Sunt foarte rare preocupările mai intelectuale (științifice și artistice) legate de lumea vegetală… aproape inexistente… ai putea zice cu ceva exagerare. Aproape nimeni nu dă 2 bani pe ele. Eventual, niște plante sălbatice pot să fie un decor drăgălaș pentru turiști, dar ele nu ajung să fie scoase în prim-plan, ca valori-în-sine. Până și la Facultatea de Biologie doar memorezi denumiri latine și ceva taxonomie/ sistematică, un fel de dragoste cu forța cu circa 1.000 de specii care îți sunt băgate pe bât; apoi tendința este să uiți repede. Rezultă de aici că ne lipsește contextul care să creeze o admirație față de plante sălbatice, și să atragă spre cunoașterea lor. Nu te mai surprinde că cei care pot să fie numiți botaniști (cât de cât), sunt poate unul la un milion. Cum se poate începe? Când flori sălbatice sunt minunate, pentru ale lor câteva momente… să oprești, să le privești. Totdeauna altele, altele. Și fotografiezi minunea, eventual duci acasă câte ceva și faci niște imagini și sub microscop/ lupa binocular. Cumperi niște cărți de botanică din anticariate/ de pe net, începi să îți formezi o părere cât de cât realistă, măcar despre speciile mai atractive vizual, despre genurile care au aceste specii. Și, cu încetul, poate că ai capacitate & energie pentru a înțelege câte ceva despre lumea vegetală, cea plină de culori și arome neștiute de alții. Nimic nu trebuie forțat, doar cât faci cu plăcere. Atât și nimic mai mult.

Dacă te uiți de aproape la plantele acestea sălbatice… te poți întreba, oare preocupările botanice ale secolelor trecute cam ce bază aveau? În sensul că erau ele în primul rând preocupări intelectuale, rațional-științifice… sau aveau cel puțin la fel de mare fundament în admirația estetică a plantelor care este mult mai aproape de artă? Senzația mea este că naturalistul vremurilor post-moderne este undeva la interferența științei (științelor…) și artei (artelor), adică o combinație a intelectului rațional cu iubirea și admirația față de lumea vie. Pare destul de aberant să nu existe nici un fel de încercare de înțelegere rațională a lumii vegetale spre exemplu… și totul să se rezume la plăcerea de a le vedea, așa cum și inversul acestei situații pare cumva ciudat… să te intereseze doar ca obiect de studiu, și să te lase indiferent splendoarea lor.

DSC_6016

DSC_5979

DSC_5999

Biologul Béres József mi-a arătat un deal pe care zice că a găsit depozite fosilifere de numuliți/ foraminifere… o amintire a apelor marine care acopereau zona în urmă cu câteva milioane de ani. Pe acel deal am încercat să urc odată cu mașina de teren, dar știu că erau niște zone destul de abrupte și prăpăstioase, niște alunecări de teren și arbori căzuți, astfel încât am decis să nu merg mai departe; dar acum, având idee despre existența acelor fosile, poate că am să aloc timpul și energia de a vizita zona la pas, cândva în ceva plimbare liniștită, admirând detaliile peisajului. Valea Ronișoara este un laborator naturalistic perfect, așa cum sunt Apusenii, Dobrogea, Pusta Maghiară, Thailanda sau Munții Stâncoși din Canada.

DSC_6039

DSC_6114

DSC_6123

DSC_6129

DSC_8851

DSC_6132

DSC_6141

5 martie 2016. Toată zona este plină de bălțile rezultate din topirea zăpezilor și din ploi. Am constatat că o parte a bălților au deja ponte de broaște. Nu sunt chiar proaspăt depuse, așa că probabil deja ele erau aici în ultimele zile din februarie. Este vorba de broasca roșie de pădure (Rana dalmatina). Poate că ar putea să fie interesant de luat punctele GPS ale acestora și a face o hartă actualizată cu locurile de reproducere a diferitelor specii.

