Situl UNESCO Wurmloch – Baromlaka – Valea Viilor

În ideea de a mai selecta ceva dintre pozele trecutului și a le face vizibile pe blog, mă uitam peste mape cu fotografii create în diversele peregrinări; sunt zeci și sute de foldere cu imagini din diferite situri cu valoare istorică, dar cine să aibă timp și energie să vadă sutele și eventual miile de poze de la careva dintre ele? Am ales un folder pe care scrie UNESCO Wurmloch – Baromlaka – Valea Viilor, parțial și pentru motivul că are doar câteva poze – și nu ia mult timp să te uiți peste ele. UNESCO Wurmloch – Baromlaka – Valea Viilor – nu că ar reprezenta prea mare scofală cele câteva imagini, doar așa o atingere în treacăt, o senzație că există și așa-ceva. În ceva lume mai ideală ai avea timp să stai pe la astfel de monumente, să vezi detalii, să citești câte ceva despre ele. Dar în lumea de azi… nu prea, din păcate.

 

Wurmloch este denumirea germanică, însemnând pădure cu șerpi; localitatea mai avea denumrile Vorumloc,  Wurmbach, iar denumirea maghiară Baromlaka înseană loc pentru vite. Din 1899 denumirea Baromlaka se transformă în Nagybaromlak. Avem aici o biserică fortificată, construită în stil gotic; începutul construirii este prin secolul 14, finalizarea ei în secolul 16. Există un inel oval de fortificare, ridicat pe la 1500; înălțimea zidului este de circa 6-7 metri; rezistența este crescută de turnuri/ bastioane.

 

În 1999, această biserică fortificată și zona din centrul localității, împreună cu 5 alte situri similare, au fost adăugate la situl Biertan, formând împreună situl UNESCO denumit Villages with fortified churches in Transylvania – care astfel este format din gruparea a 7 entități separate.

 

Cândva organizația numită UNESCO reprezenta ceva emblematic, dar recentele degradări ale atmosferei de pe acolo au ajuns să pună mari semne de întrebare; faptul că SUA și Israel au părăsit organizația arată cam până unde se poate coborî ștacheta.

© dr. Peter Lengyel

 

PS. Dacă ajungi pe aici, îți dai seama că deși există valori arhitecturale care au ajuns demne de a avea sigla UNESCO pe ele, totuși, degradarea și decăderea, marginalizarea, lipsa de perspective… este ceva foarte-foarte evident. Vezi niște ziduri, dar până vine cineva să deschidă poarta încât să poți vedea și interiorul… trece un timp neverosimil de lung. Cine să aștepte așa? Îți poți imagina cam care este părerea celor care vin să viziteze un sit UNESCO, mai ales cei care au văzut destule astfel de situri peste tot în lume, și constată că pe aici pe la periferia Europei situația este jalnică, o mâzgă de incapacitate, combinată cu delăsare, indiferență și prostie de dimensiune colosală. Cred că este evident că cei care au construit aceste edificii erau la un nivel incomparabil mai sus decât cei care își târăsc viețile azi prin aceste zone prăpădite, de vai de mama lor. E destul să faci o singură vizită pe la acest sit parte din Patrimoniul Mondial UNESCO și să îți dai seama cam unde se poziționează țara asta pe planul culturii – mult sub fundul broaștei.