Cetatea Kőhalom – Rupes – Rupea

040

Kőhalom – Rupes – Rupea este la 60 km nord-vest de Brașov în direcția Sighișoara. Un con de stâncă format din Bazalte de la Rupea – declarat rezervație geologică… O cetate cu aspect aparent destul de impresionant… dar lipsit de o semnificație istorică prea reprezentativă.   

 048 050 058

Denumit în maghiară Kőhalom (ceea ce am putea traduce ca fiind Grămadă-de-Piatră), în latină Ripa, în germană Reps, Rupes, Kuhalme, în dialect săsesc Räppe, în română îi mai zicea Cohalm, Holuma, iar din 1929 devine Rupea. Peisaj locuit de populații umane din neolitic – au lăsat urme de artefacte… unelte de piatră, fragmente de ceramică. Denumirea Rupes – stâncă în limba latină, provine din timpurile Imperiului Roman. Castrul Roman Rupes făcea parte din linia de fortificații de la margine de Imperiu…. dar din ea nu pare să se păstrează ceva.

DSCN5695 DSCN5696 DSCN5699 DSCN5750 DSCN5751 DSCN5755 DSCN5760 DSCN5761

Cetatea Kőhalom – Rupes – Rupea a fost ridicată și extinsă în secolele 10-18. Venirea și stabilirea coloniștilor germani a fost permisă și încurajată pe la 1161, sub domnia II. Géza király – Regelui Géza al II-lea al Ungariei. Sașii au stabilit o așezare, numită Kozd, dar ea (ca și atâtea altele…) a fost distrusă de tătari în Marea Invazie Mongolă din 1241-1242. După devastarea produsă de mongoli/ tătari, localitatea a fost reconstruită, apărând sub numele de Kőhalom. Atestat documentar din 1324 într-un document emis de Regele Ungariei I. Károly – Carol I. Robert de Anjou: localitatea avea denumirea Kuholm. Dinastia Árpádiană (Dinastia Turul) a fost la conducerea Ungariei între anii 858 și 1301, printr-o serie de 29 de domnitori. După stingerea Dinastiei Árpádiene, în perioada de luptă pentru Tronul Ungariei, sașii aveau anumite preferințe; a existat și o escaladare, în lupta de la Cetatea Kőhalom – Rupes – Rupea, când în 1324 Tamás – Voievodul Transilvaniei a ieșit învingător asupra sașilor, iar căpetenia acestora, Henning, a căzut în luptă de la cetate. Kőhalom – Rupes – Rupea devine din 1349 contrul administrativ al celui de-al 5-lea scaun săsesc al Transilvaniei: Kőhalom szék – Stuhl Reps – Scaunul Rupea, care avea în componență 18 localități. Köhalm era centru comercial în 1433… În secolul 15, localitatea era un centru comercial și meșteșugăresc, cu 12 bresle.

DSCN5700 DSCN5703 DSCN5704 DSCN5705 DSCN5707

 

Azi, zidurile Cetății Kőhalom – Rupes – Rupea înconjoară 4 incinte, trecerea dintr-o curte interioară în alta fiind posibilă prin porți fortificate: cetatea are forma unui spirale ascendente. Există mai multe turnuri poligonale: prezenta Camera Judelui Regal, Turnul Scribilor, Turnul Slujitorilor, Turnul Cercetașilor, Turnul Depozit de Slănină, Magazia de Pulbere șamd. Cetatea de Sus, cu o suprafață de peste 1500 metri pătrați, a fost ridicată în secolele 10-13; prin utilizarea caracteristicilor naturale ale locului și ridicarea zidurilor de fortificație, se creează aici un loc în care accesul se făcea printr-un culoar strâmt; are o redută și o capelă; în Cetatea de Sus era Camera Judelui și Camera Preotului, care au lăsat urme greu de identificat. Cetatea de Mijloc a fost construită începând cu secolul 14-15, apoi lărgită în secolul 17; au fost ridicate Capela și Turnul Cercetașilor/ Turnul cu Gratii; poarta de intrare în Cetatea de Mijloc este Turnul Pentagonal – unic în Europa (?). O mare parte a activităților de construire au fost realizate în perioada din jurul anului 1620, când Weyrauch Dávid era Jude/ Judecător Regal. Fântâna săpată în 1623 este adâncă de 59 metri și ajunge la pânza freatică, apă care se poate extrage și în prezent. Cetatea de Jos a fost construită în secolul 18; aici există locuința paznicului cetății, magazia militară, variate construcții de adăpostire/ locuire în caz de asediu. Este interesant de constatat că extinderea cetății a fost realizată în perioade când deja nu mai avea valoare strategic-militară… cetatea era un fel de depozit, cu ziduri construite pentru a apăra agoniseala localnicilor în fața unor eventuale jafuri fără prea mare semnificație.

