Rezervația Biosferei Delta Dunării

Delta Dunării este un vis al naturaliștilor, existent în realitate. Visam la Deltă de parcă era Edenul de neatins, pe când eram copii. Împreună cu prietenii, știam detaliile cărții lui Kiss J. Botond, A Delta könyve (Cartea Deltei), dar totuși părea atât de departe… Era mai simplu să citești despre vietățile deltei, paradisul cu păsări, despre sturioni și alți pești, enot și vidre, despre oamenii deltei… dar toate acestea erau departe. Dealtfel, aceasta carte a apărut în 1982 la București, apoi o ediție revizuită a apărut la Budapesta în 1999 (dacă știu eu bine, cred că există și varianta tradusă în românește). Mai era un întreg teanc de cărți despre Deltă scrise de diferiți autori și de la fiecare mai puteai înțelege ceva. Viața în Deltă de N. Botnariuc (1960), Delta Dunării și complexul lagunar Razelm de E. Panighianț (1982), Delta Dunării – geneză și evoluție de I. Gh. Petrescu (1957), Delta Dunării de I. Gh. Petrescu (1975), Păsările din Delta Dunării de Dimitrie Radu (1979), Lumea neștiută a păsărilor din Delta Dunării de D. Radu (1988), Aripi deasupra Deltei de M. Tălpeanu și Maria Paspaleva (1973), Monografia stufului din Delta Dunării de L. Rudescu et al., (1965), Flora Deltei Dunării de V. Ciocârlan (1994)… și cine știe câte mai sunt. Pe lângă aceste volume, au apărut pe parcursul anilor sute și sute de articole care analizează diferitele aspecte ale realităților deltaice, așa că ar fi necesară alocarea unei perioade consistente pentru a face o analiză a acestora…

Pe la începutul anilor 1990 a apărut prima (pentru mine) ocazie reală de a vizita “adâncurile” peisajului deltaic, sub organizarea distinsului dr. Kiss J. Botond. Au urmat alte și alte vizite, participări la campanii de cercetare, sau practica cu studenții biologi de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, cu profesorul dr. Ioan Coroiu. Cred că nu m-aș plictisi niciodată de această zonă. Uriașa întindere a apelor, mlaștini, ghioluri, japșe, grinduri… imensitatea stufului străbătut de canale. Păsările, culorile, oamenii, bărcile, nuferii… extrem de frumos. Simt față de locul acesta o iubire nemărginită, o admirație totală a locului rămas realmente sălbatic, unde procesele naturale decurg în voia lor… cât se poate de natural în Europa secolului 21.

Dunărea are o lungime de 2.860 km, adunând ape dintr-un bazin hidrografic de 817.000 kmp, ce cuprinde inclusiv zone montane ale Alpilor, Munților Balcani și Carpaților. La intrarea în Deltă, fluviul are un debit mediu de 6.350 mc/ secundă. Dunărea aduce anual cca 67 milioane de tone de aluviuni, materie erodată și transportată dinspre bazinul marelui fluviu către mare. Golful limanic din zona de vărsare a Dunării în mare, platforma continentală cu ape de mică adâncime (câțiva metri apoi se adâncește treptat ajungând la cca 200 m la 180 km de coastă), curenții litorali care întind sedimentele pe coastă, ca și uriașa cantitate de aluviuni/sedimente aduse de Dunăre au făcut posibilă apariția și dezvoltarea Deltei, în ultimii cca 10.000 de ani. Astfel, la gurile de vărsare ale fluviului se formează un relief de acumulare, cu tendințe naturale de creștere, cât timp barajele dunărene (Porțile de Fier) nu rețineau o parte a sedimentelor. Delta Dunării are o suprafață de 4.178 kmp, din care mare parte se află în România (3.510 kmp), iar delta secundară a brațului Chilia aparține Ucrainei (668 kmp). Împreună cu complexul lagunar Razelm-Sinoie, aria are 5.050 kmp de zone umede.

