Istoria caprelor negre în Munţii Rodnei

Sándor Ujfalvi, în 1854, scrie într-o revistă de vânătoare despre existenţa caprelor negre în zona Ineu, aceasta fiind prima menţionare a speciei în Munţii Rodnei. E. A. Bielz, în 1888, considera că efectivul caprelor negre din Munţii Rodnei este „numeros”. Gh. Deutsch, în 1893 considera caprele negre din Rodnei, ca una dintre principale populații din Transilvania.

La încerputul secolului 20, populaţia de capre negre din Rodnei a fost estimată la un efectiv de 120-150 exemplare. Această populaţie era foarte viguroasă, dând ”trofee” de o calitate incontestabilă (chiar dacă este trist modul de evaluare a vigurozităţii populaţiei pe baza coarnelor exemplarelor împuşcate). Gh. Pânzariu (Repopularea Munților Rodnei cu capră neagră, Bucovina Forestieră, Anul II, nr. 1, 1994, pg. 101-102) scria: „Ţarouca, E. (1899) spune că la prima expoziţie internaţională de trofee vânătoreşti de la Viena, cel mai viguros şi frumos trofeu de capră neagră provenea din Maramureş, deci Munţii Rodnei.” La expoziţia internaţională de vânătoare de la Viena (1910), trofeul de capră neagră declarat record mondial, având 35 cm lungime, provenea din Piatra Rea, aparţinând unui exemplar împuşcat în 1900. La expoziţia de la Leipzig (1930), trofeul de capră neagră ce ocupa locul trei, avînd 31,8 cm lungime, provenea de la un exemplar împuşcat în 1907, în Pietrosul Rodnei. La expoziţia de la Berlin (1937) trofeul aflat pe locul zece avea 36 cm lungime şi provenea din Piatra Rea, aparţinând unui exemplar împuşcat în 1897.

În literatura de specialitate au fost prezentate două tipuri de puncte de vedere, despre evoluţia efectivului de capră neagră în Munţii Rodnei și dispariţia populaţiei naturale…

1. Caprele negre au dispărut din Munţii Rodnei, în jurul anului 1924 (I. Pop, 1957). A. Comşia, în 1957 scrie “Legenda şi zvonurile necontrolate, că în Pietrosul Rodnei ar mai exista la ora actuală (sau ar fi fost văzute după 1924), trebuie respinsă categoric.”

2. Caprele negre nu au dispărut din Munţii Rodnei după 1924, conform datelor prezentate de I. Pop 1964, astfel între 25-30 iunie 1938 au fost văzute în total 9 exemplare (adulţi şi iezi), în trei grupuri, pe Pietrosul Rodnei, Piatra Buhaiului şi (Medeia sau Nedeia). Vânătorul Leonida Pop susţine că în 1938, în masivul Rodnei existau cu siguranţă 17-20 exemplare, iar prof. Val. Puşcariu a văzut capre negre pe versantul maramureşean al munţilor Rodnei la Piatra Rea în 20 iulie 1938. Inspectorul de vânătoare Alexandru Pop a văzut pe 2 noiembrie 1953, două exemplare în regiunea Anieşului, în golul de munte.

Diminuarea efectivului de capră neagră şi apoi, foarte probabil lichidarea totală a populaţiei din munţii Rodnei, a fost posibilă datorită faptului că locuitorii satelor de munte, cu case construite la mare altitudine, aveau arme şi muniţie după primul război mondial, braconajul fiind intens. Dr. Pânzariu scrie în 1994: „Până prin anii 1933-1935 în Munții Rodnei au existat exemplare de capre negre, care au dispărut însă datorită braconajului practicat de localnici, în principal cu ajutorul armelor rămase după primul război mondial, dar și prin alte metode și mijloace.” Existenţa unui mare număr de câini hăituitori la stâne, păşunatul excesiv în golul de munte şi chiar şi în păduri, a grăbit decimarea efectivului valoros de capre negre de cca. 200 exemplare care au populat înainte de război aceşti munţi (Mareş, V., Nădişan I., 1983 Rezervaţia Naturală Pietrosul Rodnei Realizări şi Perspective. – în Rez. Nat. Pietrosul Rodnei la 50 de ani de la înfiinţare, Cluj Napoca – Baia Mare, pg. 67-77). Turmele care urcau la munte, aveau pe lângă oi şi câteva capre domestice care puteau urca şi în locuri inaccesibile oilor, perturbând caprele negre. Populaţia de capră neagră a fost stârpită în special ca rezultat al vânătorii pentru carne. Măsurile de protejare a caprei negre din masivul Rodnei erau slabe, doar în 1932 a fost instituită autorizaţia specială pentru vânătoare, când populaţia lor era deja distrusă. Capra neagră a rămas în continuare doar pe emblema Maramureşului.

