Zilele trecute au asfaltat jumătatea superioară a drumului care leagă localitatea Budești de mănăstirea cu același nume, în Maramureș. Traseul acesta urcă prin poieni, livezi, păduri, un mozaic de habitate pe unde aveam obiceiul să ies destul de frecvent. Știu locurile astea de pe vremea când valea îți dădea impresia de loc natural și sălbatic. Jumătatea inferioară era deja asfaltată de o vreme, dar zona de sus avea un caracter mai primitiv, totodată mai natural. Acum că am revizitat zona după asfaltare, pot să compar senzațiile de dinainte și de după, privite evident din punct de vedere naturalistic.
Un drum neasfaltat este mai integrat în peisaj, mai natural; dacă trece o salamandră sau o viperă, e cumva locul ei. E mai neclar unde e marginea drumului. Mușuroiul de furnici de lângă drum e cumva în siguranță, nu te miră că sunt fluturi, urme de urs sau alte asemenea detalii. Drumul era doar o mică agresiune temporară, printre molizi și fagi.
În schimb, acum asfaltul are contur clar, o lungă fâșie cu o singură bandă. Infrastructură umană care o să fie întreținută a la long, care nu o să mai plece. Deja acum, că nu e mare schimbare doar stratul de asfalt, senzația e cu totul alta. Oricând poate trece pe lângă tine o mașină cu viteză mare, oricând te trezești cu vizitatori, care nu au nici un fel de reținere, ne-încetiniți de pietre și gropi. Ești ca și pe șosea. Și până acum circulau mașinile cam aberant de agresiv, dar îți imaginezi cum o să fie de acum încolo. Câte animale o să fie ucise, e destul de clar. Curbele strânse o să dea multe ocazi de a sparge vehicule, poate și de a ucide oameni. Țăranii de pe văile astea, oieri, văcari, tăietori de lemne, călugări, umblă cu niște rable vechi, dar nu se abțin să facă raliu cu ele, și sub influența inculturii și alcoolului… e culmea la ce se expune dihania umană și ce situații razante sunt la tot pasul. Să vezi de acum încolo. Odată cu asfaltul, multe se schimbă. Accesibilitatea locului pentru mulți ciudați rurali sau urbani, care până acum nu doreau să își murdărească mașinile prin prafuri și noroaie. Manelismele și jegoșenile de toate felurile, gunoaiele aruncate prin păduri și prin pâraie, antropizarea din ce în ce mai consistentă a peisajului. Deja și acum sunt destule căbănuțe, case de vacanță; o să fie din ce în ce mai multe… dacă tot este asfalt. Cu încetul, pas cu pas, din pădurea liniștită și sălbatică, se transformă totul în ceva artificial și banal, care nu mai seamănă deloc cu ceea ce era cândva.
Deși accesibilitatea ușoară, facilă, a crescut, totuși atractivitatea naturalistică a locului a scăzut brusc cu 50%.
peterlengyel 