Mirosul apelor și al stufului, bătaia valurilor la marginea dinspre mare, Luna sclipind peste lagune… Uriași fluturi cu ochi de păun de noapte (Saturnia pyri) au venit la lămpile pontonului ancorat undeva la un mal de apă. Pădurea Letea, Caraormanul, dunele cu șopârla de nisip (Eremias arguta), pelicanii care se revarsă în stoluri impresionante… copleșitor de frumos, poate ai impresia că este absolut incredibil. Uneori poți avea impresia că este la limita irealului, atât de captivante pot să fie momentele pe care ai ocazia să le trăiești într-un asemenea spațiu populat de miliardele de ființe ale mlaștinilor/ apelor. Dacă vezi cam ce diversitate de specii este pe aici, de la pești la păsări și altele nenumărate… specii și alte specii…

Pentru a înțelege cam care era atmosfera naturală a acestor locuri, este de preferat o călătorie pe brațul sudic, Sfântu Gheorghe. Dintre cele 3 brațe ale Dunării, Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe, ultimul este mai natural și mai accesibil, în sensul că nu este frontiera de stat (cum este Chilia) sau un canal dragat pentru navigație (cum este Sulina). Prin brațul Sfântu Gheorghe se scurge cca 22-23% din apa Dunării, pe o traiectorie meandrată având 112 km, iar la vărsarea în mare se formează depunerile de sedimente ale insulelor Sacalin, un început de nouă deltă secundară.

Delta este o uriașă întindere de ape (lacuri, lagune, canale, gârle, japșe șamd), ape din care se ridică suprafețele uscaturilor numite grinduri ce ajung să se înalțe la cca 10 m altitudine. Există pe aici dune de nisip consolidate, ca și dune semimobile și mobile, cordoane de nisipuri litorale șamd. Varietatea apelor este extraordinar de mare, de la brațe ale Dunării și diferite gârle cu ape curgătoare, la apele stătătoare ale lacurilor mai mult sau mai puțin izolate, cu ape sălcii sau lagune în legătură cu marea, golfuri marine mai mult sau mai puțin închise șamd. În zona deltei, diferite arii au precipitații medii anuale pe la 340-450 mm/an, dar vaporii proveniți din imensitatea apelor aduse de fluviu crează o atmosferă umedă.

Biodiversitatea deltei este evident extraordinară, fiind determinată de marea varietate de habitate acvatice dulcicole, salmastre și costiere, dar și habitate palustre și terestre. Inventarierea sistematică a biodiversității deltaice a început în 1991, iar la ora actuală există o listă de 5.429 specii cunoscute de aici.

Flora deltei (incluzând pe lângă plante și specii de ciuperci, licheni și unicelulare vegetale) este compusă din 1.839 de specii, dintre care algele planctonice sunt reprezentate de 678 specii, lichenii de 107 specii, macromicetele 38 specii iar plantele vasculare 1.016 specii (acest număr include și taxonii care nu au fost regăsiți recent, dar apar în bibliografia mai veche). Vegetația deltaică este constituită din variate asociații. Uriașele întinderi ale mlaștinilor sunt populate de stuf (Phragmites australis), dar și de papură (Typha angustifolia) și rogozuri (Carex sp). Plantele acvatice care trăiesc prin lacuri și canale sunt reprezentate de nufărul alb (Nymphaea alba) nufăr galben (Nuphar luteum), ciulin de baltă (Trapa natans), iar vegetația submersă și plutitoare prezintă specii de Myriophyllum, Potamogeton, Lemna, dar și Salvia natans, Utricularia vulgaris (plantă carnivoră) șamd. Zăvoaiele sunt constituite din specii de salcie (Salix triandra, S. alba, S. fragilis, S. cinerea), plop (Populus alba), specii de frasin (Fraxinus ornus, F. excelsior, F. angustifolia, F. pallisiae) și arin (Alnus glutinosa). Grindurile Letea și Caraorman au păduri constituite din specii de stejar (Quercus robur, Q. pedunculiflora), specii de ulm (Ulmus laevis, U. minor), plop tremurător (Populous tremula), specii de frasin (Fraxinus excelsior, F. pallisiae) șamd. Un aspect subliniat frecvent este prezența lianelor, dintre care o specie emblematică este liana Periploca graeca, dar este prezentă și multă viță sălbatică (Vitis silvestris). Dunele de nisip au o vegetație stepică ce cuprinde spre exemplu Festuca pallens, Stipa sp., Dianthus bessarabicus etc. Sărăturile au vegetație halofilă, cu prezența speciilor: Sueda maritima, Salicornia herbacea, Limonium gmelini etc.

