Când te gândești la liane, la plante cățărătoare pe arbori, îți aduci aminte în primul rând de păduri tropicale, mai ales jungle apărute după tăierea pădurilor primare. Hățișul de liane de nepătruns, format din numeroase specii, colcăind a șerpi, păienjeni, locuri de ascunziș al unor mamifere prădătoare… cam asta e imaginea generală.
În Maramureș situația din acest punct de vedere… al subiectului lianelor… este mult mai calmă, mai domestică, mai europeană. Dar și pe aici se mai puteau vedea până recent amintiri ale unui trecut sălbatic. Exista o zonă nu departe de Sighet, la sud de dealul Solovan, o vale sălbatică cu molizi și brazi monumentali, cu fagi seculari, o zonă unde cuibărea buha mare (Bubo bubo), o pasăre impresionantă, plus că mai cuibărea corbul (Corvus corax), șorecarul comun (Buteo buteo) șamd; în zona asta existau arbori de pe care atârnau liane de la zeci de metri (nu știu ce specie putea să fie), care îți dădeau impresia că așa ceva nu poate exista prin Europa; puteai să te dai pe ele ca în filmele cu Tarzan; prin anii recenți silvicii au făcut praf și pulbere (și) zona asta, au tăiat mai întâi molizii și brazii, apoi fagii, iar acum e un deal cu desișuri și noroaie, nici nu mai seamănă cu ce a fost.
Iedera (Hedera helix) urcă în copaci și devine o liană brutală, la baza tulpinii ea putând avea grosimea de circa 15 cm diametru, poate și 20 în cazuri rare; frunzele ei pot să acopere tot copacul năpădit de liană.
Curpenul (Clematis vitalba) urcă pe tufe și pe arbori mai mici; le transformă aspectul, vezi mai mult curpenul decât planta pe care a urcat.
Curpenul de munte (Clematis alpina) trăiește și prin Maramureș, în zone montane. Nu este o prezență prea frecventă, din câte pare.
Hameiul (Humulus lupulus) acoperă tufele de pe versanți întregi sau din zone de luncă, formând hățișuri destul de spectaculoase.
Vița sălbatică (Vitis sylvestris) era o prezență masivă până nu demult de-a lungul Tisei, prin pădurea de luncă; prin copilărie uneori mergeam cu prieteni la râul Tisa și avântați de pe liane care atârnau deasupra apei, era obiceiul să plonjăm în apele râului; au trecut vremurile acelea, de când este sit Natura 2000 pe hârtie, totuși protecția naturii este cam zero barat; au fost tăiate pădurile în multe locuri, au fost consolidate malurile, desecate zonele umede, așa că pe hârtie totul e perfect, în planul de management făcut pe milioane de euro, dar în ecosistemele naturale ale Tisei e cam dezastru. Și nu te poți aștepta să fie mai bine în viitorul previzibil.
peterlengyel 