Nagyvárad – Oradea by night

Nagyvárad – Oradea este o localitatea splendidă, care renaște în zona centrală prin clădirile care ajung renovate rând pe rând. Iluminarea lor le pune în valoare, și cred că dacă se continuă în stilul actual se poate ajunge în câțiva ani ca locul să prezinte o atractivitate extraordinară, să (re)devină emblematic pentru Transilvania. Mediul urban poate să recapete valoare, în măsura în care există capacitatea umană, resursele… pentru a da viață locurilor. Aceste poze au fost făcute cu ocazia unei plimbări lejere de seară, dar subiectul a fost doar atins puțin. Există multe alte clădiri cu arhitectura Art Nouveau de o frumusețe ieșită din comun, renovate recent, iluminate așa cum trebuie… dar cumva nu am avut chef să mă apropii de ele și să le transpun în imagine. Data viitoare, poate.

DSC_1110DSC_1122DSC_1131DSC_1134DSC_1140DSC_1143

DSC_1035DSC_1044DSC_1047DSC_1050DSC_1059DSC_1065DSC_1071DSC_1074DSC_1083DSC_1086DSC_1092

DSC_1023DSC_1026

DSC_0798

DSC_7061

DSC_7079 DSC_7082

DSC_7100

DSC_7091 DSC_7145

DSC_7052

DSC_7094 DSC_7097

DSC_7067 DSC_7070

DSC_7103

DSC_7043

DSC_0806

DSC_0774DSC_0837

DSC_7029 DSC_7038

DSC_0870DSC_0873DSC_0882

DSC_0912DSC_0921DSC_0909DSC_0951DSC_0957

DSC_0900

DSC_0933

DSC_0943

DSC_0966DSC_0978DSC_0984DSC_0990DSC_0996DSC_1005DSC_1008DSC_1014DSC_1017

DSC_7155 DSC_7158

DSC_7124 DSC_7129

DSC_0711

DSC_7130 DSC_7136

DSC_0663DSC_0669DSC_0684

DSC_7139 DSC_7142

DSC_0513DSC_0519DSC_0534DSC_0543DSC_0549DSC_0552DSC_0561DSC_0573DSC_0606DSC_0609DSC_0612DSC_0618

DSC_7118 DSC_7121

DSC_0717DSC_0729DSC_0735DSC_0741DSC_0747DSC_0750DSC_0759DSC_0765

DSC_7109 DSC_7115

Aprilie 2017. Oradea, Nagyvárad. O nouă serie de imagini de noapte din acest superb oraș transilvan. E bine să fie realizate cele noi, că pe blog aveam o scurtă prezentare, în doar 26 de imagini făcute în toamna 2015, și tare trunchiată era seria, fiind vizibile doar câteva dintre clădirile care meritau. În ultimii 2 ani am stat măcar câte o noapte cu 6 ocazii diferite, dar o singură dată am făcut poze… plus cele de acum. În ultimele două luni, în martie-aprilie 2017, am fost pe aici de 3 ori, dar o singură dată am ieșit la fotografiat. De ce zic de toate acestea? Să îți dai seama că degeaba există aparatura foto performantă, degeaba ești în locurile care ar merita, dacă nu ai toate condițiile… inclusiv sau mai ales dorința de a face imaginile: degeaba. Totul trebuie să se combine la perfecție, pentru a exista efectele dorite. Acum însă, în careva seară de aprilie, am stat circa 4 ore prin noaptea orașului, pe străzi și prin piețe, și au fost trase 720 de imagini (serii de bracketing). Din acestea se pot selecta poate 70 de fotografii care să merite păstrate. Cele care să arate că acest oraș cu arhitectura Art Nouveau din vremurile bune, este un fel de bijuterie care o lungă vreme a fost acoperită de mizerie, de praf, de jeg și de indiferența inculturii. Și știu că nu te surprinde, deloc. Știu că știai.

DSC_0630DSC_0633DSC_0642DSC_0651DSC_0657

Când vezi astfel de minuni arhitecturale și te gândești la societatea care a ajuns să le creeze, îți dai seama cam ce dezastru a fost tot ce a urmat în secolul 20 prin Transilvania. Dominația cizmarilor și torționarilor, a celor care au transformat orice valoare în jeg ordinar; orice atingeau, era contaminat cu ciuma primitivismului, a național-comunismului care nu putea accepta nimic din ce este altfel, decât supunerea totală la îndobitocirea în masă. Te poți întreba, oare ce șanse sunt ca Transilvania să mai poată să iasă vreodată din marasmul în care a ajuns.

DSC_0810DSC_0816DSC_0819DSC_0825

Recentele restaurări (ale clădirilor) din unele orașe transilvane mai semnificative, au scos la iveală niște minunății arhitecturale aproape incredibile. Cât timp ele erau cu tencuiala căzută, pline de cabluri și de panouri cu reclame jenante, răpciugoase și în degradare, cât timp nu aveau pe ele o licărire de lumină… parcă nici nu îți imaginai cam cât de splendide sunt ele în esența lor. Dar rând pe rând ele au fost puse la punct, măcar în ceea ce privește fațadele, iar la o mică parte a lor și în interior. Se prezintă astfel orașe cu o imagine despre care nu știai… pentru că era de dorit să nu le cunoști. Mai ales acum, cu renovările și restaurările făcute la un nivel cât de cât rezonabil, dezastrul secolului 20 pare și mai dramatic, construcțiile seci, searbăde, lipsite de orice viziune, cutii standard făcute la grămadă, lipsite de personalitate, parcă moarte din start. Se vede și mai tare și mai dureros, diferența.