DSC_5836

DSC_5845

DSC_5851

DSC_5958

DSC_5951

DSC_5954

DSC_6065

DSC_6408

DSC_6045

Dacă te întinzi peste frunze, prin ierburi, pentru fotografiere/ filmare macro… poți transpune în imagine o lume de vis a realităților naturalistice de lângă noi. Estetica detaliilor, formelor, culorilor, modul cum lent clipește șopârla fără membre (Anguis fragilis) și cum la fel de lent își scoate limba puțin bifurcată, în timp ce solzii îi sclipesc metalizat… este o experiență care poate să producă omului fericire (bine, nu manelistului lipsit de creier, care dă cu bâta când vede ceva mișcare).

DSC_8796

DSC_6081

DSC_6144

DSC_6147

DSC_6156

Discutam cu Béres József că vom ieși prin livezile bătrâne ale Ronișoarei să căutăm cuiburi de păsări necesare pentru filmare. Dacă ai ceva răbdare, destul de repede poți detecta cuibul pupezei (Upupa epops), al pițigoilor codați (Aegithalos caudatus), al gaiței (Garrulus glandarius), al ghionoaiei sure (Picus canus), capîntorturii (Jynx torquilla) șamd… zeci și zeci de specii de păsări pot să fie observate. La marginea de nord a acestui teritoriu există, pe un drum care urcă pe culme, o zonă de unde se extrage argilă: are niște pereți verticali unde cuibăresc prigoriile (Merops apiaster)… iar culorile acestora în bătaia soarelui sunt mai mult decât paradisiace. Îți poți imagina cam câte specii de plante sălbatice poți să fotografiezi pe aici, cam câte specii de fluturi, sau pârși, șopârle, fosile de numuliți șamd. Văi de acest gen sunt cu sutele, dacă nu cu miile prin Carpați – desigur fiecare vale cu particularitățile ei mai mult sau mai puțin diferite de celelalte. Privit din punctul meu de vedere, cel mai important este că Valea Ronișoara este foarte aproape de Sighet și are o extinsă rețea de drumuri rurale pe care se poate merge bine cu mașina de teren, așa că în câteva minute pot să ajung exact în locurile perfecte pentru ceva noi experiențe naturalistice. Doar chef să fie de ele, carburant și timp disponibil.

DSC_6471

DSC_6489

DSC_6498

DSC_6510

DSC_7068

DSC_7083

9 martie 2016. Pe un pom bătrân, scorburos, cântă un graur (Sturnus vulgaris); din când în când trece câte un stol de grauri de câteva sute de exemplare. Un mascul de mărăcinar mare (Saxicola torquata) stă pe vârf de creangă și începe primele lui triluri pe acest an; își ocupă câteva tufe și buruieni mai mari în mijlocul unei zone înierbate… un fel de habitat perfect pentru această pasăre, un loc unde își va crește puii. Cocoșarii (Turdus pilaris) sunt prezenți în zonă, dar nu manifestă nici un fel de comportamente de teritorialitate, încă.

DSC_8911

DSC_8951

DSC_6327

DSC_6339

DSC_6345

DSC_6342

DSC_6363

11 martie 2016. Se pot fotografia din ce în ce mai multe plante de primăvară. Deja înflorește măseaua ciutei (Erythronium dens-canis), este o splendoare să o vezi de aproape. Se văd și toporași (Viola sp.), atât unele cu flori albastre cât și altele cu flori albe. Ceva specie de spânz (Helleborus sp.) te face să te întinzi pe iarbă și să faci câteva imagini.

