Toamna la Budești – Maramureș

Mă uitam pe blog la postarea destul de eclectică în care sunt comasate 184 de imagini din Budești și de pe dealurile învecinate, din munții apropiați; păsări, peisaje din toate anotimpurile, construcții, plante, ciuperci, și evident niște oameni. A mai adăuga alte imagini la acea postare, cred că este o variantă nu foarte inteligentă, așa că ar trebui început ceva separat, în care să fie adunate imagini din toamnă care se vor realiza cu timpul, pe aici.

DSC_0996DSC_0989DSC_0986DSC_0915DSC_0921DSC_0924DSC_0933DSC_0938DSC_0945DSC_0957DSC_0963DSC_0980

© dr. Peter Lengyel

 

https://peterlengyel.wordpress.com/2015/05/11/budesti-maramures-2015/

https://peterlengyel.wordpress.com/2017/10/26/zboruri-de-toamna-la-budesti-maramures/

https://peterlengyel.wordpress.com/2017/07/30/zboruri-de-vara-la-budesti-maramures/

 

Publicat în Maramures | Lasă un comentariu

Zboruri de toamnă la Budești – Maramureș

În Maramureș toamna este destul de scurtă, mai ales dacă iei în calcul perioada când frunzele sunt frumos colorate; dacă mai adaugi și faptul că majoritatea zilelor sunt ploioase, cerul acoperit de nori, îți dai seama că se reduce și mai mult timpul când ai condiții bune de a face imagine; plus că lumini bune sunt cele de la răsărit și de la apus… iar dacă e să zbori cu drona, mai trebuie să fie și o perioadă când nu bate vântul prea tare; din toate acestea se poate deduce că ai de ales care zone le abordezi în momentele bune (pentru o toamnă alegi 2-3 zone din Maramureș), și evident trebuie să ajungi în teren în locurile respective exact în punctele favorabile la momentele favorabile.

 

În anii trecuți, în Valea Ronișoara am făcut o serie reprezentativă de imagini la nivelul solului, la fel în Platoul Vulcanic Igniș, Breb, șamd; există ceva destul de tare și din Budești; nu cred că există pe undeva serii de imagini mai reprezentative despre aceste locuri; la toate acestea, încerc să adaug imagine aeriană la fel de bine făcută, sau poate și mai tare. Cumva, pe la început e un fel de tatonare – și se simte că este necesar echipament și mai performant, e necesar să se stea în teren și mai mult, sau mai concret în momente mai speciale. Trebuie început de undeva, pentru a îți face o impresie despre aspectele care merită să fie abordate, și a îți face un fel de stil, astfel încât imaginile să aibă „amprenta” personală. Dacă lucrurile au să meargă bine, ștacheta trebuie ridicată și mai sus, până oriunde. În cazul ideal, imaginile făcute acum o să îmi pară banale peste un an, când o să fie cu totul alte pretențiile. Cu o astfel de abordare – learning by doing – se poate spera crearea unui univers de imagine în care realitățile locale mai mult sau mai puțin banal-obișnuite să fie transpuse în cadre cu caractere extravagant-superlative.

 

În imagini totul pare calm și aranjat, dar pentru a crea aceste imagini este zilnic o mare doză de adrenalină, pentru a ajunge în locuri prielnice, străbătând noroaie prin jgheaburi, alunecând necontrolabil pe argile hidratate, întorcând mașina pe cine știe ce hârtoape. Mă gândeam în ziua când am făcut aceste imagini, că a fost adrenalină cam cât pentru un an de viață liniștită. La ce toate acestea? În primul rând pentru fericirea descoperirii, satisfacția personală dată de activitate; apoi, pentru a arăta și altora cam ce există pe aici, inclusiv utilitate pentru analize ecologice, promovare turistică șamd. Dacă este o combinație de satisfacție personală, profesională, utilitate socială, sustenabilitate economică a inițiativei… se poate ajunge la decenii de ture prin peisaje, și la rezultatele produse în fiecare ieșire, cumulate, dând o impresie complexă despre un teritoriu – Maramureș – așa cum nu a fost făcut niciodată, de nimeni, în această țară.