Fauna Deltei Dunării este reprezentată de 3.590 de specii, dintre care unele specii noi pentru știință au fost descrise de aici, iar cercetările vor continua… în măsura existenței resurselor. Se cunosc de aici viermi și rotifere 435 specii, moluște (melci, scoici) 91 de specii, crustacee 115 specii, arahnide 168 specii, insecte 2.244 specii, iar la vertebrate sunt 135 specii de pești (mare parte fiind specii dulcicole, altele din zona costieră), 10 specii de amfibieni, 11 specii de reptile, 331 specii de păsări și 42 specii de mamifere. Pe lângă asta, la mamifere ar trebui inclusă și specia umană. Populația umană este din fericire nu foarte consistentă, existând aici o densitate a locuirii de cca 5 locuitori pe kmp (la recensământul din 2002 erau 14.583 de oameni… fără municipiul Tulcea).

Dintre păsările deltei, valoare mare pentru conservare o au coloniile de cuibărire ale pelicanilor creți (Pelecanus crispus) și pelicanii comuni (Pelecanus onocrotalus), cormoranii pitici (Phalacrocorax pygmeus) care au aici 60% din populația lor mondială, lopătarii (Platalea leucorodia), ca și cele câteva perechi cuibăritoare de codalb (Haliaeetus albicilla). În timpul migrației, primăvara și toamna, delta este vizitată de milioane de păsări, mai cu seamă păsări de baltă, specii de rațe, dar și diferite limicole (păsări de ape mici), precum și numeroase păsări cântătoare. Iarna, lebedele și gâștele reprezintă valori naturale extraordinare.

Dintre mamifere, este de amintit prezența populației consistente de vidră (Lutra lutra), ca și nurca europeană (Mustella lutreola). O specie care a devenit răspândită în ultimele decenii este câinele enot (Nyctereutes procyonoides). Pisica sălbatică (Felis silvestris) trăiește în pădurile de pe grindurile deltaice.

Istoricul protecției unor valori deltaice este destul de consistent. Pădurea Letea a fost declarată rezervație naturală în anul 1938, fiind a doua zonă protejată din țară, urmând după Retezat care a devenit protejat legal în 1935. Coloniile de pelicani de la Roșca-Buhaiova/ Delta Dunării au fost declarate Rezervație a Biosferei în 1978-1980, dar pe plan intern asta nu a avut consecințe semnificative legate de protejare. HG 983 din august 1990 prevedea înființarea Rezervației Biosferei Delta Dunării. Din 1990 Delta Dunării este declarată Rezervație a Biosferei, pe o suprafață de 580.000 hectare. Din decembrie 1990 Delta Dunării este inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial Cultural și Natural al UNESCO. Re lista siturilor Ramsar stabilite pe baza Convenției de la Ramsar, Delta Dunării apare la poziția 521, la data de 21 mai 1991. În decembrie 1993 a fost adoptată Legea 82/ 1993 privind înființarea Rezervației Biosferei Delta Dunării, modificată ulterior prin Legea 454/ 2001; acesta este suportul legal prin care este constituită Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, aflată în subordinea Ministerului Mediului. Prin zonarea internă au fost desemnate și zonele strict protejate.

În descrierea Rezervației Transfrontiere a Biosferei Delta Dunării (România-Ucraina) desemnate în 1998, pe site-ul web al UNESCO se arată că aceasta este cea mai mare zonă umedă din Europa și cel mai mare sistem de epurare a apei de pe acest continent. Aria protejată transfrontalieră are 626.403 hectare. Amplitudinea altitudinală este interesantă, pe partea din România existând adâncimea maximă de -39 m (desigur în apele Dunării), iar altitudinea cea mai mare este de 47 m.

