Parcul Național Gran Paradiso – Italia

Parcul Național Gran Paradiso (Parco Nazionale del Gran Paradiso) este o arie protejată situată în Alpii din nord-vestul Italiei. Dacă ai ocazia să vizitezi zona, vei putea să te minunezi de splendorile sălbatice ale Alpilor… la un mod extraordinar.

 

Azi parcul are circa 703 kmp (73.000 de hectare), terenuri situate altitudinal între 800 și 4061 m. Există aici 57 de ghețari, care în cuaternar au dus la formarea unui relief glaciar spectaculos, cu mari circuri glaciare, morene, văi cu secțiune în formă de U. Din suprafața parcului, doar 10% sunt acoperite de păduri, care ajung până pe la 2200-2300 m altitudine – mai ales pe fundurile de vale, restul fiind stâncării, pășuni etc. Pădurile sunt constituite din fag (Fagus sylvatica), iar la altitudine mai mare, ele sunt dominate de larice (Larix decidua), la care se asociază molid (Picea abies), zâmbru (Pinus cembra) și brad (Abies alba); au fost destul de decimate de locuitori, care au dorit lărgirea pășunilor pentru animale pe care le creșteau.

 

Dar există pe aici și natură sălbatică… printre care ibexul este un simbol al splendorii naturii… afectate de ucigașul-uman. Capra ibex este o specie care în timpuri istorice trăia în zona înaltă a Alpilor (fosile din perioade mai vechi au fost găsite și pe la noi). Ca urmare a prezenței vânătorilor & braconierilor, diminuarea populațiilor de ibecși din Alpi a început prin secolul 16. Specia a dispărut din Germania și Elveția în secolul 18. Din Austria și nord-estul Italiei, ibexul a dispărut în secolul 19. Dacă nu rămâneau măcar câțiva ibecși în Gran Paradiso, specia dispărea de pe Planetă – din cauză cretinilor cu pușcă. În 1854, zona Gran Paradiso a devenit protejată pentru a ajuta supraviețuirea caprelor ibex – circa 60 de exemplare care erau prin acești munți, – specie care din alte zone a fost vânată până la extincție de vânători/ imbecili (criminali în serie cum sunt mulți și pe la noi); patrule de supraveghere și protejare a ibecșilor au fost instituite în anii 1850. Traseele de patrulare de 724 km, sunt azi utilizate ca poteci turistice marcate.

 

Donarea către stat în 1920 a unei arii protejate cinegetice regale, de 2.100 de hectare, a fost urmată de oferirea titulaturii de Parc Național în 1922, Gran Paradiso fiind prima astfel de arie protejată din Italia… În 1914, în Gran Paradiso erau 3.020 de capre ibex. Deși pe la 1922 erau circa 4.000 de ibecși, braconajul în Parcul Național (sună cunoscut… nu?) a dus la o scădere numerică dramatică, astfel că în 1945 mai erau doar 419. Eforturile ulterioare au dus la remedierea situației, astfel că azi sunt pe aici din nou circa 4.000 de capre ibex… ceea ce permite relocarea unor grupuri în încercarea de a repopula diferite alte zone ale Alpilor… de unde specia a fost exterminată de vânători & braconieri. A fost recolonizat în Alpii Francezi, Elveția, Austria, Germania, Slovenia. Totodată… de proști.. au introdus specia în Bulgaria. În 1976 erau deja 104 populații… dar diversitatea genetică în cadrul populațiilor nou create este evident redusă. În 1991 efectivul global al speciei era estimat la 20.000 de exemplare (Stüwe, M., Nievergelt, B., Recovery of Alpine ibex from near extinction: the result of effective protection, captive breeding, and reintroductions, Applied Animal Behaviour Science, 1991, 29 (1–4) p. 379–387).

 

Ibexul este specia-emblematică a Parcului Național Gran Paradiso: o capră a stâncăriilor cu abrupturi uriașe, care se cațără cu o incredibilă dezinvoltură pe prăpăstiile halucinante. Masculii ating toamna circa 90 kg sau și mai mult (maxim până la 117 kg – o greutate pe care o cunosc destul de bine), pe când femelele au doar 30-35 kg. Coarnele masculilor sunt mult mai dezvoltate, putând atinge până la 92 cm; masculii se bat izbindu-se cu coarnele, pentru a își înfrânge adversarul și a avea dreptul de a se reproduce. Se observă un dimorfism sexual accentuat, atât în privința dimensiunii corporale cât și a coarnelor. Vara ibexul se hrănește cu iarbă, pe când iarna consumă licheni, mușchi, muguri, frunze… până și de conifere. Pe timpul verii, ibecșii stau în zonele alpine înierbate, iar iarna stau prin zone cu stâncării abrupte, unde nu se poate acumula strat prea gros de zăpadă, care să facă imposibilă ajungerea la hrană. Longevitatea medie este de circa 15 ani… cu un maxim de 19 ani constatat în libertate (ceea ce este o minune că se poate întâmpla prin acele condiții dure ale stâncăriilor alpine).