 DSCN5708 DSCN5709 DSCN5710 DSCN5711 DSCN5712 DSCN5713

Această cetate, deși aparent masivă, nu a fost niciodată aptă de a rezista asediilor mai rezonabile, nu a avut dotările necesare; localnicii au făcut rost de un singur tun, în 1613… care ulterior a fost topit și transformat în clopot. În 1792 au fost 53 de puști… în general cetatea era apărată de doar 4 persoane care patrulau prin zonă.

DSCN5714 DSCN5715 DSCN5716 DSCN5717 DSCN5719 

DSCN5730

Nu au venit nici prea mulți asediatori, deoarece acest edificiu nu avea o valoare strategică prea mare. Totuși, Cetatea Kőhalom – Rupes – Rupea a fost atacată și jefuită în trecere de turci în 1421, 1432, 1437. Pe la sfârșitul secolului 16, cetatea a fost dată de Principii Transilvaniei în proprietatea localității. Fortăreața a fost în paragină ca urmare a unui incendiu devastator din 1643. A fost ocupată de turcii lui Ali Pașa în 1661. Consolidări ale cetății au fost efectuate de forțele imperiale în perioada 1691-1699. În 1704, cetatea a fost predată de soldații imperiali fără lupte… soldaților antihabsburgici ai Principelui Transilvaniei – II. Rákóczi Ferenc. În 1716, epidemia de ciumă din localitate a ucis o mare parte a populației, dar nu a ajuns să îi contamineze pe cei refugiați în cetate. În 1790, o furtună năprasnică a rupt acoperișul cetății, ceea ce nu a mai fost remediat… începând degradarea lentă dar sigură a cetății parțial abandonate… și coborârea către starea de ruină.

DSCN5720 DSCN5721 DSCN5723 DSCN5725 DSCN5726 DSCN5727 DSCN5728

 

Până recent Cetatea Kőhalom – Rupes – Rupea a fost o ruină invadată de vegetație, un loc romantic și sălbatic. De câțiva ani se derulează aici lucrări de consolidare, reconstrucție în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene (8,5 milioane de euro). Parcare, cafenea, loc pentru vânzătorii de suveniruri șamd…

DSCN5734 DSCN5735 DSCN5737 DSCN5739 DSCN5740 DSCN5741 DSCN5745 DSCN5746 DSCN5748

DSCN5765 DSCN5766 DSCN5769 DSCN5771

 

Dacă privești acum zona, vezi o serie implantată de stâlpi albi – care dau un aspect artificial, fără integrare în contextul istoric al locului. Până și atunci când intențiile sunt bune, se poate face un mare deserviciu. Desigur, nu se poate avea pretenția ca cei de pe aici să cunoască modul în care este iluminat orice edificiu similar… prin surse de lumină care rămân discrete. Un exemplu de iluminare excelentă se poate constata la cetatea Mont Saint-Michel din Normandia, nord-vestul Franței… dar pe cine să intereseze așa-ceva? Aici la Rupea au fost trase noi drumuri cu buldozerul, au fost puși piloni albi, trase cabluri, așa ca in spatele grajdului. Mai lipsește deasupra o mare reclamă luminoasă – SAMSUNG & COCA COLA și un panou cu povestea comunistoidă “trecutul cetății se pierde în negura vremurilor.” Ca și prezentul.

