Tehnologia fără de care suntem maimuțe

Ai un computer nou, iMac… îi dai să randeze ceva fișiere masive, iar la un moment dat îți dai seama că nu mai poți accesa nimic ce lucrai… având acces doar ca guest. Orice încercare ai face, pur și simplu ești în afara sistemului, nimic din ce ai făcut nu mai este accesibil – îți vine să îl spargi; să îi dai una de aia adevărată, încât doar mărunte piese să fie de adunat după. Dar rațiunea învinge, și calmul autoimpus te face să cauți variante de rezolvare a problemei. Acum, prea mari speranțe de a rezolva chestia la Sighet, din câte pare, nu existau; și nici la Cluj nu este service iMac, ci sunt trimise la București, la un loc de unde nu ai măcar un număr de telefon ci doar o adresă de e-mail. Deci, grosso modo, ai zice că ai plătit 9.000 de lei pentru o mizerie lipsită de funcționalitate.

 

Doar că dai cumva de un număr de telefon pe care poți avea asistență tehnică de la Apple – numai și numai în engleză. Oricum, pare că trebuie să îi dai o șansă. Răspunde o femeie, care te ajută timp de o oră și jumătate, să verifici, ce naiba nu merge. Cu un calm nemaipomenit, cu simpatie, glume, te face să nu lași naibii totul, ci să mai ai câte o încercare. Nici eu nu aveam chef și nici Mark nu părea că mai crede în ceva soluție. Totuși, vocea feminină… cu încetul, te face să simți că ești parte din echipă, că împreună se poate rezolva situația, că are sens zbaterea asta de doi bani care aparent nu duce niciunde. Cu poze trimise pe net, cu tot felul de abordări speciale, intrând ea pe computerul tău să îți arate ce să faci, se reușește să se dea de capăt problemelor, și ajungi la fișierele tale muncite cu greu.

 

Care este concluzia? Că orice tehnologie poate da rateuri, oricând. Mai ales dacă e utilizată la limita capacității ei – iar dacă nu, de ce o mai ai? Până e vorba de un computer desktop, este perfect, problema e mai mare când este un computer de bord la cine știe de vehicul aflat în mișcare. De la un avion la o navetă spațială, orice poate să fie gata, fix în două secunde. Și mai importantă concluzie este că toată tehnologia asta este fix zero barat dacă nu ai oamenii performanți care să facă mentenanța, care să fie capabili să găsească soluții atunci când ele par inexistente, să își stoarcă creierii pentru încă o încercare, și să facă asta amuzant, cu o atmosferă prietenoasă și absolut plăcută, destinsă și iubitoare. O astfel de experiență aproape te face să zici că e super fain că a apărut acea malfuncționare, să vezi că nu ești lăsat de izbeliște, ci undeva, cineva poate avea grijă de tine. Habar nu ai cine este ea, dar îți dai seama că dacă ar exista mai multe persoane de acest fel, Planeta asta ar putea să fie un loc mult mai splendid.

 

© dr. Peter Lengyel

 

PS. Oricum suntem maimuțe, și cu tehnologia asta și fără.

 

PS2. Și mai este o concluzie. Că orice ai face, e bine să ai backup, atât la date, cât la echipamente; adică, chiar dacă nu ai două de același nivel – ultimul răcnet… dacă ai achiziționat ceva computer nou, să nu îl scoți din uz nici pe cel care pare un fel de brontosaur.

Acest articol a fost publicat în Filmare, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Tehnologia fără de care suntem maimuțe

  1. ovidiu zice:

    Frumos.

    Apreciază

  2. peterlengyel zice:

    14K is the perfect resolution

    “Acquisition resolution is more important than exhibition resolution.” He gave the example of a Hasselblad digital medium format photo viewed on Instagram. You can still tell it was originated in high-resolution because of the dynamic range, bit depth, perspective and depth of field.
    Sasaki practically eulogised the Hasselblad, which has the world’s biggest digital sensor. He sees it as the ideal that all digital imaging should aspire to. Why? Because its 100 megapixels (about 14K in cinema terms) match the 100 million rods and cones in the human eye.

    https://www.redsharknews.com/production/item/5079-why-large-format-14k-is-the-perfect-future

    Apreciază

Lasă un comentariu