 

În condițiile actuale protecția oferită de Gran Paradiso este extinsă la numeroase alte specii, ecosisteme și peisaje ale parcului. Flora este diversă, cu numeroase elemente relicte glaciare, endemisme pe calcare etc; o specie emblematică este Paradisea liliastrum, cu splendide flori albe… o plantă care este și simbolul grădinii botanice care funcționează în cadrul parcului; dintre plante se mai pot aminti variate specii de interes comunitar precum Androsace helvetica, Androsace septentrionalis, Artemisia borealis, Artemisia glacialis, Dactylorhiza cruenta, Leontopodium alpinum, Potentilla nivea șamd. Este prezent fluturele Apollo (Parnassius apollo). Avifauna este reprezentată de peste 100 de specii, de la cocoș de mesteacăn (Tetrao tetrix tetrix), buhă mare (Bubo bubo), la acvilă de munte (Aquila chrysaetos) – specie care are în parc 17 perechi cuibăritoare, precum și specii care pentru noi sunt și mai interesante: ierunca alpină (Lagopus mutus helveticus), stăncuța de munte (Pyrrhocorax pyrrhocorax), zăganul (Gypaetus barbatus), potârnichea de stâncă (Alectoris graeca) șamd. Dealtfel, zăganul a fost exterminat de aici în 1912, dar proiecte de repopulare au reușit să readucă în Gran Paradiso acest splendid vultur: cu o anvergură de circa 2,5 metri plutește prin văzduh; consumă măduvă de oase… după ce le sparge prin ridicarea lor în aer și lăsarea lor să cadă pe stânci unde se sfarâmă… Dealtfel, am fotografiat în Gran Paradiso și o bătaie în aer a unei acvile de munte cu un zăgan… frumoasă situație. La noi… zăgan nu mai este demult… a fost exterminat din Carpați. Intereasant este că printre bolovanii uriași din ceva vale glaciară am văzut și stârc cenușiu (Ardea cinerea) care vâna pești…. în acest peisaj destul de atipic pentru specie.

 

La vest, Parcul Național Gran Paradiso este în contact cu Parcul Național Vanoise din Franța; cele două parcuri formează cea mai mare arie de protecție din vestul european; ibecșii se mișcă desigur în libertate între cele două zone protejate, separate doar administrativ de o graniță statală. Caprele negre (Rupicapra rupicapra) sunt bine reprezentate în Gran Paradiso, existând posibilitatea să vezi într-o singură zi și câteva sute de exemplare. Ai ocazia să admiri diferiți indivizi cu variate personalități și dispoziții, capre tinere și bătrâne, agile și indiferente, capre singuratice și mari ciopoare… poți să le urmărești cum se hrănesc, cum interacționează între ele șamd. Evident, aici poți să faci studii etologice pe care la noi nici nu le poți visa. Caprele negre din Gran Paradiso cântăresc toamna circa 30-40 kg în cazul masculilor și 25-30 kg femelele. Ca și ibecșii, nu sunt sperioase, pot să fie observate de la distanță mică… și fotografiate. Pe un exemplar care are pe gât un colar de monitorizare, se vede și efectul acestuia, lipsa blănii în zona respectivă… ceea ce face ca animalul în cauză să fie într-o situație jalnică… în munte; o pierdere colaterală. În ultimii 10 ani există semnalări ale prezenței lupului (Canis lupus), care a fost observat pe o singură vale și pare că este vorba de un singur exemplar… Tha Last Mohican. Prezența râsului (Lynx lynx) este oarecum în dubiu, existând semnalări, dar ele sunt destul de greu de a fi validate… Trăiește aici șoarecele de zăpadă (Chionomys nivalis/ Microtus nivalis), iepurele de zăpadă (Lepus timidus) – care pe timp de iarnă are blana alb-imaculat, marmota (Marmota marmota) etc. Paza din parc, realizată de poliție și rangeri, este atât de eficientă încât animalele (ibecși, capre negre etc) nu se mai prea tem de vizitatorii umani.

 

În parc sunt derulate câteva programe de cercetare, spre exemplu de monitorizare generală a biodiversității, studii de dinamică populațională și etologie a ibexului, etologia marmotei și a caprei negre, preferințele de habitat și biologia reproducerii la acvila de munte, impactul păstrăvului fântânel (Salvelinus fontinalis) originar din America, asupra biodiversității lacurilor alpine etc. Turismul este destul de dezvoltat, mai există și ceva activități tradiționale precum oieritul, construcțiile vechi sunt romantice… ziduri de piatră.

