Zboruri de primăvară la Ocna Șugatag

Să fie început de mai, o seară liniștită, fără lumini prea dure, permițând culori pastelate… de sus să admiri livezi bătrâne înflorite, Pădurea Crăiască, de departe să se vadă localitatea și lacurile sărate…

Sfârșit de mai. Niște zboruri de seara în preajma lacurilor sărate oferă o bună ocazie de a îți face o impresie actualizată asupra zonei. Dacă era în stare naturală, acest peisaj era unul al pădurilor de goruni și stejari, pădure cât vezi cu ochii. Din pădurea ancestrală a rămas un mic petic – Pădurea Crăiască – rezervație cu ai săi arbori de 350-400 de ani; deja și asta e o minune, că nu au căzut pradă nemărginitei hrăpăreții umane. Cât privește lacurile, ele sunt rezultatul activităților antropice, a mineritului de sare. Extragerea sării din subteran a crea golurile… care s-au surpat, iar apa adunată o vedem sub formă de lacuri. Un relief haotic, în care procesele naturale nivelează cu încetul iregularitățile produse de minerit. Cu încetul lacurile se vor colmata, surpări și alunecări de teren o să ajungă să le șteargă de pe fața pământului… ca la Coștiui… dar asta mai durează. Dacă vezi de sus dispunerea străzilor în această fostă localitate minieră, Ocna Șugatag, interesant de constatat cum străzile au dispunere regulată, cu traiectorii trasate inginerește… foarte diferit de stilul satelor tradiționale. Se vede de sus care sat a fost creat de comunități agro-pastorale și care a rezultat din gândire inginerească.

 

© dr. Peter Lengyel