Munții Rodnei, 4 mai 2024. Un versant cu vegetație ierbosă și molizi, nu departe de Pasul Prislop. Cu ceva sub 1500 m altitudine – aici senzația este de primăvară devreme, cu iarba uscată de după iarnă, cu câteva plante de primăvară. Remarcabile sunt florile numite ciuboțica-cucului de munte – Primula elatior. Grupate câteva împreună, alteori exemplare izolate, le tot vezi răsfirate pe la marginea asta de pădure – iluminate de soarele aflat aproape de apus. Au o delicatețe aparte, cu galbenul-palid-alburiu al petalelor. E plăcut să stai cu ele cam 10 minute pentru a face câteva cadre, nu mare artă, dar așa documentare, în care să se vadă specia. Am trimis o poză lui Sabin Bădărau și l-am întrebat dacă e vorba de Primula elatior – ciuboțica-cucului de munte, iar el mi-a confirmat că așa este. Cam la nivelul acesta sunt marile mele cunoștințe de botanică – aproape de zero barat; dar măcar mă interesează să văd plantele astea de pe la noi, să îmi fac o impresie despre ele. O impresie… fotografică, nu bazat pe cine știe ce analize ale detaliilor. E și greu să definești pe unde se situează atitudinea asta, nici artă fotografică pe bune, nici botanică pe bune, un fel de mirare naturalistică sinceră față de lume.
Mă uitam că aici încă ele sunt înflorite la început de mai, pe când în valea de deasupra de Budești erau deja înflorite la 23 martie, anul acesta. Diferențe de microclimat, de altitudine, de expunere a versanților.
…
peterlengyel 