Broasca roșie de munte – Rana temporaria ajunge până în Capul Nord al Europei, iar în Asia ajunge dincolo de Cercul Polar, fiind o specie care suportă climatul mai dur al nordului şi al înălţimilor montane.
La Rana temporaria, unii masculi devin albăstrui în perioada de reproducere. O femelă de Rana temporaria poate depune circa 2.000 de ouă per primăvară.
În Maramureş broasca roșie de munte este cea mai larg răspândită specie de amfibian (pe altitudine între 211 și 2000 m); după izvorașul cu burta galbenă (Bombina variegata) în Maramureș broasca roșie de munte este a doua cea mai abundentă. Rana temporaria se află sub o puternică presiune antropică, fiind specia cea mai masacrată cu ocazia colectării ‘puilor de baltă’ din luna martie, aprilie. Se reproduce la începutul primăverii, în momentul cât încă apele au până şi gheaţă şi zăpadă, întro mare diversitate de habitate, în general bălţi din pădure sau la margine de pădure, dar şi canale de la marginea drumurilor, inclusiv în interiorul localităţilor (Borşa); au fost observate şi locuri de reproducere reprezentate de pâraie cu o curgere mai lină (în Munţii Maramureşului).
Condiţiile de mediu au un rol important în ceea ce privește capacitatea de reproducere a amfibienilor, mai cu seamă rezervele de grăsime dependente de condiţiile de hrănire din vara anterioară reproducerii având influenţă asupră dezvoltării gonadelor la femelele de Rana temporaria (Jorgensen, 1979, 1981). Microclimatul local este un factor care limitează numărul zilelor în care mormolocii trebuie să se dezvolte pentru a ajunge la stadiul metamorfozării, astfel populaţiile de Rana temporaria care se reproduc în bălţile de pe lângă Tisa la o altitudine de cca 200 m au la dispoziţie o perioadă mult mai lungă decât cele care se reproduc în apele din zona lacurilor glaciare sau ale micilor cuvete cu apă ale Munţilor Rodnei, la peste 2000 m altitudine.
La Rana temporaria împerecherea este în general pe timp de noapte la altitudine mai mică, pe când la altitudine mare unde nopţile de primăvară devreme sunt încă foarte reci, împerecherea are loc pe timp de zi. Femelele care ajung la balta de reproducere sunt urmărite şi ‘tachinate’ de mai mulţi masculi, dar amplexus are loc doar între femela şi un mascul; trec câteva ore sau chiar zile până când ponta este depusă.
La Rana temporaria sa constatat fecundarea pirat a pontelor; după ce o femelă depune ouăle și masculul cu care este în amplexus le fecundează, ouăle sunt părăsite; un alt mascul vine și “se cuibărește” între aceste ouă și eliberează și el spermatozoizi, ceea ce face ca ovulele nefecundate să ajungă fecundate de acesta; acest comportament crește succesul reproductiv atât al femelei cât și al masculului cu care ea nu a avut măcar ocazia să se întâlnească…
În lucrarea lui Vieites David R., Nieto-Roman Sandra, Barluenga Marta, Palanca Antonio, Vences Miguel, Meyer Axel, Post-mating clutch piracy in an amphibian, Nature, vol 431, 16 September 2004, p. 305-308, se arată că întro baltă de 540 m la 2200 m altitudine în Pirineii centrali (Spania), masculi ‘piraţi’ caută ponte proaspăt depuse, le strâng cum ar îmbrăţişa o femela pe timpul amplexusului şi fertilizează ouăle care sunt nefertilizate de masculul cu care femela era în amplexus. Unii masculi au şi amplexus şi ‘piratează’ ponte în acelaşi sezon de reproducere. În locaţia cercetată, timp de 3 ani (2001-2003) ‘piratarea’ atinge 84% dintre pontele depuse. ‘In one case a clutch was clasped by a pirate and torn away from the parents at the moment of spawning. In other instances piracy was performed by single males, or by groups of males actively searching the pond for freshly laid clutches. In numerous cases the pirates crawled into the spherical clutch, thereby accessing the eggs in its interior. (…) They spent 35-387 s fertilizing a clutch (…) Piracy usually took place within seconds after the clutches were laid but was also observed for up to 2 h later.’ Acest comportament aduce beneficii în privinţa succesului transmiterii genelor atât la masculii piraţi cât şi femelelor care au astfel mai multe ouă fecundate. Părinţii şi piraţii au fost capturaţi şi a fost făcută analiza moleculara pentru determinarea paternităţii: ‘Of the total 319 embryos analysed, 77 (24.1%) resulted from fertilization by pirate males. The highest paternity (100%) of a pirate was recorded in a clutch that had been pirated 1 min after spawning. (…) Clutch piracy, although not reported before, could be frequent throughout the distribution area of R. temporaria.’