_DSC3628 _DSC3633 DSC_8271 DSC_8276 DSC_8286 DSC_8307 DSC_8312 

PS. În localitatea Rupea există o biserică evanghelică gotică realizată în secolele 14-16… cu ziduri fortificate, edificiu care are picturi murale. În 1910, erau aici 2941 locuitori, dintre care sașii erau 1230. Populația a atins nivelul maxim în 1977, când aici locuiau 6640 de persoane. În valul de emigrare al sașilor din 1990, au plecat de aici circa 3.000 de persoane. În 2002, trăiau aici 5759 de oameni, dintre care 1245 maghiari. În 2010, în localitate mai existau doar 2-3 familii săsești. Dintre cei născuți aici, se pot aminti câteva personalități. Bartholomäus Bausner/ Bausner Bertalan (1629-1682) născut aici, a studiat la Sibiu, apoi la Universitățile Wittenberg și Leiden; a scris lucrări despre funcționarea inimii, circulația sangvină, (Disputatio philosophica de cordis humani actionibus, Leyden, 1654), funcționarea în corelație a organelor (De consensu partium corporis humani, Amstelodami, 1656) etc; pe plan religios, în 1679 a ajuns Episcop Evanghelic. Issekutz Béla (1886-1979) a fost născut aici; a studiat la Universitatea din Cluj, apoi la Heidelberg, Berlin, Hamburg, a ajuns farmacolog, Membru al Academiei de Științe a Ungariei; a cercetat alcaloizi, hormoni, polipeptide șamd; a scris peste 15 cărți, dintre care se pot aminti spre exemplu A gyógyszerek synergismusáról, Kolozsvár, 1913, The chemotherapy of cancer, Budapest, 1969. László Gyula (1910-1998), a studiat la Cluj, Budapesta, Londra, Roma, Paris etc; a devenit istoric, profesor universitar la Cluj și Budapesta. A avut preocupări legate de transformarea peisajului sălbatic în peisaje antropizate în Transilvania, cercetări asupra artefactelor din perioade păgâne-precreștine, aspecte ale vieții popoarelor orientale de călăreți, viața oamenilor preistorici șamd. A scris circa 25 de cărți, printre care: A honfoglaló magyarok művészete Erdélyben, Kolozsvár, 1943, Az ősember művészete, Budapest, 1968, A honfoglaló magyarok, Budapest, 1996; distins cu Ordinul Cavalerilor din Finlanda.

PS2. Mă întreba o prietenă (mai) apropiată, cum de am postat aceste prezentări cu cetăți, castele, biserici fortificate din Transilvania? Cred că în fiecare dintre noi există o dorință de a înțelege prezentul ca o consecință a trecutului… și încercăm să prevedem cam ce se poate întâmpla în viitor. A vedea niște ziduri, niște artefacte – amintiri ale existenței societății umane din trecut… te poate face să încerci să înțelegi mai bine contextul în care au existat acei oameni, problemele pe care le aveau, viața lor cu aspectele ei sociale, politice, militare, culturale… atmosfera acelor timpuri. Dintotdeauna aveam desigur niște cărți de istorie pe acasă, apoi pe la anticariate îmi mai atrăgea atenția câte un volum mai special… care merita răsfoit, citit, înțeles. Dar una este să citești despre aceste aspecte, să vizitezi acele locuri și să faci niște imagini, și altceva este să le prezinți în stilul pe care crezi că îl poți considera adecvat. A descrie doar păduri, mlaștini, păsări și variate alte organisme, fie ele chiar și spectaculoase și greu de fotografiat… arii protejate… devine oarecum redundant… iar valorile arhitecturale ale Transilvaniei sunt atât de interesante încât ele merită o preocupare pentru o fracțiune din existență. Am mai făcut imagini în variate locuri interesante, poate că mai există vreo 30 de serii apte să fie prezentate… poate vor apare și altele? Unele sunt mai dificile prin complexitatea lor, spre exemplu Sighișoara, Sibiu, Cluj… dar poate odată…? Probabil că ar fi cazul să fie prezentate și câteva castele cândva perle-nestemate ale Transilvaniei, care acum au ajuns degradate brutal… timpul care trece și mizeria ce se adună, timpurile-mizerabile își fac simțite prezența. Există prin Transilvania dărâmături prăbușite sub duhoarea comunismului și post-comunismului… simboluri al unei societăți aflate în derivă – cu pretenții europene de secol 21.    

 © dr. Peter Lengyel

DSC_8341 DSC_8356

 

DSC_2259

DSC_2271

DSC_2293

DSC_2294

DSC_2306

to share or not to share?

Acest articol a fost publicat în Splendori in Iubita Noastra Transilvania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Cetatea Kőhalom – Rupes – Rupea

  1. s zice:

    spendid-wunderbar-nagyon szep
    🙂

    nu incetez sa ma minunez cum 23-24 de ani postdecembristi au sters secole de istorie, ma refer la emigratia sasilor….sasii au plecat imediat dupa 1989 la ….o viata mai buna, multi din ei nu au fost fericiti acolo, am stat de vorba cu citiva, erau, in special, cei de virsta de la 45 de ani in sus… le lipsea orasul sau satul natal… ..in schimb tinerii si copiii lor s-au adaptat perfect.

    pacat ca au plecat, dar nu-i judec

  2. Radu Fulga zice:

    am trecut pe acolo in 2010 si imaginile de aici imi dau de inteles ca nu s-a intamplat nimic de atunci. Drumurile croite cu buldozerul erau de atunci, la fel si zona cu pietris pentru viitoarea parcare de la intrare… Au trecut totusi ani buni de atunci si teoretic banii erau deja disponibili. Que pasa ??