 

PS. Aceste imagini au fost realizate în primăvara și în toamna anului 2012. Dacă vezi cam ce peisaje sunt prin Alpi, cam cum se pot vedea animale sălbatice în mediul lor natural,… cred că devine destul de evident pentru tine că nu e ușor să îi impresionezi pe vesteuropeni cu ceva munte din Carpați în care este o cabană jegoasă din care urlă manele a dezastru.

 

_DSC0743

_DSC0728

_DSC0703

_DSC0673

_DSC0593 _DSC0598

_DSC0578 _DSC0608

_DSC0583 _DSC0613 _DSC0638DSC_7958 DSC_7996 DSC_8001

_DSC0558 _DSC0573 _DSC0648

_DSC0538

_DSC0628

DSC_7923

DSC_7662 DSC_7667 DSC_7672 DSC_7678 DSC_7683 DSC_7688

DSC_7693 DSC_7703 DSC_7713 DSC_7718DSC_7723 DSC_7728 DSC_7733 DSC_7739DSC_7743 DSC_7753 DSC_7759 DSC_7763 DSC_7778DSC_7783 DSC_7788 DSC_7794 DSC_7799DSC_7803 DSC_7812DSC_7822DSC_7828 DSC_7839 DSC_7848

DSC_7853 DSC_7863DSC_7878 DSC_7883 DSC_7893 DSC_7943 DSC_7948

_DSC1983Capra ibex (Capra ibex)

DSC_3562 DSC_3573

DSC_3548 DSC_3553

DSC_3224 DSC_3229 DSC_3244 DSC_3254 DSC_3257

DSC_3259 DSC_3264 DSC_3269 DSC_3277 DSC_3284

_DSC2130

_DSC2354

_DSC2342 _DSC2367 _DSC2369

DSC_3299

DSC_3289 DSC_3294 DSC_3304 DSC_3309 DSC_3314 DSC_3319 DSC_3325 DSC_3335 DSC_3337

DSC_3343 DSC_3349 DSC_3359 DSC_3364 DSC_3369

DSC_3379 DSC_3382 DSC_3392

DSC_3429 DSC_3432 DSC_3439 DSC_3443

DSC_3444 DSC_3448 DSC_3504 DSC_3514 DSC_3532 DSC_3544

DSC_3398

_DSC2314 _DSC2319 _DSC2329

_DSC2324 _DSC2334 _DSC2338DSC_3559

_DSC0447Stăncuța alpină (Pyrrhocorax graculus)

_DSC0450

DSC_6925 DSC_6927 DSC_6932

DSC_3143 DSC_3174

Capre negre (Rupicapra rupicapra)

DSC_3178 DSC_3188 DSC_3198 DSC_3208 DSC_3218

_DSC1492 _DSC1497 _DSC1500 _DSC1505 _DSC1517 _DSC1525 _DSC1527 _DSC1577 _DSC1587 _DSC1592 _DSC1609 _DSC1657 _DSC1669 _DSC1679

_DSC1682 _DSC1685 _DSC1702 _DSC1707 _DSC1712

_DSC1730 _DSC1735 _DSC1742 _DSC1757 _DSC1764 _DSC1782 _DSC1792

_DSC1797   _DSC1837 _DSC1839 _DSC1842

_DSC1915 _DSC1920 _DSC1945 _DSC2010 _DSC2017 _DSC2024 _DSC2029 _DSC2039

_DSC2054 _DSC2062 _DSC2067 _DSC2070 _DSC2074 _DSC2077

_DSC2079 _DSC2082 _DSC2087 _DSC2092 _DSC2107

_DSC2110 _DSC2112 _DSC2113 _DSC2140 _DSC2147

_DSC2155 _DSC2156 _DSC2160 _DSC2170 _DSC2180

_DSC2185 _DSC2186 _DSC2190 _DSC2191 _DSC2195 _DSC2196

_DSC2198 _DSC2199 _DSC2200 _DSC2219 _DSC2227 _DSC2232

_DSC2237 _DSC2242 _DSC2244 _DSC2252 _DSC2254 _DSC2262 _DSC2264 _DSC2289 _DSC2292 _DSC2296 _DSC2297 _DSC2302

DSC_5694

DSC_5673 DSC_5698_DSC0393 _DSC0409 _DSC0418 _DSC0439 DSC_5683 DSC_5689 DSC_5704 DSC_5707 DSC_5722DSC_5472 DSC_5458 DSC_5444 DSC_5428 DSC_5418 DSC_5408 DSC_5393 DSC_5383 DSC_5368 DSC_5358 DSC_5353 DSC_5349 DSC_5319 DSC_5294 DSC_5274 DSC_5268 DSC_5254 DSC_5247 DSC_5238 DSC_5203 DSC_5192 DSC_5178 DSC_5173 DSC_5143 DSC_5138

DSC_5327DSC_5278 DSC_5283_DSC0324Stârc cenușiu (Ardea cinerea)

_DSC0335 _DSC0337 _DSC0344 _DSC0372 _DSC0373 _DSC0389

….