Natura 2000. Pe baza Directivei Păsări a Uniunii Europene, a fost înființat situl ROSPA0031 Delta Dunării și complexul lagunar Razim-Sinoie, care are o suprafață de 512.380,6 hectare, la o altitudine medie de 4 m, fiind situată în regiunile biogeografice stepică și pontică. Conform Formularului Standard al sitului, cuibăresc aici, printre altele, 1.500-1.700 perechi de pescărel albastru (Alcedo atthis), 350-450 perechi de stârc purpuriu (Ardea purpurea), 2.000-2.400 p. stârc galben (Ardeola ralloides), 3.800-4.200 p. de rață roșie (Aythya nyroca), 1.550-1.650 p. buhai de baltă (Botaurus stellaris), 44-60 p. de pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus), 90-120 p. de prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus), 2.300-2.500 p. chirighiță cu obraz alb (Chlidonias hybridus), 2-5 p. de barză neagră (Ciconia nigra), 300-400 p. hereți de stuf (Circus aeruginosus), 360-420 p. de dumbrăveancă (Coracias garrulus), 320-360 p. de egretă mare (Egretta alba), 1.700-2.500 p. de egretă mică (Egretta garzetta), 1-2 p. de șoim dunărean (Falco cherrug), 220-340 p. de vânturel de seară (Falco vespertinus), 8-12 p. de pescăriță râzătoare (Gelochelidon nilotica), 420-540 p. de ciovlică (Glareola pratincola), 26-28 p. de codalb (Haliaeetus albicilla), 220-370 p. de piciorong (Himantopus himantopus), 3.000-3.500 p. de stârc pitic (Ixobrychus minutus), 220-360 p. de pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus), 6-7 p. de gaie brună (Milvus migrans), 2.660-3.200 p. de stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), 320-410 p. de pelican creț (Pelecanus crispus), 3.560-4.160 p. de pelican comun (Pelecanus onocrotalus), 8.700-9.500 p. de cormoran pitic (Phalacrocorax pygmeus), 360-440 p. de lopătar (Platalea leucorodia), 2.000-3.200 p. țigănuș (Plegadis falcinellus), 2.000-3.000 cresteț cenușiu (Porzana parva), 300-400 p. cresteț pestriț (Porzana porzana), 220-280 ciocântors (Recurvirostra avosetta), 160-220 p. chiră mică (Sterna albifrons), 1.800-2.300 p. de chiră de baltă (Sterna hirundo), 20-60 p. chiră de mare (Sterna sandvicensis). În perioada de iarnă există aici 10-30 exemplare de gârliță mică (Anser erythropus), 8-14 exemplare de acvilă țipătoare mare (Aquila clanga), 7.000-24.000 de gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis), 1-4 exemplare de lebădă mică (Cygnus columbianus bewickii), 340-1.270 exemplare de lebădă de iarnă (Cygnus cygnus), 20-60 exemplare de șoim de iarnă (Falco columbarius), 2.100-3.800 de ferăstraș mic (Mergus albellus), 1-4 exemplare de rață cu cap alb (Oxyura leucocephala), 4.000-6.500 exemplare de cormoran pitic (Phalacrocorax pygmeus) etc. În timpul pasajului, zona este utilizată printre altele, de 200-300 exemplare de acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), 10.000-12.000 pescăruș mic (Larus minutus), 1-5 exemplare de sitar de mal nordic (Limosa laponica), 1-3 exemplare de culic cu cioc subțire (Numeius tenuirostris), 700-1.200 exemplare de notatiță (Phalaropus lobatus), 13.000-18.000 de bătăuși (Philomachus pugnax), 120-300 exemplare de ploier auriu (Pluvialis apricaria), 20-1.000 de exemplare de ielcovan estic (Puffinus yelkouan), 120-140 de exemplare de pescăriță mare (Sterna caspia), 1-3 exemplare de fluierar sur (Xerus cinereus).

Pe baza Directivei Habitate, a fost stabilit situl Natura 2000 ROSCI0065 Delta Dunării, pe o suprafață de 450.542 hectare, având altitudinea medie de 1 m, situată în regiunile biogeografice stepică și pontică. Dintre plante, se menționează în Formularul Standard: Marsilea quadrifolia, Aldrovanda vesiculosa, Centaurea jankae, Centaurea pontica, Echium russicum; mai sunt amintite volbura de nisip (Convolvulus persicus) specii de orhidee (Orchis elegans, Platantera bifolia, Anacamptis pyramidalis). Dintre speciile de insecte merită amintit nasicornul (Oryctes nasicornis), călugărița din specia Empusa fasciata, ortopterul Saga pedo șamd. Dintre speciile de pești, se menționează Gobio albipinnatus, Aspius aspius, Rhodeus sericeus ammarus, Misgurnus fossilis, Sabanejewia aurata, Cobitis taenia, Gymnocephalus schraetzer, Gymnocephalus baloni, Zingel streber, Zingel zingel, Pelecus cultratus, Alosa pontica, Alosa tanaica, Gobio kessleri, Umbra krameri; se arată că în sit ar exista 190 de specii de pești. Dintre amfibieni, importante pentru conservare sunt tritonul dobrogean (Triturus dobrogicus) și izvorașul cu burta roșie (Bombina bombina); merită menționat că brotăcelul (Hyla arborea) este foarte răspândit pe aici, iar broasca verde de pământ (Pelobates syriacus balcanuicus) este și ea importantă pentru conservare. Dintre reptile, sunt menționate țestoasa de baltă (Emys orbicularis) și țestoasa dobrogeană (Testudo graeca), ca și vipera de stepă (Vipera ursinii) și se arată că în sit exista 16 specii de reptile. Dintre speciile de mamifere sunt menționate printre altele, vidra (Lutra lutra), nurca (Mustela lutreola), dihorul pătat (Vormela peregusna), dihorul de stepă (Mustela eversmannii).