    • peterlengyel zice:

      Mare parte din imaginile postate in aceasta prezentare sunt mai vechi… iar cele noi sunt cele de pe la sfarsit, unde se vede ca vegetatia a fost nimicita si cetatea arata mai impozanta… Din cate pare de jos, cred ca au „construit” in plus la zidurile „renovate”, si se vede ca au pus acoperisuri la bastioane. La proxima trecere prin zona am sa urc pe sus sa vad cum au amenajat cetatea… sa vedem daca „au reusit sa puna si termopane la cetatea medievala”… Cred ca o buna parte din ceea ce dadea un aspect medieval, salbatic si romantic este doar amintire.

      • Radu Fulga zice:

        Mare ar fi minunea sa le dea prin cap sa puna vitralii sau macar sticla trasa manual in loc de termopane. Un asemenea proiect ar fi fost o revitalizare a comunitatii locale prin atragerea de artisti si mestesugari cu implicarea lor in refacerea cetatii. Dar aproape toate proiectele cu finantari similare urmaresc in special consumarea banilor cat mai repejor prin transformarea lor in onorarii si achizitii umflate. Prea putin se cheltuieste pe lucruri valoroase precum infiintarea unor ateliere de sticlarie, forja, ceramica si cioplitorie care sa refaca TOT ce e nevoie in cetate de la felinare pana la ferestre si de la pavaje pana la acoperisuri. Lipseste vointa autentica. Nu numai la Rupea.

      • peterlengyel zice:

        Cand vezi cum sunt distruse valorile naturale – inclusiv in arii protejate, precum si cele culturale… pana si in cazurile cand teoretic exista ceva intentii bune si exista, culmea… pana si banii…. Oare unde a fost facuta reclama aceea: „N-ai cu cine, niste tarani…”? Se poate constata in multe locuri cum „factorii de decizie alesi democratic” iau deciziile din care se vede nivelul intelectual… nedetectabil. Cand mai adaugi toata birocratia, cand castiga firma care are cele mai perfecte documente si stampile ovale, rotunde si dreptunghiulare in toate colturile hartiilor, si mai are si oferta de pret cea-mai-mica, apoi (dupa un circ cu contestatii solutionate cumva), cand din proiect mai sunt ultimele minute… aduce niste kitschuri din Turcia sau din China, ca doar la banii aia, nu vroiai altceva. Design, proiectare care sa ia in calcul aspecte estetice si adecvarea la contextul istoric? Ce e aia… ??

      • Tamara Moise zice:

        Am fost vara trecuta.Arata altfel,Am fost si la Mont Saint-Michel

  3. Popescu zice:

    am vazut cum vestigii istorice au fost ingropate, doar pentru a ascunde aparteneta lor la istoria maghiara..Nationalizarea excesiva, curajul de a recunoaste trecutul a distrus si oameni si cetati..Doar ca fara trecut , nu exista nici viitor..

  4. Sandu Savu via FB zice:

    Şi Cetatea Feldioara e în schele, va suferi acelaşi „tratament”!

    • Peter Lengyel via FB zice:

      Da, am vazut cum se „construieste”. Plus ca erau niste cretini care urlau sa nu fac poze… Asta da atractie turistica in tara imbecililor cei multi…

  5. peterlengyel zice:

    június 22, 2015

    Írta siposzoltan
    Disney-giccsé plasztikázzák a szászvidéki erődtemplomokat

    http://erdely.atlatszo.hu/2015/06/22/disney-giccse-plasztikazzak-a-szaszvideki-erodtemplomokat/

  6. Szakal Csaba via FB zice:

    Nagyon jó írás és szépek a képek

  7. Alexandru Petre via FB zice:

    Excelentă prezentare!Felicitări sincere.Nu ati putea totusi să evitati trimiterile politice(„…povestea comunistoida…”,”duhoarea comunismului…”)?După opinia mea sună ca în anii ’50,dar pe dos(adică este foarte simplu:inlocuiesti „capitalism” cu „comunism”).Dacă dumneavoastra credeti că vă foloseste la ceva chestia asta,să fiti sanatos!Oricum,mi-a plăcut foarte mult !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s