Zboruri de iarnă la Bârsana

La modul teoretic, Maramureșul este frumos, iar pe timp de iarnă are ceva special care merită fotografiat. Cu atât mai mult cu cât tehnologia actuală permite fotografierea și filmarea din aer, ai zice că sunt șanse bune de a face ceva imagine aparte, non-standard. Doar că de la teorie la practică este o cale lungă. Hai să presupunem că a nins și ai niște zăpadă care să acopere peisajul; doar că în general cerul este acoperit de nori groși, iar lumina puțină și monotonă nu prea favorizează fotografiile de peisaj. Apoi, în orice secundă poate să înceapă să ningă sau să fie ploaie, așa că e cam riscant să zbori departe cu drona… bănuiesc că nu îi folosește prea tare. Frumos este să fie copacii plini de zăpadă, dar vântul chiar dacă nu suflă prea tare, cam golește crengile speciilor de foioase de încărcături albe mai spectaculoase… ceea ce face ca pe fond alb să ai niște schițe cenușiu-negricioase. Apoi, prin decembrie din câte am constatat, cam frecvent este o vreme mohorâtă, cețoasă, umedă, așa că imaginea de peisaj are o atmosferă mai puțin atrăgătoare. Sigur vor veni și zile mai senine, doar că în general acestea sunt mai geroase, ceea ce face ca dronele să fie mai expuse unor probleme tehnice – de facto ele nici nu ar trebui să zboare la temperaturi foarte scăzute. Din tot amalgamul acesta rezultă că sunt rare spre foarte rare momentele când totul să fie OK pentru a face imagini din zbor care să treacă dincolo de nivelul banalului. Totuși, ele pot să existe, iar atunci ar trebui să faci imaginile care să facă diferența.

 

Dacă zbori la nivelul solului pe distanțe mari prin zona inundabilă a Izei, peste smârcuri și buruienișuri, printre tufe, ai avea impresia că sunetul dronei ar trebui să scoată din ascunziș ceva iepuri spre exemplu. Pe zăpada albă ai putea să le vezi la perfecție și de la distanță mai mare, să nu mai zic de aproape. La atâtea sute de hectare cu habitate favorabile, aici ar avea mediu de viață sute de iepuri… doar că ceva nu îi lasă să existe. Și nu e vorba de vulpi prea multe, ci mai degrabă de braconaj cu arme și lațuri, plus prezența câinilor sălbăticiți, plus câinii ciobanilor care până și prin zăpezile din decembrie ies cu oile la păscut. E o senzație ciudată să zbori peste imensitatea asta albă, și să nu se vadă mișcare de animal sălbatic.

© dr. Peter Lengyel