Nagyvárad – Oradea by night

Nagyvárad – Oradea este o localitatea splendidă, care renaște în zona centrală prin clădirile care ajung renovate rând pe rând. Iluminarea lor le pune în valoare, și cred că dacă se continuă în stilul actual se poate ajunge în câțiva ani ca locul să prezinte o atractivitate extraordinară, să (re)devină emblematic pentru Transilvania. Mediul urban poate să recapete valoare, în măsura în care există capacitatea umană, resursele… pentru a da viață locurilor. Aceste poze au fost făcute cu ocazia unei plimbări lejere de seară, dar subiectul a fost doar atins puțin. Există multe alte clădiri cu arhitectura Art Nouveau de o frumusețe ieșită din comun, renovate recent, iluminate așa cum trebuie… dar cumva nu am avut chef să mă apropii de ele și să le transpun în imagine. Data viitoare, poate.

DSC_7061

DSC_7079 DSC_7082

DSC_7100

DSC_7091 DSC_7145

DSC_7052

DSC_7094 DSC_7097

DSC_7067 DSC_7070

DSC_7103

DSC_7043

DSC_7029 DSC_7038

DSC_7155 DSC_7158

DSC_7124 DSC_7129

DSC_7130 DSC_7136

DSC_7139 DSC_7142

DSC_7118 DSC_7121

DSC_7109 DSC_7115

© dr. Peter Lengyel

12227618_721370951332077_3661462178725133346_n

Acest articol a fost publicat în Splendori in Iubita Noastra Transilvania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Nagyvárad – Oradea by night

  1. koliver spune:

    Very nice! Artistic…

  2. Pingback: Peter Lengyel: Nagyvárad – Oradea by night | La Rotundu

  3. Pingback: Peter Lengyel: Nagyvárad – Oradea by night | Oradea Culturala

  4. Mihai Radu Predescu via FB spune:

    Am fost recent pe acolo. Cladirile restaurate arata ca la Viena si dau un aspect occidental, chiar habsburgic orasului.

  5. Ádám Attila via FB spune:

    Nagyon szep fenykep sorozat.

  6. Mariana spune:

    Zici ca-i tara ca afara…

  7. Cristian Bluesu via FB Foto Club spune:

    Superbe cladirile renovate si iluminate. Superbe si fotografiile!

  8. peterlengyel spune:

    Sigismund, regele Ungariei, acordă libertatea credinței locuitorilor din Țara Românească (1419)

    Traducerea românească din sec. XVIII (textul mai jos)

    „Eu Înpăratul Râmului am zis cu limba mea să dea această carte:

    Eu carele sânt Jicmond, din mila lui Dumnezeu înpărat al Râmului, și crai unguresc, și Dalmației, și cehilor, și neamților, și altor țări, și multor domnii Domnu. Dintru a mea bună voință și vreare, aceasta am făcut și am dat, tuturor lăcuitorilor din pământul Ungrovlahiei, care iaste Basarabiia, pentru a lor rugăciune, rugându-ni-să printr-a lor credincios popa Agathon, cum că mănăstirile lor, și toate besearicile și călugări, și preoți, și toți oameni carii viețuiesc într-acel pământ, să-și ție legea lor, și să petreacă în credința lor, iar noao cu dreptate să ne slujească. Aceasta le-am dat cu a mea credință, și cu toți care de mine țin și cred în sfânta noastră Coroană, și cei cari după noi va fi, precum nici eu însumi, nici nimenea dintr-ai noștri, să nu fie volnici a le sta înpotrivă, pentru credința lor, și pentru legea lor, ci să fie volnici a petrece întru ceia ce sânt și întru ceia ce până acum au petrecut, întru aceiași și până în veac să petreacă.

    Și s-au dat această carte, în Oradiia Mare, Sept. 29, din nașterea lui Hristos ani 1420 [calculat greșit de grămătic], iar de când sânt crai unguresc ani 32, și de când sânt înpărat Râmului ani 10.”

    https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2016/05/30/sigismund-regele-ungariei-acorda-libertatea-credintei-locuitorilor-din-tara-romaneasca-1419/

  9. peterlengyel spune:

    REMÉNYIK SÁNDOR: MI MINDÍG BÚCSUZUNK

    Mondom néktek: mi mindíg búcsuzunk.
    Az éjtől reggel, a nappaltól este,
    A színektől, ha szürke por belepte,
    A csöndtől, mikor hang zavarta fel,
    A hangtól, mikor csendbe halkul el,
    Minden szótól, amit kimond a szánk,
    Minden mosolytól, mely sugárzott ránk,
    Minden sebtől, mely fájt és égetett,
    Minden képtől, mely belénk mélyedett,
    Az álmainktól, mik nem teljesültek,
    A lángjainktól, mik lassan kihűltek,
    A tűnő tájtól, mit vonatról láttunk,
    A kemény rögtől, min megállt a lábunk.

    Mert nincs napkelte kettő, ugyanaz,
    Mert minden csönd más, – minden könny, – vigasz,
    Elfut a perc, az örök Idő várja,
    Lelkünk, mint fehér kendő, leng utána,
    Sokszor könnyünk se hull, szívünk se fáj.
    Hidegen hagy az elhagyott táj, –
    Hogy eltemettük: róla nem tudunk.
    És mégis mondom néktek:
    Valamitől mi mindíg búcsuzunk. (1920)

    http://cultura.hu/kultura/vers-a-hetre-remenyik-sandor-mi-mindig-bucsuzunk/

  10. peterlengyel spune:

    REMÉNYIK SÁNDOR:

    Naplemente a rendházból

    Az ablakom, a Rendház ablaka
    Napnyugat fele néz.
    Magyarországra néz.

    És alkonyatkor állok ablakomba,
    És nézek ki, és nézek önmagamba,
    Kalandoztatom tekintetemet
    Nagyvárad tető-tengere felett
    El egész a rónaság pereméig.
    S gondolom: ez már így lesz véges-végig,
    Hogy a nap arra megy le mindörökké.

    És onnan nem kel fel már soha többé.
    1924 november

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s