Repopularea Munţilor Rodnei cu capre negre a fost realizată între 1961 (începută practic în 1964) și 1970. La momentul începerii repopulării, în muntii Rodnei nu exista o populaţie viabilă de capre negre, cel mult câteva exemplare izolate, existenţa cărora este extrem de improbabilă.

În prima etapă, 1961 – 1963, a fost întocmit un studiu privind necesitatea extinderii Rezervaţiei Naturale Pietrosul Rodnei, de la 183 ha la 2.700 ha, interzicerea păşunatului pe 750 ha gol de munte, pentru ocrotirea florei şi faunei şi reintroducerea caprei negre în masiv.

În etapa a doua, 1964 – 1965, a început practic acţiunea de repopulare. Pentru a putea ţine iezii în captivitate, înaite de aducerea lor au fost făcute amenajări în locul numit Faţa Pietrosului, la cca 1.500 m altitudine, amenajări care au constat, după descrierea lui Gh. Pânzariu (1994) din următoarele:

“- construirea unei cabane în care să stea paznicii şi personalul îngrijitor;

– împrejmuirea unui teren cu suprafaţa de peste 4 ha cu un gard impenetrabil, constând din trunchiuri crăpate în două, aşezate vertical, cu înălţimea de 5 m, care a constituit „ţarcul de aclimatizare”;

– amenajarea unei poteci de acces pe care să se poată urca şi cu căruţa cu două roţi cu care să se transporte materialele necesare construcţiilor, a iezilor şi altele.”

Au fost capturaţi iezi în masivele Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraș și Retezat. “Iezii au fost capturaţi în primele zile după fătare prin sperierea caprei mame cu focuri de armă, iedul rămas neajutorat putând fi uşor prins. Alăptarea în continuare se făcea de capre domestice care erau după fătare, aduse special de la Borşa împreună cu iezii lor, care erau sacrificaţi după prinderea primilor iezi de capră neagră. (Pânzariu Gh., 1994)” Între 1962-1967, pe ambii versanţi ai munţilor Rodnei, s-a încercat creşterea în ţarcuri special amanajate, a unor iezi aduşi din alte masive. Metoda a permis o supravieţuire foarte slabă, de 16,6%. Chiar şi cu o îngrijire atentă, majoritatea iezilor au murit, în primul sau în al doilea an şi puţini au ajuns la punerea în libertate din ţarcul de aclimatizare la vârsta de doi ani, împreună cu alte exemplare de trei ani. La 8 iunie 1967 au fost eliberaţi primii 8 iezi, 5 de un an şi 3 de doi ani, din ţarcul de aclimatizare al Ocolului Silvic Borşa, exemplare provenite din Retezat. În toamna anului 1967, au fost eliberate încă patru capre negre adulte (N. Bud, 1983, Acţiunea de repopulare a caprei negre în Pietrosul Rodnei – în Rez. Nat. Pietrosul Rodnei la 50 de ani de la înfiinţare, Cluj Napoca – Baia Mare, pg. 145-153), dintre care două exemplare juvenile de peste doi ani şi un ţap de şase ani, provenite din Piatra Craiului (H. Almăşan, I. Nădişan, 1983, Situaţia actuală a populaţiilor de capră neagră şi marmotă din Munţii Rodnei, – în Rez. Nat. Pietrosul Rodnei la 50 de ani de la înfiinţare, Cluj Napoca – Baia Mare, pg. 136-144). ”În perioada 1964-1967 au fost prinşi şi aduşi în ţarc mulţi iezi, dar majoritatea au murit din diferite cauze, aşa încât în 1967 au fost lansate în libertate numai 8 exemplare din cele crescute în ţarc. Deoarece metoda prinderii iezilor de capră neagră s-a dovedit a fi greoaie, neeconomică şi cu rezultate îndoielnice, începând cu anul 1968 au fost aduse încă 16 capre negre mature, prinse cu plasele în aceleaşi masive muntoase şi de acelaşi personal. Ca urmare, efectivul total eliberat în Pietrosu Rodnei a fost de 24 exemplare mature (8 din iezii crescuţi în ţarc şi 16 prinse ca adulţi). Din total, 11 au fost femele. (Pânzariu Gh., 1994)”.

