În cartea Plante Vasculare din România – Determinator ilustrat de teren, Ion Sârbu, Nicolae Ştefan, Adrian Oprea, 1320 pg, Editura Victor B Victor, 2013, la pg 652-655 sunt prezentate speciile de Lamium din țară. Aici sunt înșirate speciile Lamium 1. album, 2. amplexicaule, 3. bifidum, 4. galeobdolon, 5. garganicum, 6. maculatum, 7. purpureum. Mai sunt prezentate și câteva subspecii ale unora dintre aceste specii, dar nu cred că e cazul să intrăm la un asemenea nivel de detaliere în cazul nostru.
În Maramureș am dat de 4 dintre acestea 7, adică de Lamium 1. album, 2. galeobdolon, 3. maculatum, 4. purpureum. Dacă mă uit la celelalte 3, Lamium 1. amplexicaule, 2. bifidum, 3. garganicum, constat că L. bifidum este menționat din județele Mehedinți, Dolj, Teleorman, adică din zone îndepărtate, cu condiții de mediu diferite de cele din Maramureș; în ceea ce îl privește pe L. garganicum, este menționat din mai multe masive muntoase din Carpații Orientali și Meridionali, cel mai apropiat de Maramureș fiind Ceahlău; se arată că este rară, fiind prezentă pe stâncării umede în etajul fagului; în schimb, L. amplexicaule este menționat ca fiind frecvent prin culturi, locuri ruderale, vii, plantații, tufărișuri de la câmpie până în etajul fagului – ceea ce face ca specia să fie posibil și probabil prezentă prin Maramureș, doar că eu nu am ajuns să o băg în seamă. Rezultă de aici că în Maramureș, pe lângă cele 4 pe care le-am fotografiat, poate și e probabil să mai fie L. amplexicaule; mult mai improbabil este să găsim pe undeva și L. garganicum; spre zero șanse să dăm de L. bifidum. De ce e necesară o astfel de analiză sumară? Păi, să știm cam cu ce am putea avea de a face, că în România au fost semnalate până acum 7 specii ale genului Lamium, să vedem comparativ câte am observat noi până acum în Maramureș (4) și ce alte specii ar putea eventual exista: cel mai probabil încă specie, să ajungem la 5 în Maramureș. Să vedem că numărul acestor taxoni nu este enorm, adică nu avem de a face cu 200 de specii cu diferențe nesemnificative între ele, ci cu 7 în România, adică ceva mai manageriabil, mai realist de controlat ideatic, ceva ce poate să fie cunoscut dacă te implici un pic.
Bine, toate acestea sunt orientative, că dacă din hazard am reușit să dăm de o specie de plantă despre care nu se știa că există în UE, cea mai apropiată populație a ei fiind în Caucaz… atunci multe pot să fie posibile.
Mai jos ai linkuri la postări referitoare la cele 4 specii de urzică-moartă pe care le-am fotografiat până acum în Maramureș:
Lamium album – urzica moartă alba
Lamium galeobdolon – urzică moartă galbenă
Lamium maculatum – urzica moartă pătată
Lamium purpureum – sugel puturos
peterlengyel 