Iarna prin Defileul Vișeului

În această postare se vor acumula cu timpul tot felul de imagini care să prezinte zona Defileului Vișeului pe timpul iernii. Nu este nici o grabă, adică fotografiile vor ajunge să fie realizate în iarna asta, în iarna următoare șamd, cu încetul fiind apte să prezinte o imagine a iernii în zonă la modul superlativ… poate.

În ianuarie 2016 am avut două ture prin zonă. În ambele am văzut câte un stol de cormorani zburând deasupra râului; primul stol avea circa 25 de păsări, iar al doilea circa 45; înseamnă că în această perioadă a anului cormoranii au ajuns să stea destul de mult pe Vișeu. În a doua ieșire, am văzut două mari stoluri de botgros; în general această pasăre este văzută în grupuri mici sau exemplare singuratice, dar acum erau aceste două mari grupuri la o distanță de câteva sute de metri un de alta, pe tufe și pe arbori de-a lungul râului… în total fiind circa 120 de exemplare. Pe malul râului am văzut crengi groase/ trunchiuri căzute de pe care scoarța a fost roasă de castori.

Niște oi pe un deal și un câine legat pe lanț. Ai zice că e o banalitate, totală. Dar, dacă ai avea chef și timp să stai puțin, să te uiți la ele, cât de diferite sunt exemplarele între ele, sau unele aparent fix identice… dacă ai aloca ceva energie pentru fotografiere creativă, sunt absolut convins că se pot face minuni. Bine, mai trebuie și ceva lumini mai speciale, puțin sau mai mult noroc, străduință, revenire la subiect când o să fie condiții mai bune. Esența este că până și oile banale de pe deal pot să reprezinte subiecte foto… și se pot face imagini care să fie mai artistice și mai interesante decât cele cu careva sofisticată stricată. Desigur, nu doresc să zic că sofisticatele nu sunt și ele bune la ceva.

O tură pe la sfârșit de decembrie 2016 a produs o nouă serie de imagini care să mai completeze impresiile despre aspectele peisagistice ale Defileului Vișeului. În zilele scurte de iarnă parcă e cumva cam departe de Sighet… să ieși cu mașina până aici, mai ales că luminile din vale se duc repede, soarele dispare după versanții înalți și abrupți situați spre vest. Cu toate acestea, ieșirile de iarnă destul de rare… în sectorul inferior al râului Vișeu, au o prospețime aparte. Câteva subiecte care ies în evidență, câte un anume versant, un anume pod suspendat peste ape, anumite sectoare de râu destul de splendide, anumite construcții; ciudat este că până și luminile par cvasi-identice, nu doar aspectele morfologice ale peisajului. Știu pe aici mai multe văi și locuri faine, dar accesul pe timp de iarnă este cam riscant (la unele chiar și ideea de a merge acolo pare aberantă), așa că prefer să rămân în zonele astea liniștite și accesibile, lăsând pentru perioadele fără zăpezi și ghețuri acele prăpăstii și văi pe unde nu are sens acum.

3 ianuarie 2017. Defileul Vișeului. Am fotografiat un stârc cenușiu, niște rațe sălbatice mari și o vulpe. Câteva imagini cu stârcul poate că merită păstrate. Rațele sălbatice sunt prea banale, adică am poze de un milion de ori mai bune cu specia asta. Iar vulpea era atât e jerpelită încât îți era și milă de ea: mergea pe malul râului, în căutare de hrană prin zăpada mare, dar nu cred că are multe șanse să ajungă până la primăvară. De fapt, cred că șansele ei sunt spre zero. Deși pozele cu ea sunt tehnic OK, cred că ele trebuie șterse. Ca și cum nici nu ar exista. Din milă față de vietatea aflată în asemenea stare.

…

© dr. Peter Lengyel