Parcul Național Gran Paradiso – Italia

Parcul Național Gran Paradiso (Parco Nazionale del Gran Paradiso) este o arie protejată situată în Alpii din nord-vestul Italiei. Dacă ai ocazia să vizitezi zona, vei putea să te minunezi de splendorile sălbatice ale Alpilor… la un mod extraordinar.

 

Azi parcul are circa 703 kmp (73.000 de hectare), terenuri situate altitudinal între 800 și 4061 m. Există aici 57 de ghețari, care în cuaternar au dus la formarea unui relief glaciar spectaculos, cu mari circuri glaciare, morene, văi cu secțiune în formă de U. Din suprafața parcului, doar 10% sunt acoperite de păduri, care ajung până pe la 2200-2300 m altitudine – mai ales pe fundurile de vale, restul fiind stâncării, pășuni etc. Pădurile sunt constituite din fag (Fagus sylvatica), iar la altitudine mai mare, ele sunt dominate de larice (Larix decidua), la care se asociază molid (Picea abies), zâmbru (Pinus cembra) și brad (Abies alba); au fost destul de decimate de locuitori, care au dorit lărgirea pășunilor pentru animale pe care le creșteau.

 

Dar există pe aici și natură sălbatică… printre care ibexul este un simbol al splendorii naturii… afectate de ucigașul-uman. Capra ibex este o specie care în timpuri istorice trăia în zona înaltă a Alpilor (fosile din perioade mai vechi au fost găsite și pe la noi). Ca urmare a prezenței vânătorilor & braconierilor, diminuarea populațiilor de ibecși din Alpi a început prin secolul 16. Specia a dispărut din Germania și Elveția în secolul 18. Din Austria și nord-estul Italiei, ibexul a dispărut în secolul 19. Dacă nu rămâneau măcar câțiva ibecși în Gran Paradiso, specia dispărea de pe Planetă – din cauză cretinilor cu pușcă. În 1854, zona Gran Paradiso a devenit protejată pentru a ajuta supraviețuirea caprelor ibex – circa 60 de exemplare care erau prin acești munți, – specie care din alte zone a fost vânată până la extincție de vânători/ imbecili (criminali în serie cum sunt mulți și pe la noi); patrule de supraveghere și protejare a ibecșilor au fost instituite în anii 1850. Traseele de patrulare de 724 km, sunt azi utilizate ca poteci turistice marcate.

 

Donarea către stat în 1920 a unei arii protejate cinegetice regale, de 2.100 de hectare, a fost urmată de oferirea titulaturii de Parc Național în 1922, Gran Paradiso fiind prima astfel de arie protejată din Italia… În 1914, în Gran Paradiso erau 3.020 de capre ibex. Deși pe la 1922 erau circa 4.000 de ibecși, braconajul în Parcul Național (sună cunoscut… nu?) a dus la o scădere numerică dramatică, astfel că în 1945 mai erau doar 419. Eforturile ulterioare au dus la remedierea situației, astfel că azi sunt pe aici din nou circa 4.000 de capre ibex… ceea ce permite relocarea unor grupuri în încercarea de a repopula diferite alte zone ale Alpilor… de unde specia a fost exterminată de vânători & braconieri. A fost recolonizat în Alpii Francezi, Elveția, Austria, Germania, Slovenia. Totodată… de proști.. au introdus specia în Bulgaria. În 1976 erau deja 104 populații… dar diversitatea genetică în cadrul populațiilor nou create este evident redusă. În 1991 efectivul global al speciei era estimat la 20.000 de exemplare (Stüwe, M., Nievergelt, B., Recovery of Alpine ibex from near extinction: the result of effective protection, captive breeding, and reintroductions, Applied Animal Behaviour Science, 1991, 29 (1–4) p. 379–387).

 

Ibexul este specia-emblematică a Parcului Național Gran Paradiso: o capră a stâncăriilor cu abrupturi uriașe, care se cațără cu o incredibilă dezinvoltură pe prăpăstiile halucinante. Masculii ating toamna circa 90 kg sau și mai mult (maxim până la 117 kg – o greutate pe care o cunosc destul de bine), pe când femelele au doar 30-35 kg. Coarnele masculilor sunt mult mai dezvoltate, putând atinge până la 92 cm; masculii se bat izbindu-se cu coarnele, pentru a își înfrânge adversarul și a avea dreptul de a se reproduce. Se observă un dimorfism sexual accentuat, atât în privința dimensiunii corporale cât și a coarnelor. Vara ibexul se hrănește cu iarbă, pe când iarna consumă licheni, mușchi, muguri, frunze… până și de conifere. Pe timpul verii, ibecșii stau în zonele alpine înierbate, iar iarna stau prin zone cu stâncării abrupte, unde nu se poate acumula strat prea gros de zăpadă, care să facă imposibilă ajungerea la hrană. Longevitatea medie este de circa 15 ani… cu un maxim de 19 ani constatat în libertate (ceea ce este o minune că se poate întâmpla prin acele condiții dure ale stâncăriilor alpine).