 

În etapa a treia, între 1966-1970, sub conducerea Ing. Dr. Doc. Horia Almăşan de la laboratorul de cinegetică din cadrul Institutului de Cercetări, Studii şi Proiectări Silvice din Bucureşti, s-au experimentat metode eficiente de capturare a caprelor negre destinate repopulării şi populării diferitelor zone favorabile dezvoltării lor în Carpaţi. Începînd cu 1967, s-au adus capre negre adulte, prinse cu capcane de lemn fixe, ajungându-se la 50% supravieţuire. Capturarea caprelor negre cu plase de plastic fixe, prin goană, a asigurat o supravieţuire de 79% (N. Bud, 1983). Din 1968 repopularea a continuat cu exemplare adulte, primele fiind trei femele gestante, capturate în toamna acestui an, cu plasele, în Bucegi. În 1969-1970, au fost puse în libertate şase capre negre adulte capturate în Piatra Craiului cu capcane de lemn, pe lângă două exemplare prinse cu plasa în Bucegi şi un ied. În perioada 1967-1970 s-au eliberat în masiv 24 capre negre (N. Bud, 1983), atât iezi prinşi imediat după fătare şi crescuţi în ţarc până la 1-2 ani (9 exemplare), cât şi capre negre adulte prinse cu capcane de lemn (6 exemplare) sau cu plase fixe, la goană (9 exemplare). Punerea în libertate a fost în mod eşalonat, pe măsura capturărilor din masivele de provenienţă. Dintre cele 24 exemplare, 9 provin din Retezat, 8 din Bucegi şi 7 din Piatra Craiului. După H. Almăşan şi I. Nădişan 1983, în Pietrosul Rodnei au fost eliberate în total 27 exemplare, provenind câte o treime din Retezat, Bucegi şi Piatra  Craiului.

Datele despre numărul de exemplare, despre anii în care au fost prinşi sau eliberaţi, despre rata de supravieţuire etc. sunt foarte diverse, şi frecvent contradictorii, iar discuţiile cu persoane implicate în repopulare complică şi mai mult imaginea a ceea ce s-a întâmplat, mai ales din cauza nesuprapunerii detaliilor.

Repopularea masivului Pietrosul Rodnei, cu capre negre, după date extrase de Chiculiţă (Chiculiţă C-tin …Popularea caprei negre în rezervaţia Pietrosul Mare din Munţii Rodnei, Din tehnica actuală românească, pg. 209-216, fotocopie, nu cunosc volumul din care provine), din procesele-verbale şi alte acte, arată în felul următor:

Aduşi din                      Iezi    Capre   Ţapi  Total

–––––––––––––––––––

Retezat                              40         –       –        40

Poiana Mărului               2          –       –          2

Piatra Craiului                –        13      4         17

Bucegi                                –          1       1          2

–––––––––––––––––––

Total                               42      14        5         61

Pierderi

Anul    1965                  15        –          –       15

1966                                9        –          –         9

1967                               10        3          –       13

1968                                 –         3          –         3

1969                                 –          –         2         2

–––––––––––––––––––

Total                               34        6        2         42

Pierderi în %             81%    43%   40%    69%

Născuţi în libertate

Anul   1968                   2         –         –           2

1969                               6         –         –           6

1970                              11         –         –          11

–––––––––––––––––––

Total                            19                               19

În libertate,

în 1970, în total       25        8        3           38

Compoziţia

procentuală             70%    22%    8%    100%

Costurile financiare ale reintroducerii pot fi conturate din spusele dlui József Béres, care a menţionat într-o discuţie particulară că pentru un exemplar eliberat în Rodnei, s-au cheltuit circa 60.000 lei, care la vremea respectivă era preţul unui autovehicul Dacia, sau venitul mediu pentru o persoană pe circa 30 de luni. Deci, sumele investite în repopulare, au fost semnificative.

Repopularea caprei negre în Munţii Rodnei a fost prima încercare de repopulare din România, fiind o reuşită (deși a avut costuri mari precum și «costuri colaterale»). Între 1964-1965 din Retezat au fost capturaţi numeroşi iezi, în primele zile după naştere, la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai, când nu puteau să fugă cu restul cioporului, alungat de paznicii de vânătoare. Datorită mortalităţii mari, în perioada următoare s-a renunţat la capturarea iezilor, iar repopularea a continuat cu exemplare adulte, capturate în Retezat, Bucegi şi Piatra Craiului (Nădişan I., 2000).

Evoluţia “populaţiei” de capre negre după reintroducere. Prin sporul natural, populaţia creştea. La evaluarea efectivului făcută între 1-3 iulie 1970, s-au văzut în total 38 de exemplare de capre mature, ţapi solitari şi iezi, dintre care 11 iezi fătaţi în primăvara anului 1970 (C-tin Chiculiţă ….).

Exemplarele eliberate s-au răspândit în zona unde au fost observate capre negre în 1924, depăşind limita rezervaţiei naturale şi a zonei unde păşunatul a fost interzis, astfel observându-se exemplare în zona dintre Piatra Neagră şi vf. Pietrosul, Căldările, Izvorul Verde, Izvorul Fântânii, Izvorul Moşului, Iezerul etc. Locurile cele mai preferate, ca şi în trecut, sunt Zănoaga şi Piatra Neagră, unde la începutul anilor 80 se puteau observa ciopoare de 30-40 exemplare.

În zilele călduroase caprele negre trec pe versanţii de NNE, în zona Turnu Roşu – Piciorul Moşului. Adesea, caprele negre coboară în pădure îndeosebi pe stâncile de la Izvorul Fântânii. Iarna, adesea ciopoarele puteau fi văzute pe Faţa Pietrosului, în căldarea glaciară Iezer, deasupra staţiei meteo.

Populaţia a crescut rapid, astfel au fost estimate ca fiind cca 180-200 exemplare în rezervaţia propriu-zisă, dar au fost întâlnite exemplare şi în zonele învecinate cu culmea Pietrosului şi Buhăescu, şi în masivul stâncos Piatra Rea, unde erau cel puţin 30 exemplare, ca şi în căldările Repezii, creasta principală de la vf. Bătrâna spre est, până la vf. Gărgălău, şi pe vf. Ineu (H. Almăşan, I. Nădişan, 1983).

Creşterea rapidă a populaţiei de capre negre în munţii Rodnei, printr-o adevărată explozie demografică, a fost datorată unui spor natural, cel mai ridicat dintre populaţiile de caprele negre din Carpaţi, de 50-120%, raportat la numărul femelelor observate. În anii cu condiţii climatice  nefavorabile (ex. 1982) cu zăpezi şi ploi reci frecvente în perioada fătatului, în aprilie-mai, sporul anual scade. În iarna din 1981-1982, efectivul a fost evaluat la 200 exemplare, din care 97 masculi şi 103 femele (N. Bud, 1983).