DSC_6446

DSC_6451

DSC_6463

DSC_6419

DSC_8986

DSC_8996DSC_9006DSC_9010

12 martie 2016. Lângă o mică turmă de oi sunt adunate circa 20 de codobaturi albe (Motacilla alba); probabil este un stol aflat în migrație, care a oprit să se hrănească, păsări pline de speranța că vor observa ceva mișcare de insecte deranjate de mișcarea oilor; speranțe pot să fie, insecte active nu prea… că este cam rece. *** Oprim la un canal lung, drept și adâncit la circa 0,6 metri, săpat de oameni; apa translucidă are destul de multe suspensii, așa că nu prea poți vedea animalele eventual prezente; dacă tragi ciorpacul de câteva ori prin apă, ai ocazia să pescuiești câteva (3) exemplare de broască roșie de pădure (Rana dalmatina) precum și câteva (2) femele de triton cu creastă (Triturus cristatus)… perfecte pentru a ajunge vedete fotografiate/ filmate.

DSC_6525

DSC_6531

DSC_6540

DSC_6552

DSC_6558

DSC_6522

20 martie 2016. Vasilică are grijă de câteva oi, care au miei; mai este și o capră; trebuie să fie atent ca ele să nu se amestece cu turma cea mare care este la mică distanță. Pare destul de fericit cât vremea este bună, acum că este soare… cu toate că bate și vântul prin zilele astea de martie. Zice că mielul alb este hrănit cu lapte din biberon și că este cel mai prietenos; ceilalți miei nu stau atât de apropiați de oameni, mai mult stau cu oile… mamele lor. Facem câteva poze, dar imediat trebuie să plece, că era cât pe ce ca oile lui să se amestece cu cele din turma cea mare.

DSC_7098

DSC_7101

DSC_7110

DSC_7113

DSC_7116

DSC_7151

DSC_7140

DSC_7182

DSC_7185

DSC_7194

© dr. Peter Lengyel

 

12804695_10153714024579843_1106393225862227874_n

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Primăvara pe Valea Ronișoara

  1. Doru Ruşti spune:

    cum ajungi la botanică? în cazul meu – și nu m-am considerat niciodată un botanist – au fost câteva evenimente disparate cărora le datorez bruma de cunoștințe despre plante la care am ajuns: (1) în clasa a IX-a a trebuit să fac ierbar, probabil că eram singuru’ din generația mea care a luat în serios tema asta, da’ mă duceam la câteva zile odată în pădure să mai văd ce flori au apărut, ca să-mi fac norma de o sută pe care ne-o ceruse profesorul; (2) în facultate, deși botanica nu era pe lista scurtă a intereselor mele, am avut parte de profesori buni, care organizau și excursii în teren nu doar lecții teoretice; acestor excursii, de regulă făcute împreună cu puținii colegi preocupați de plante, le datorez mult peste 50% la din ceea ce am știut vreodată despre plante; (3) preocuparea pentru entomologie a fost altă poartă de intrare în lumea vegetală: cum multe insecte sunt fitofage, vrând-nevrând mai învața și entoologu’ un pic de botanică

    (pozele cu viorele și brândușe de pe pg. asta mi-au trezit amintirile de mai sus …)

  2. Cristina Muresan via FB spune:

    Esti dragut Peter! Si ai dreptate! Biologia trebuie predata cu sufletul, inima si apoi cu mintea. Ca daca nu simti, n-are sens. Un adevarat biolog se extaziaza in fata miracolului care e viata si ar trebui sa fie manat de dorinta de a o intelege in intimitate. Am invatat foarte multe dupa ce am terminat facultatea si pot spune ca sunt pe drumul cel bun. Oare cati dintre noi „simt” cu-adevarat? Cati vibreaza pe frecventa viului? Ce am facut in scoala acum multi ani e doar o farama din ceea ce inseamna pregatirea unui biolog. Spiritual, artistic, noi am „cules” cate ceva din pasiunea unor oameni, care spre norocul nostru ne-au fost profesori. Intrebarea este daca ramanem pe linia seaca, rigida si riguroasa a stiintei sau deschidem drumul spre cunoasterea si intelegerea „artei vietii”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s