 

În condițiile actuale protecția oferită de Gran Paradiso este extinsă la numeroase alte specii, ecosisteme și peisaje ale parcului. Flora este diversă, cu numeroase elemente relicte glaciare, endemisme pe calcare etc; o specie emblematică este Paradisea liliastrum, cu splendide flori albe… o plantă care este și simbolul grădinii botanice care funcționează în cadrul parcului; dintre plante se mai pot aminti variate specii de interes comunitar precum Androsace helvetica, Androsace septentrionalis, Artemisia borealis, Artemisia glacialis, Dactylorhiza cruenta, Leontopodium alpinum, Potentilla nivea șamd. Este prezent fluturele Apollo (Parnassius apollo). Avifauna este reprezentată de peste 100 de specii, de la cocoș de mesteacăn (Tetrao tetrix tetrix), buhă mare (Bubo bubo), la acvilă de munte (Aquila chrysaetos) – specie care are în parc 17 perechi cuibăritoare, precum și specii care pentru noi sunt și mai interesante: ierunca alpină (Lagopus mutus helveticus), stăncuța de munte (Pyrrhocorax pyrrhocorax), zăganul (Gypaetus barbatus), potârnichea de stâncă (Alectoris graeca) șamd. Dealtfel, zăganul a fost exterminat de aici în 1912, dar proiecte de repopulare au reușit să readucă în Gran Paradiso acest splendid vultur: cu o anvergură de circa 2,5 metri plutește prin văzduh; consumă măduvă de oase… după ce le sparge prin ridicarea lor în aer și lăsarea lor să cadă pe stânci unde se sfarâmă… Dealtfel, am fotografiat în Gran Paradiso și o bătaie în aer a unei acvile de munte cu un zăgan… frumoasă situație. La noi… zăgan nu mai este demult… a fost exterminat din Carpați. Intereasant este că printre bolovanii uriași din ceva vale glaciară am văzut și stârc cenușiu (Ardea cinerea) care vâna pești…. în acest peisaj destul de atipic pentru specie.

 

La vest, Parcul Național Gran Paradiso este în contact cu Parcul Național Vanoise din Franța; cele două parcuri formează cea mai mare arie de protecție din vestul european; ibecșii se mișcă desigur în libertate între cele două zone protejate, separate doar administrativ de o graniță statală. Caprele negre (Rupicapra rupicapra) sunt bine reprezentate în Gran Paradiso, existând posibilitatea să vezi într-o singură zi și câteva sute de exemplare. Ai ocazia să admiri diferiți indivizi cu variate personalități și dispoziții, capre tinere și bătrâne, agile și indiferente, capre singuratice și mari ciopoare… poți să le urmărești cum se hrănesc, cum interacționează între ele șamd. Evident, aici poți să faci studii etologice pe care la noi nici nu le poți visa. Caprele negre din Gran Paradiso cântăresc toamna circa 30-40 kg în cazul masculilor și 25-30 kg femelele. Ca și ibecșii, nu sunt sperioase, pot să fie observate de la distanță mică… și fotografiate. Pe un exemplar care are pe gât un colar de monitorizare, se vede și efectul acestuia, lipsa blănii în zona respectivă… ceea ce face ca animalul în cauză să fie într-o situație jalnică… în munte; o pierdere colaterală. În ultimii 10 ani există semnalări ale prezenței lupului (Canis lupus), care a fost observat pe o singură vale și pare că este vorba de un singur exemplar… Tha Last Mohican. Prezența râsului (Lynx lynx) este oarecum în dubiu, existând semnalări, dar ele sunt destul de greu de a fi validate… Trăiește aici șoarecele de zăpadă (Chionomys nivalis/ Microtus nivalis), iepurele de zăpadă (Lepus timidus) – care pe timp de iarnă are blana alb-imaculat, marmota (Marmota marmota) etc. Paza din parc, realizată de poliție și rangeri, este atât de eficientă încât animalele (ibecși, capre negre etc) nu se mai prea tem de vizitatorii umani.

 

În parc sunt derulate câteva programe de cercetare, spre exemplu de monitorizare generală a biodiversității, studii de dinamică populațională și etologie a ibexului, etologia marmotei și a caprei negre, preferințele de habitat și biologia reproducerii la acvila de munte, impactul păstrăvului fântânel (Salvelinus fontinalis) originar din America, asupra biodiversității lacurilor alpine etc. Turismul este destul de dezvoltat, mai există și ceva activități tradiționale precum oieritul, construcțiile vechi sunt romantice… ziduri de piatră.

 

PS. Aceste imagini au fost realizate în primăvara și în toamna anului 2012. Dacă vezi cam ce peisaje sunt prin Alpi, cam cum se pot vedea animale sălbatice în mediul lor natural,… cred că devine destul de evident pentru tine că nu e ușor să îi impresionezi pe vesteuropeni cu ceva munte din Carpați în care este o cabană jegoasă din care urlă manele a dezastru.

 

…

Capra ibex (Capra ibex)

Stăncuța alpină (Pyrrhocorax graculus)

Capre negre (Rupicapra rupicapra)

  

…

Stârc cenușiu (Ardea cinerea)

….

…

Zăgan, vultur bărbos (Gypaetus barbatus)

© dr. Peter Lengyel