Este un loc destul de interesant: cred că ar putea să devină unul dintre peisajele în care să ies la fotografiat la un mod mai frecvent, nu doar ocazional, de câteva ori pe an. Poate că ar merita și 10-12 vizite, care să ofere șansa conturării unei serii fotografice mai reprezentative… îmi pot imagina.
14 martie 2016. Lunca la Tisa. Eram pe teren cu Mihai-Gerald Manole (alias Gicu) de la Muzeul de Științele Naturii din Sighet. De sus de pe malul înalt se vedea că jos, cu circa 6 metri deasupra nivelului Tisei, tot felul de copăcei sunt retezați. Eram sigur că nici un om nu coboară acolo pentru a tăia lemnul și a lăsa acolo o parte dintre bucăți… așa că era clar că trebuie să fie vorba de castori. Colegul de la muzeu a coborât să vadă de aproape rosăturile. Cred că au retezat aceste bucăți pentru a mânca scoarța pe timp de iarnă… nu de alta dar aici Tisa are un curs rapid iar castorii nu pot să construiască baraje,… și îmi imaginez că nu au cărat bucățile la o distanță atât de mare unde erau condiții prielnice pentru lucrările lor de amenajare a habitatului.
…
© dr. Peter Lengyel
peterlengyel 
Pingback: Lunca la Tisa – Maramureș | Ziarul Profit
Am umblat mult in zona! E minunat locul, mai ales daca urci pe Magura, se deschide un peisaj magnific de acolo asupra intregului Maramures. Dar este si un drum forestier care merge pe curba de nivel si ocoleste tot muntele, si de acole se pot admira peisajele care se deschid asupra Vaii Tisei!
ApreciazăApreciază