Aproape că nu trece zi fără ca făptura care ocupă poziția de prim-ministru să nu mai dea încă odată cu bățul în baltă. Nu mai este nici o noutate… deja e clar patternul… se poate previziona că o să urmeze alte și alte tâmpenii, greșeli de toate felurile. Bine, ai putea zice că orice om greșește uneori; problema este când o persoană cu o asemenea funcție este evident depășită de situație, adică habar nu are pe ce lume se află. Pur și simplu nu știe unde se află, nu înțelege nici măcar elementele de bază ale realității. Îți dai seama că ea ar trebui să coordoneze luarea deciziilor guvernamentale, dar de facto este o proastă și nimic mai mult. He he. Ființa asta nu are nici un fel de răutate, doar că este de o prostie și o incultură fără de margini. Și, te gândești, cum mama naibii este posibil ca nulitatea asta să lucreze atâția ani în structuri europene… și apoi să devină premier al unei țări membre UE?
Cât despre politrucul care ocupă funcția de președinte… ce să mai zici. Era clar de la început că este un tăntălău, care chiar el se definește ca fiind politruc. Te poate minți în ochi, direct, zicând de banii din meditații – pentru șase case la Sibiu; cei care au fost profesori își pot aduce aminte cam cât de realist sună asta. Întotdeauna defazat, întotdeauna cu o întârziere extraordinar de mare, cu pretenții și nasul purtat pe sus, îngâmfat ca o proastă; și atât. Atras de lux și de vizite prin stațiuni exotice, ahtiat după bani și putere politică – de fapt este fix prototipul politrucului și nimic mai mult. Izolat și tăcut, pas cu pas devine o cârpă din ce în ce mai murdară, cu care ceilalți își șterg pantofii.
Văzând aceste două exemple fix de la vârful clasei politice de pe la noi, te poți întreba cât de putred este sistemul care a făcut ca aceste două nulități – cvasi-identice din punct de vedere valoric – să ajungă în respectivele poziții? Cum de sistemul are nevoie de asemenea idioți, imbecili… selectați din zeci de milioane de oameni? Te tot minunezi când îi vezi cu ceva nouă manifestare a tâmpeniei, ignoranței și incapacității intelectuale. Interesant este că ambele forme de viață menționate aici, au ajuns să adune averi semnificative stoarse din bani publici – utilizând sclipirea intelectului lor atât de performant. Când îi vezi pe aceștia doi, separat, sau eventual unul lângă altul, îți dai seama că viitorul nu sună bine. Nu ei ca oameni sunt vinovați că au ajuns acolo, ci sistemul care a putut să îi propulseze în zone unde ei sunt simple marionete, păpuși gonflabile. Iar tinerii inteligenți care pleacă de aici cât mai departe, au analizat corect situația!
© dr. Peter Lengyel
peterlengyel 
Da, aici s-a ajuns după promovarea constanta a incompetentei bazata doar pe obedienta. E un flagel care e în toate structurile de stat și nu numai.
ApreciazăApreciază