Tot pe baza Directivei Habitate a fost înființat ROSCI0066 Delta Dunării – zona maritimă. Acesta are 121.697 hectare, cu altitudinea medie la nivelul mării, fiind situată în totalitate în regiunea biogeografică pontică. Acest sit se întinde de la vărsarea brațului Chilia până la Capul Midia, de-a lungul coastei până la adâncimea de 20 de metri a apelor marine. În Formularul Standard al acestui sit se menționează dintre mamifere afalinul (Tursiops truncatus) și marsuinul (Phocoena phocoena), ca și delfinul comun (Delphinus delphis). Dintre pești se menționează sturioni (păstruga – Acipenser stellatus, nisetrul – Acipenser gueldenstaedtii, morunul – Huso huso) dar și pisica de mare (Dasyatis pastinaca), și multe alte specii de pești. Mai multe despre zona costieră… la o viitoare postare cu acest subiect.

Dacă ar fi să fac un clasament al valorii ariilor protejate de pe la noi, aș situa Delta Dunării pe locul 1. Imensitatea ei sălbatică, diversitatea extraordinară a speciilor o ridică la rangul acela de tezaur natural de interes european și global. A îți petrece viața activă de biolog prin acest peisaj este o opțiune atractivă, astfel că este de înțeles decizia celor care au hotărât să se mute în deltă… definitiv. Un loc mai plin de păsări, mai plin de natural, nici că îmi pot închipui… prin Europa. Deși există o atracție extraordinară a naturalistului către locurile acestea delatice, există și limitarea impusă de complicațiile accesului cu pontoane plutitoare închiriate, șalupe și bărci, ghizi care să aibă șansa să găsească calea de întoarcere de pe canale ale căror ieșiri pot fi oricând blocate de plauri plutitori… Există și riscuri, spre exemplu îmi aduc aminte prea bine de o traversare a imensităților lagunare dinspre Portița la Jurilovca, pe timpul traversării venind o furtună încât acele ape făceau niște valuri uriașe… nu te așteptai la așa ceva de la o lagună care are poate 3 m adâncime… până și cei care au mai trecut pe acolo de nenumărate ori, aveau o crispare lividă. Dar cine nu accepta astfel de riscuri, are ocazia să stea acasă.

Rezervația Biosferei Delta Dunării este o arie protejată apropiată ca stil de idea fundamentală inițială a rezervațiilor biosferei, anume testarea dezvoltării durabile prin integrarea ideilor de conservare a biodiversității, utilizare sustenabilă a resurselor, cercetare și educație ecologică. Diferit față de Deltă, în alte două rezervații ale biosferei din România, în munții Rodnei și Retezat (concomitent aceste două fiind și parcuri naționale), nu există așezări umane în interiorul ariei protejate, așa că ele sunt destul de îndepărtate ca stil de esența clasică a rezervațiilor biosferei, fiind ele mai mult niște parcuri naționale desemnate pentru conservarea valorilor naturale, cercetare și educație ecologică. Din acest punct de vedere, miza Deltei Dunării ca Rezervație a Biosferei este mare: trebuie să poată demonstra că măcar în principiu omul și restul naturii pot să trăiască… împreună…. fără ca natura să moară.

Pentru determinarea unora dintre specii mulțumesc pentru ajutorul acordat de colegii și prietenii prof. Eugen Petrescu, dr. Ion Constantin, dr. V. Ciocârlan, dr. Marian Tudor, dr. Radu Suciu, dr. Ilie Telcean, dr. Szodoray-Parádi Farkas.

