Dacă e să începi un fel de abordare sistematică a florei din zonă, e logic să te bazezi pe o carte care să fie adecvată. Bine, ai putea zice că e nevoie de mai multe cărți, unele cu orhidee, altele cu plantele din zone de munte șamd, dar trebuie să te gândești că e și dificil să nu ai un teren sigur la modul general; monografia Flora RPR/ RSR, în 13 volume, publicată între 1952 și 1976 este o lucrare monumentală, dar poate prea monumentală pentru început, plus că inevitabil nu mai este atât de actuală în privința taxonilor/ denumirilor șamd… că se mai schimbă și opiniile științei despre astea. Există evident sute și mii de cărți pe subiecte de botanică, flore regionale, determinatoare, cărți de genul albumelor cu poze, monografii pe diferite genuri șamd; dar diversitatea acestora, cantitatea de informație, structurarea și stilurile diferite pot să fie greu de gestionat – cât timp resursele tale intelectuale alocabile pentru botanică sunt limitate.
Din acest punct de vedere, pentru început e nevoie de o carte care să cuprindă toate speciile din țară, să fie relativ actualizată, să nu fie copleșitoare cu 13 volume groase. Probabil că destul de adecvat scopului poate să fie: Plante Vasculare din România – Determinator ilustrat de teren, Ion Sârbu, Nicolae Ştefan, Adrian Oprea, 1320 pg, Editura Victor B Victor, 2013. Greu de zis dacă e un determinator de teren, cu peste 1300 de pagini; adică o poți plimba cu mașina, dar să ieși la plimbare pe dealuri cu cartea asta, nu te prea văd. Cartea asta cuprinde teoretic toate speciile de plante de pe la noi, în afara unor taxoni care au fost detectați/ descoperiți între timp, după publicarea ei. Este vorba de peste 3700 de specii (și subspecii) de plante.
Când te gândești la 3700 de specii și subspecii, deja ai o problemă cu diversitatea asta. E clar că trebuie să le segmentezi, să le iei în ceva mod gradual și totuși destul de sistematic, pentru a percepe realitatea lor. Un fel destul de intuitiv este să ajungi să cunoști cât de cât niște specii din zona ta, la nivel de câteva sute de plante; apoi să încerci să completezi cunoașterea asta cu focalizarea pe anumite genuri. Ca exemplu, 1. poate să te preocupe care este situația speciilor de Equisetum din zona ta; să elucidezi pe baza cărții alese ca determinator câte și care sunt speciile din țară, apoi să faci o listă cu cele pe care le găsești prin zona ta. La fel cu speciile din genul Primula, cu cele din genul Ranunculus, Dianthus, Lamium, Gentiana șamd. Poți lua sub studiu și anumite grupe mai mari, spre exemplu 2. familii cu mai multe genuri, cum sunt orhideele (Familia Orchidaceae); sau poți lua 3. careva ordin; sau 4. ferigile, adică clasa Polypodiatae, parte din încrengătura Pteridophyta (sinonim încrengătura Polypodiophyta). Sau poți lua 5. toată încrengătura Pinophyta (sinonim Gymnospermatophyta), cea cu brazi, molizi, jnepeni, pini, ienuperi șamd. Un element esențial este ca aceste grupări pe care le iei ca entități de analizat să nu fie extraordinar de mari, de diverse, să nu fie copleșitoare prin numărul de taxoni… că altfel nu ai nici o șansă.
Fiecare subiect de acest gen este o mică lume aparte, lumea ferigilor, lumea orhideelor, lumea gențianelor șamd. Fiecare necesită timp, dedicare de resurse, atenție, pentru a îți face o părere cât de cât realistă despre ele; din aceste mici elemente de puzzle se poate recompune, cu timpul, un fel de imagine mai grandioasă asupra lumii vegetale de pe la noi. Un asemenea proiect presupune ani și decenii de contact cu subiectul, alocarea de resurse destul de consistente pentru deplasarea în teren, bibliografie, ore de studiu, iar beneficiile sunt în primul rând intelectuale.
peterlengyel 