Pentru Munţii Rodnei, «efectivul optim» a fost stabilit ştiinţific la 350 exemplare. Se zice că în actele silvice efectivul a fost subestimat voit înainte de 1989, pentru ca cei care organizau programul lui Ceauşescu să nu fie tentaţi să îl aducă aici la „vânătoare” de capre negre, adică la un adevărat măcel sau masacru. Dealtfel, s-a construit o căbănuţă silvică lângă Straţia Meteo Iezer, despre care se zice că era pentru „Geniul Carpaţilor”. Au fost construite şi standurile, dar pentru că nu i s-a putut asigura protecţia, elicopterul Conducătorului nu a mai venit.

Evoluţia populaţiei de capre negre în Munţii Rodnei, după evenimentele din 1989. În perioada de dinaintea schimbărilor din 1989, în Munţii Rodnei efectivul caprelor negre era de peste 500 de exemplare, conform celor spuse de dl. Dr. Ing. Silvic. Gh. Pânzariu. Dintre acestea, peste 300 de indivizi erau cantonaţi în Rezervaţia Biosferei Pietrosul Rodnei, care atunci avea o suprafaţă mult mai mică decât cea trecută actualmente în actele de la UNESCO (Paris). În 1994, Gh. Pânzariu scria:

“Efectivul actual, la nivelul anului 1990 în cadrul Ocolului Borşa este de 323 exemplare total, din care 153 masculi şi 170 femele. Metodologia de raportare nu cere evidenţierea separată a tineretului. Acţiunea de repopulare s-a desfăşurat în Masivul Pietrosu care, fiind rezervaţie naturală, a oferit condiţii optime de dezvoltare prin hrană abundentă şi linişte. Când efectivul din acest masiv a depăşit optimul, în mod natural caprele au început să migreze, din aproape în aproape, în întregul lanţ al Munţilor Rodnei, în prezent fiind semnalate exemplare cu iezi şi în Masivul Inău, deci la cealaltă extremitate. Migraţia se produce toamna, după coborârea stânilor, când se instaurează liniştea şi pacea la munte. În afară de Pietrosu – unde este nucleul principal şi „pepiniera” de noi exemplare – în perioada de vară se găsesc în mod sigur exemplare şi în masivele Puzdra, Piatra Rea şi Inău. Aici caprele se retrag în porţiunile cu stâncării greu accesibile, unde găsesc locuri de adăpost în special contra câinilor de la stâni.”

După părerea mea şi a altor persoane care au o idee despre ce se întâmplă în Munţii Rodnei, efectivul de capre negre a scăzut actualmente, în 2003, sub 30 de exemplare. Asta ar însemna că mai există sub 6 % din efectivul care a existat în masiv în 1989.

Mulţi dintre cei avizaţi, consideră că actualmente efectivul caprelor negre este supraestimat, pentru a mai putea elibera legal câteva permise de vânătoare pentru această specie, care în Munţii Rodnei este pe cale de dispariţie pentru a doua oară. Este incredibil dar ea poate dispare şi a doua oară din acelaşi loc, pe parcursul unui secol.

Braconajul şi tăierea ilegală a arborilor este rezultatul a numeroşi factori. Unele familii sărace au ajuns să supravieţuiască doar din lemnul furat şi ulterior vândut, iar dacă vre-un sărac mai are şi o armă artizanală, probabil că îşi completează meniul cu ceva carne de capră neagră. Lemnul exploatabil în condiţii totalmente ilegale din Rezervaţia Biosferei a reprezentat o sursă de venituri tentante şi pentru cei care sunt la polul opus, pentru noii îmbogăţiţi. Din această categorie, dacă cineva merge la braconat de capră neagră, urs, mistreţ etc., o face nu pentru a-şi astâmpăra foamea, ci pentru a ucide din plăcere, pentru a-şi folosi arma, deţinută legal sau ilegal. Numărul armelor deţinute legal în Borşa este de peste trei sute, după spusele poliţistului care se ocupă de armament în cadrul Poliţiei Borşa. Numărul armelor deţinute ilegal nu poate fi estimat, dar chiar şi în cazuri când într-o locuinţă au fost depistate două arme deţinute ilegal, consecinţele au fost 0.

