Sărbătorile păgâne de iarnă

Trece ziua cu cea mai lungă noapte. Începe să crească durata perioadei în care este Lumină. Sacralitatea păgână a sărbătorilor legate de solstițiul de iarnă… este dată de speranța vieții în noul an ce urmează. Cândva, probabil pe multe mii de ani (poate zece mii chiar?) această sărbătoare era un fel de purificare, de închidere a trecutului și deschidere spre nou… spre viitor. Micile comunități tribale simțeau că au o nouă șansă de supraviețuire, odată cu zilele ce devin mai luminoase în Emisfera Nordică; oamenii aceia primitivi aveau contactul lor direct cu transformările ritmice ale Planetei. Putem să ne imaginăm că aceste sărbători păgâne, în forma lor pură și arhaică, aveau un sens profund și zguduitor, al speranței de a exista.

Te poți întreba, cum naiba a ajuns sărbătoarea speranței solstițiale și festivitățile saturnaliilor să se transforme în uriașul kitsch consumerist absolut jalnic al zilelor de azi? Unde a fost pierdut sensul, cum a fost furat sau deturnat? În ultimele aproape două milenii, ca un parazit perfid și diabolic, morbul iudeo-creștinismului a acaparat sărbătorile păgâne ancestrale legate de marile momente simbolice ale anului; suflul deșertului a distrus și maltratat simbolurile eco-păgâne de toate felurile, de la saturnalii la bradul împodobit. Și mai recent, sărbătorile de iarnă au fost degradate la mizeria consumerismului capitalist. În loc să fie o sărbătoare a noilor speranțe, aceste momente au devenit o uriașă prefăcătorie, o ipocrizie de zile mari, o goană agresivă după sclipici, o minciună de proporții. Impostură cât încape, satane în sutane aurite trăgând cu jind la banii puțini ai săracilor,  șmecherii de toate felurile, marketingul perfid de promovare a invaziei kitschurilor și mizeriilor, asta avem acum; asta a ajuns să suplinească fericirea ancestrală a renașterii speranței date de trecerea zilei cu noaptea cea mai lungă. Se poate constata o involuție spirituală, transformarea oamenilor în gloate tâmpe și exploatabile de vietăți imbecilizate. Cel mai ciudat și mai jalnic este că din câte pare, fix fericirea lipsește cel mai mult din toată ciudățenia asta de sărbătoare păgână deturnată de iudeo-creștini, pervertită ce capitalismul-consumerist și ajunsă o formă cu sclipici dar lipsită de esența speranței.

E destul de jenant să ai impresia că barbarii aceia păgâni și primitivi erau mai umani decât suntem noi azi; erau mai umani, mai eco și mai sacrii și mai sfinți decât toți mizerabilii-moderni care trăim azi.

© dr. Peter Lengyel

PS. 24 decembrie 2023. Te miri cât de habotnici, cât de îndoctrinați sunt tot felul de islamiști, oameni care nu mai au contact cu realitatea. Capabili să ucidă necredincioși la grămadă, fără nici un pic de reținere. Sau cei din secte americane sau japoneze sinucigașe. Dar când vezi cât de convinși sunt de aberații religioase creștine o parte a oamenilor din lumea civilizată… nu trebuie să te mai surprindă nimic. Auzi tu, o virgină a fost lăsată gravidă de sfântul duh, care de fapt este zeul suprem, iar ea a născut un băiat care este echivalentul zeului suprem sub formă umană. Îți dai seama cum privește un non-creștin povestea asta, și multe altele, de la potop la Adam și Eva, de la șarpele vorbitor la sute și mii de aberații fără noimă. Călcarea în picioare a raționalității, dar până și a moralității umane, spre exemplu în privința aspectelor creștine referitoare la ținerea de oameni-sclavi. Auzi tu, evreii, poporul ales. Ce să faci, atât s-a putut.