DSC_7308

DSC_6743 DSC_6754 DSC_6783 DSC_6769 DSC_6790 DSC_6793 DSC_6804 DSC_6799 DSC_6822 DSC_6807 DSC_6828 DSC_6839 DSC_6863 DSC_6858 DSC_7233 DSC_6897 DSC_7262 DSC_7258 DSC_7272 DSC_7277 DSC_7297 DSC_7292

DSC_7178

DSC_2927 DSC_5482

DSC_2919 DSC_2923

DSC_6042 DSC_6052

DSC_6022 DSC_6399

DSC_5912 DSC_5982

DSC_2647 DSC_2664 DSC_5977

_DSC0457Zăgan, vultur bărbos (Gypaetus barbatus)

370 374 369

367 365

356 364

382

343 346 349

_DSC0462 _DSC0465 _DSC0467 _DSC0470 _DSC0472 _DSC0475 _DSC0477 _DSC0482 _DSC0485 _DSC0487 _DSC0512

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Biodiversitate in Europa. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Parcul Național Gran Paradiso – Italia

  1. peterlengyel zice:

    In acest Parc National am realizat aproape 3.000 de imagini, cu zagani, acvile, capre ibex, peisaje samd. Doar cu capre negre sunt cateva sute de imagini, la fel si cu ibecsii… Am sa selectez din ele o parte, care vor ajunge pe blog, incetul cu incetul 🙂

  2. Stefania zice:

    Va multumesc foarte mult domnule dr. Peter Lengyel, pentru toate postarile dumneavoastra extrem de importante!
    Eu mereu astept cu nerabare postarile dumneavoastra si va felicit din toata inima, pentru ceea ce faceti!
    Va doresc o zi minunata si multe binecuvantari !

    Cu stima,
    Stefania! 🙂

    • peterlengyel zice:

      Va multumesc pentru aprecierea pozitiva. Acum ca ma uitam la imaginile cu ibecsii fotografiati prin Gran Paradiso, simt si e placerea de a lucra la crearea acestei prezentari. Pas cu pas, vor urma sa fie selectate folderele pline de sute de imagini cu capre negre, mii de peisaje cu zapezi albe si paduri de larice aurie in luminile de toamna, cascade, pasari alpine samd. Este un loc extraordinar acest Gran Paradiso, o minune a Alpilor. O minune.

  3. skorpion zice:

    splendid, splendid,
    multumiri,
    🙂 – daca nu ajung acolo, macar sa vad poze atit de frumoase = grozav

  4. Daniel zice:

    Am alergat toata vara dupa capre negre in Fagaras, dar sunt foarte sperioase, spre deosebire de cele din Alpi, care tolereaza mai bine prezenta umana. De notat si diferentele fata de subspecia carpatica, care mie imi pare mai masiva.
    Astept imaginile cu rapitoarele mari, si mai ales cu zaganul. Cand oare il vom revedea pe tancurile Carpatilor?

  5. Adrian Ursu via FB zice:

    probabil, cel mai salbatic loc din Alpi

  6. Sandu Butnaru via FB zice:

    Exceptional! Am fost anul asta, din pacate doar intr-o scurta vizita de 2 zile. Senzatia ca ne vom revedea este foarte mare! Felicitari!

  7. Satya Sophia via FB zice:

    Great project and beautiful photos.

  8. Paul Silva via FB zice:

    Great!

  9. Alex Cosmin zice:

    super fotografiile,
    ar fi frumos si un timelapse

  10. MULTUMESC DOMNULE PETER !
    Am admirat ,fotografiile postate de dumnevoastra.Sunt superbe !
    In aceasta vara ,in august,mi-am ,,sarat sufletul,, cu STEINBOCK , capra ibex ,intr-o zona superba din Elvetia ,pe una din crestele ce strajuiesc lacul Brienzsee.
    Am visat dintotdeauna sa ajung intr-o zona cu Ibex , vedeam poze pe internet ,ma intrebam ce aparate performante se folosec , necrezand ca accepta prezenta omului asa de aproape,dar am reusit.
    Am admirat Gran Paradiso din Mont Blanc.am pozat rasaritul din Klein Matterhorn ,dar nu am ajuns niciodata acolo .Vin cu rugamintea , ca atunci cand timpul va permite sa-mi comunicati cateva repere geografice de acces ,fie din Val d Aosta sau de pe partea sudica ,ce traseu a-ti folosit dumnevoastra.
    pentru comformitate va arat si eu cateva imagini,care sper ca va vor face placere.

    http://www.panoramio.com/user/3722130/tags/matterhorn?photo_page=3

    VA multumesc !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s