DSC_1095DSC_1101

DSC_1107DSC_1176DSC_1170

DSC_0850DSC_0855

DSC_0693DSC_0696DSC_0705DSC_0708

DSC_0591DSC_0600DSC_0504DSC_0465DSC_0477DSC_0495DSC_0480DSC_0487DSC_0489

Până când centrele vechi ale zonelor urbane transilvane erau lăsate în degradare voită, desigur nu se percepea splendoarea lor. Dar acum că ele sunt rând pe rând puse în lumină, se percepe uriașa falie între Transilvania și regiunile din afara arcului carpatic. Din câte pare, un secol de mizerie nu a reușit să șteargă trecutul, ci el iese la lumină, în prezent, ca un fel de adevăr care se spală pe față… și îi vezi trăsăturile, ochii și ridurile adânci de un mileniu. Iese la lumină un fel de Transilvania pe care poți să o iubești din tot sufletul.

© dr. Peter Lengyel

12227618_721370951332077_3661462178725133346_n

Acest articol a fost publicat în Splendori in Iubita Noastra Transilvania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Nagyvárad – Oradea by night

  1. koliver zice:

    Very nice! Artistic…

  2. Pingback: Peter Lengyel: Nagyvárad – Oradea by night | La Rotundu

  3. Pingback: Peter Lengyel: Nagyvárad – Oradea by night | Oradea Culturala

  4. Mihai Radu Predescu via FB zice:

    Am fost recent pe acolo. Cladirile restaurate arata ca la Viena si dau un aspect occidental, chiar habsburgic orasului.

  5. Ádám Attila via FB zice:

    Nagyon szep fenykep sorozat.

  6. Mariana zice:

    Zici ca-i tara ca afara…

  7. Cristian Bluesu via FB Foto Club zice:

    Superbe cladirile renovate si iluminate. Superbe si fotografiile!

  8. peterlengyel zice:

    Sigismund, regele Ungariei, acordă libertatea credinței locuitorilor din Țara Românească (1419)

    Traducerea românească din sec. XVIII (textul mai jos)

    „Eu Înpăratul Râmului am zis cu limba mea să dea această carte:

    Eu carele sânt Jicmond, din mila lui Dumnezeu înpărat al Râmului, și crai unguresc, și Dalmației, și cehilor, și neamților, și altor țări, și multor domnii Domnu. Dintru a mea bună voință și vreare, aceasta am făcut și am dat, tuturor lăcuitorilor din pământul Ungrovlahiei, care iaste Basarabiia, pentru a lor rugăciune, rugându-ni-să printr-a lor credincios popa Agathon, cum că mănăstirile lor, și toate besearicile și călugări, și preoți, și toți oameni carii viețuiesc într-acel pământ, să-și ție legea lor, și să petreacă în credința lor, iar noao cu dreptate să ne slujească. Aceasta le-am dat cu a mea credință, și cu toți care de mine țin și cred în sfânta noastră Coroană, și cei cari după noi va fi, precum nici eu însumi, nici nimenea dintr-ai noștri, să nu fie volnici a le sta înpotrivă, pentru credința lor, și pentru legea lor, ci să fie volnici a petrece întru ceia ce sânt și întru ceia ce până acum au petrecut, întru aceiași și până în veac să petreacă.

    Și s-au dat această carte, în Oradiia Mare, Sept. 29, din nașterea lui Hristos ani 1420 [calculat greșit de grămătic], iar de când sânt crai unguresc ani 32, și de când sânt înpărat Râmului ani 10.”

    https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2016/05/30/sigismund-regele-ungariei-acorda-libertatea-credintei-locuitorilor-din-tara-romaneasca-1419/

  9. peterlengyel zice:

    REMÉNYIK SÁNDOR: MI MINDÍG BÚCSUZUNK

    Mondom néktek: mi mindíg búcsuzunk.
    Az éjtől reggel, a nappaltól este,
    A színektől, ha szürke por belepte,
    A csöndtől, mikor hang zavarta fel,
    A hangtól, mikor csendbe halkul el,
    Minden szótól, amit kimond a szánk,
    Minden mosolytól, mely sugárzott ránk,
    Minden sebtől, mely fájt és égetett,
    Minden képtől, mely belénk mélyedett,
    Az álmainktól, mik nem teljesültek,
    A lángjainktól, mik lassan kihűltek,
    A tűnő tájtól, mit vonatról láttunk,
    A kemény rögtől, min megállt a lábunk.

    Mert nincs napkelte kettő, ugyanaz,
    Mert minden csönd más, – minden könny, – vigasz,
    Elfut a perc, az örök Idő várja,
    Lelkünk, mint fehér kendő, leng utána,
    Sokszor könnyünk se hull, szívünk se fáj.
    Hidegen hagy az elhagyott táj, –
    Hogy eltemettük: róla nem tudunk.
    És mégis mondom néktek:
    Valamitől mi mindíg búcsuzunk. (1920)

    http://cultura.hu/kultura/vers-a-hetre-remenyik-sandor-mi-mindig-bucsuzunk/

  10. peterlengyel zice:

    REMÉNYIK SÁNDOR:

    Naplemente a rendházból

    Az ablakom, a Rendház ablaka
    Napnyugat fele néz.
    Magyarországra néz.

    És alkonyatkor állok ablakomba,
    És nézek ki, és nézek önmagamba,
    Kalandoztatom tekintetemet
    Nagyvárad tető-tengere felett
    El egész a rónaság pereméig.
    S gondolom: ez már így lesz véges-végig,
    Hogy a nap arra megy le mindörökké.

    És onnan nem kel fel már soha többé.
    1924 november

  11. Adrian Oprea zice:

    Oradea nu este cumva in provincia istorica Crişana?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s