Repopularea caprelor negre în Rodnei a cerut mari sacrificii financiare şi eforturi extreme ale celor care au implementat proiectul. În timpurile tulburi pe care le trăim, munca şi sacrificiile aduse de cei de dinaintea nostră sunt călcate în picioare. Se zice că braconajul şi tăierea ilegală de arbori este mai ales o chestiune socială. Aş adăuga că este şi o chestiune de cultură, de educaţie, chiar dacă nu poţi fi foarte bun când eşti flămând şi mai ai de întreţinut şi câţiva copii. „Mi-e milă de toţi, dar de mine mi se frânge inima” am putea auzi de la braconier sau de la cel ce taie până şi molidul subţirel, dacă astfel de persoane ar putea da citate.

Într-una din seri la o tabară internațională organizată de UNESCO Pro Natura în Rodnei, un turist polonez zicea: „Dintr-un acvariu plin de peşti vii este uşor să faci o supă. Trebuie doar să fierbi totul. Mult mai greu este să faci acvariu cu peşti vii, dintr-o supă…” Cam asta se întâmplă în societăţile postcomuniste est-europene: dispariţia fizică a valorilor ocrotite anterior cu grijă. Din păcate.

Activitatea umană perturbă caprele negre în grade diferite. În multe zone turistice unde caprele negre nu au fost fugărite şi hăituite, ele au devenit extrem de familiarizate cu prezenţa turiştilor. Braconajul este însă ceva din faţa căruia caprele nu au nici o scăpare. Fiind animale diurne, active ziua şi trăind în locuri relativ deschise, o carabină cu lunetă le aduce inevitabil pieirea. Păşunatul, culegerea fructelor de pădure, turismul perturbă în oarecare măsură viaţa caprelor negre în munţii Rodnei, dar incomparabil cu efectele vânătorii legale şi ilegale. Ar fi extrem de necesară o Administraţie autonomă a Parcului Naţional Munţii Rodnei. Această Administraţie ar trebui să fie sub tutela Ministerului Mediului şi să fie finanţată de la bugetul de stat. Angajaţii ar trebui să fie dotaţi cu tehnică de vârf pentru a contracara dotarea braconierilor, dotare despre care la Poliţie se zice că ar fi foarte performantă… iar poliția are sursele ei sigure de informare…

Povestea este destul de dură în mai multe privințe. Cum de a fost posibil ca o populație atât de viguroasă de capre negre să dispară, să fie căsăpită, exterminată? Reintroducerea este o acțiune binevenită, pozitivă, deși doar parțial restaurativă odată ce fondul genetic al populației locale naturale de capre negre din Munții Rodnei a fost definitiv pierdut prin omorârea animalelor respective. Totuși, până și reintroducerea dă impresia unei „bălmăjeli”, cu capre negre hăituite și omorâte din greșeală, cu iezii care se îmbolnăvesc și mor aprope toți, șamd… dar o soluție mai bună nu exista la vremea aceea, din cauza lipsei de experiență, a lipsei de informații concrete despre cum anume se poate face o astfel de intervenție… încercarea era deci „singurul sfătuitor”. Apoi, după ce cu eșecuri, durere și pierderi multe, reintroducerea devine totuși o reușită, cu o viguroasă creștere a “stocului” de capre negre, apare măcelul postcomunist-democratic, realizat de vânători/ braconieri… și iar ne aflăm la locul dureros de unde cu greu am plecat… la marginea prăpastiei extincției caprelor… pentru a doua oră. Ministerul Mediului, Administrația Parcului, Uniunea Europeană… se uită și se minunează… ce pot să facă concret, când nu au capacitatea de a rezolva astfel de probleme (pe care huliții de comuniști le rezolvau)?

© dr. Peter Lengyel

text scris în 2003