O lucrare consistentă care analizează caracteristicile reproducerii la Rana temporaria este cea a lui Lyapkov S. M., Kornilova M. B., Severtsov A. S. Variation Structure of the Reproductive Characteristics in Rana temporaria and Their Relationship with Size and Age of the Frog, Entomological Rewiev, vol 82, suppl. 2, 2002, pp. S275-S289, translated from Zoologicheskii Zhurnal, vol 81, no 6, 2002. Această lucrare analizează pe de o parte literatura de specialitate la nivel european, pe de altă parte prezintă studiile făcute asupra reproducerii lui Rana temporaria în apropiere de Moscova, între 1993 şi 1997. Vârsta exemplarelor femele a fost stabilită prin secţiuni longitudinale în osul falangei a 4-a a degetului 4, astfel a fost stabilit că vârsta maximă este de 9 ani şi că ele intră în apă la prima reproducere după 3 ierni, doar la un caz a fost colectată o femela de 2 ani, cu o lungime de 69 mm; o parte dintre femele intră prima dată să se reproducă după vârsta de 4 ierni. Femelele colectate la bălţile de reproducere aveau lungimea între 56 si 97 mm. Pontele cuprindeau un număr foarte variabil de ouă, de la 388 la 2963. Diametrul ouălor era între 1,4 si 2,3 mm. Se constata că diametrul mediu al ouălor ca şi dimensiunea medie a pontei era mai mic/ mică la femele de 3 ani faţă de cele mai vârstnice, dimensiunea ouălor ca şi a pontei crescând odată cu vârsta. Prin consultarea a 28 de lucrari, se constată o mare variabilitate a numărului de ouă per pontă, astfel în provincia Moskova, Terentjev în 1950 arăta că ouăle sunt între 100 şi 3.416 per pontă, pe când tot în regiunea Moskova Surova şi Herdantsev arată în 1987 că numărul ouălor per pontă este de 500-5.500. Prin consultarea a 16 lucrări privind vârsta femelelor la locurile de reproducere, se constată că acestea încep să se reproducă la o vârstă de 2-5 ani şi ajung la o vârstă de 5-13 ani; exemplare de 13 ani au fost observate în Uralul polar (Ishchenko, 1996) şi în Elveţia, la 1930 m altitudine (Ryser, 1996), pe când în Alpii Francezi la 2300 m altitudine au fost găsite exemplare de 12 ani (Miaud si Guyetant, 1998). Prin consultarea a 33 de studii, în această lucrare se arată că în nordul arealului dimensiunea femelelor de Rana temporaria este mai mică, astfel dacă în Belarus în 1978 Ishchenko arăta că ele sunt de 39,0-70,0 mm, în Germania de vest, Schluepmann arăta în 1981 că ele sunt de 70,0-107,0 mm: ‘The higher values of maximum body size of R. temporaria females were recorded only in southern parts of the range (Poland, Slovakia, Germany, Switzerland). We also noted a similar tendency when comparing R. arvalis in Moskow Province with southern population of Kiev Province (Lyapkov, 1999).’ Analizând astfel de lucrări științifice, ne putem face o impresie despre viața acestor broaște care există și pe la noi; doar că pe la noi nu prea are cine să se ocupe de numărarea ouălor din pontele lor sau studierea vârstei femelelor.
© dr. Peter Lengyel
peterlengyel 