Despre filme, din nou

Probabil că orice om care a filmat ceva, sau a dorit să filmeze, simte undeva dorința să facă artă, să producă niște capodopere. Nu e ușor de ajuns la acestea – dar situația dată le face să aibă cu atât mai multă valoare. Te întrebi, cum naiba se pot face filme care să conteze. Care să nu fie parte din puhoi, care să fie altfel, care să atingă suflete? Există o parte tehnică, pe care trebuie să o controlezi total, iar după aceea să poate avea eventual speranță la ceva numit artă.

 

Este destul de răspândită părerea că e nevoie de o întreagă echipă pentru a crea un film. Probabil că așa a fost pe vremea când o cameră de filmat avea 450 de kilograme, trebuiau procesate chimic toate materialele, când totul era butucănos și greoi spre imposibil, atât pe planul imaginii, cât al sunetului, cât al sincronizării. Pe vremea aceea nu puteai să miști camera din loc, așa că singur erai chiar zero. Dar azi, cu tehnologia actuală, nu doar că este fezabil tehnic ca un om oarecare să producă un film de la un capăt la altul, dar eu cred că este și dezirabil. Nu e bine când depinzi de altcineva. Când tu filmezi anumite chestii, dar probabil nimeni nu are răbdarea să parcurgă măcar odată cadrele filmate așa că montajul se face din ciupituri… sau când constați imposibilitatea să explici ce anume vrei – adică nu se poate explica atât de fin cum ai dori tu să faci toate tăierile, toate reglajele de tonalitate, sau variantele de draft… ajungi deci la concluzia că dacă le faci tu, de la un capăt la altul, este chiar ceea ce doreai, ceea ce ai fost tu capabil. Poți să îți asumi rezultatele, cu bune și cu rele, fără să dai vina pe nimeni. Și astfel, când vezi ce ai produs, cu anumite aparate de filmat, obiective, drone, calculatoare și softuri specializate… când este clar că la următoarea încercare acestea vor fi disponibile exact la fel, simți cam unde e diferența în abordările pe care le ai: doar tu o să faci diferența. Între cel mai mare jeg, adică ceva kitsch ordinar, și extrema cealaltă reprezentată de o lucrare de artă, tu ești cel care decide fiecare detaliu. Dacă ai sânge în tine, munca poate începe când ai la dispoziție toată infrastructura, înțelegi mecanismele de funcționare, și ai liber, verde: creativitate, așa cum nu ai făcut niciodată.

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Filmare, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Despre filme, din nou

  1. Eugen Rusu zice:

    Excelent … îmi place comentariul despre filme (în general) ! Domnule Peter să aveți o zi , așa cum ați vrut mereu !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s