PS. Există incluse aici atât imagini recente, cât și imagini mai vechi, unele pe diapozitive făcute în urmă cu 20 de ani și acum scanate… ceea ce duce la diferențe de calitate, dar cred că cele incluse merită a fi văzute.

work in progress…


Vărsarea brațului Sfântu Gheorghe în Marea Neagră

Spledizii pelicani


Bărci pe ape sclipitoare

Fermă piscicolă


Vaci și văcar… în apă

Zona costieră

Portița

Pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus)

Pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus) și cormorani mari (Phalacrocorax carbo)

Avat (Aspius aspius)

Crap (Cyprinus carpio)

Caras argintiu (Carassius gibelio)

Caras argintiu (Carassius gibelio)

Pelican creț (Pelecanus crispus)

Roșioară (Scardinius erythrophthalmus)

Pelican comun (Pelecanus onocrotalus)

Babușcă (Rutilus rutilus) în prim plan, iar mai încolo o roșioară

Știuca (Esox lucius)

Cormoran mare (Phalacrocorax carbo)

Roșioară (Scardinius erythrophthalmus)

Babușcă (Rutilus rutilus)

Roșioară (Scardinius erythrophtalmus)


Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax)

Egreta mare (Egretta alba/ Casmerodius albus)

Corcodel mare (Podiceps cristatus)

Plătică (Abramis brama)

Egretă mică (Egretta garzetta)

Herete de stuf (Circus aeruginosus), masculul lasă o pradă în cădere pentru a fi prinsă de juvenil

Herete de stuf (Circus aeruginosus)


Pescăruș râzător (Larus ridibundus)

Rață cu cap negru (Aythya marila)

Rața sulițar (Anas acuta)

Ferăstraș mic (Mergus albellus)

Rața moțată (Aythya fuligula)

Pescăruși râzători (Larus ridibundus)


Egretă mică (Egretta garzetta)

Lișiță (Fulica atra)

Găinușă de baltă (Gallinula chloropus)

Rață mare (Anas plathyrhyncos)

Chirighiță cu obraz alb (Chlidonias hybridus)

Sitar de mal (Limosa limosa)

Piciorong (Himantopus himantopus)

Nagâț (Vanellus vanellus)

Codalb (Haliaeetus albicilla)

Fugaci de țărm (Calidris alpina) și un fugaci mic (Calidris minuta)

Fugaci mic (Calidris minuta)

Călifari mari (Tadorna tadorna) și pescăruși râzători (Larus ridibundus)

Chirighița cu aripi albe (Chlidonias leucopterus)

Chiră de baltă (Sterna hirundo)

Chiră de mare (Sterna sandvicensis)

Crap (Cyprinus carpio)

Lebede de vară (Cygnus olor)

Pădurea Letea

Huhurezi mici (Strix aluco)

Liliac pitic (Pipistrellus pipistrellus)

Dianthus bessarabicus pe dunele de nisip de lângă Hașmacul Mare – Pădurea Letea

Stipa sp.

Fazani (Phasianus colchicus) în timp ce se bat

Călugăriță (Mantis religiosa)

Hyles euphorbiae

Pui de iepure de câmp (Lepus europaeus)

Nufăr alb (Nymphaea alba)

Plătică (Abramis brama)

Caprimulg (Caprimulgus europaeus)

Șopârlă de nisip (Eremias arguta deserti)

Șarpe de casă (Natrix natrix) formă melanică

Șarpe de casă (Natrix natrix)

Broască verde de pământ (Pelobates syriacus balcanicus)

Pescăruș pontic (Larus cachinnans)

Cormorani mari (Phalacrocorax carbo)

Stârci galbeni (Ardeola ralloides)

Țigănuș (Plegadis falcinellus)

Stârc cenușiu (Ardea cinerea)

Stârc purpuriu (Ardea purpurea)

Linul (Tinca tinca)

Egrete mici (Egretta garzetta)


În zbor un exemplar de pescăruș mic (Larus minutus)

Viața pescarilor din deltă

Rândunica (Hirundo rustica) – cuibărind în interiorul locuinței pescărești


Porcarul satului

Casă tradițională cu acoperiș de stuf și motive sculptate în formă de sturion

Vaci trecând înot un canal

Pescărel albastru (Alcedo atthis)