DCIM100MEDIADJI_0004.JPGDCIM100MEDIADJI_0009.JPGDCIM100MEDIADJI_0014.JPGDCIM100MEDIADJI_0019.JPGDCIM100MEDIADJI_0039.JPGDCIM100MEDIADJI_0044.JPGDCIM100MEDIADJI_0052.JPGDCIM100MEDIADJI_0057.JPGDCIM100MEDIADJI_0079.JPGDCIM100MEDIADJI_0082.JPGDCIM100MEDIADJI_0115.JPGDCIM100MEDIADJI_0132.JPGDCIM100MEDIADJI_0139.JPGDCIM100MEDIADJI_0144.JPGDCIM100MEDIADJI_0155.JPGDCIM100MEDIADJI_0135.JPGDCIM100MEDIADJI_0200.JPGDCIM100MEDIADJI_0205.JPGDCIM100MEDIADJI_0233.JPGDCIM100MEDIADJI_0235.JPGDCIM100MEDIADJI_0246.JPGDCIM100MEDIADJI_0254.JPGDCIM100MEDIADJI_0271.JPGDCIM100MEDIADJI_0274.JPGDCIM100MEDIADJI_0175.JPGDCIM100MEDIADJI_0195.JPGDCIM100MEDIADJI_0281.JPGDCIM100MEDIADJI_0287.JPGDCIM100MEDIADJI_0292.JPGDCIM100MEDIADJI_0302.JPGDCIM100MEDIADJI_0307.JPGDCIM100MEDIADJI_0327.JPGDCIM100MEDIADJI_0347.JPGDCIM100MEDIADJI_0352.JPGDCIM100MEDIADJI_0357.JPGDCIM100MEDIADJI_0362.JPGDCIM100MEDIADJI_0377.JPGDCIM100MEDIADJI_0382.JPGDCIM100MEDIADJI_0392.JPGDCIM100MEDIADJI_0397.JPGDCIM100MEDIADJI_0402.JPGDCIM100MEDIADJI_0407.JPGDCIM100MEDIADJI_0417.JPGDCIM100MEDIADJI_0422.JPGDCIM100MEDIADJI_0427.JPGDCIM100MEDIADJI_0442.JPGDCIM100MEDIADJI_0452.JPGDCIM100MEDIADJI_0462.JPGDCIM100MEDIADJI_0487.JPGDCIM100MEDIADJI_0507.JPGDCIM100MEDIADJI_0517.JPGDCIM100MEDIADJI_0535.JPGDCIM100MEDIADJI_0150.JPG

© dr. Peter Lengyel

Publicat în Maramures | 5 comentarii

Biserica fortificată Mergenthal – Morgonda – Merghindeal

În germană localitatea se numește Mergenthal, Mergental, Mergeln, Märgeln, Merglen, Marienthal (însemnând Valea Mariei), în dialect săsesc Märjeln, Maerjln, în maghiară Morgonda, în română Merghindeal. Este situat la circa 50 km de Sibiu, atestat documentar din 1336. Biserica fortificată a localității este declarată monument istoric; construită în secolul 13, clădirea a devenit înconjurată de un zid ridicat pe la 1500 – zid care delimitează o curte interioară trapezoidală, cu lungime maximă de 37 metri și lățime maximă de 17 metri. Zidul dinspre sud, la colțuri este întărit cu câte un turn (datând din secolul 16); existau cândva patru turnuri la colțuri, din care s-au păstrat două. O inscripție din interior arată că biserica a fost devastată de trupele lui Mihai Viteazu. O descriere pe net amintește că de-a lungul timpului cele 7 statui ale altarului bisericii au fost furate. În 1910 aici trăiau 1204 oameni, pe când în 1995 erau doar 41. E liniște. Frumos.

 

Îți dai seama că nici mana naibii nu vine pe aici, iar dacă lucrurile nu se schimbă radical în direcție pozitivă din punct de vedere socio-economic, toată această localitate cu biserică cu tot se va reintegra frumos în peisajul natural al dealurilor. Se poate șterge orice urmă a ei, de parcă nici nu ar fi existat.

DSC_0863DSC_0868DSC_0878DSC_0891DSC_0903DSC_0912DSC_0923DSC_0937DSC_0943DSC_0948DSC_0971DSC_0993DSC_1008DSC_1026DSC_1032

© dr. Peter Lengyel

 

Publicat în Splendori in Iubita Noastra Transilvania | 3 comentarii

Situl UNESCO Wurmloch – Baromlaka – Valea Viilor

În ideea de a mai selecta ceva dintre pozele trecutului și a le face vizibile pe blog, mă uitam peste mape cu fotografii create în diversele peregrinări; sunt zeci și sute de foldere cu imagini din diferite situri cu valoare istorică, dar cine să aibă timp și energie să vadă sutele și eventual miile de poze de la careva dintre ele? Am ales un folder pe care scrie UNESCO Wurmloch – Baromlaka – Valea Viilor, parțial și pentru motivul că are doar câteva poze – și nu ia mult timp să te uiți peste ele. UNESCO Wurmloch – Baromlaka – Valea Viilor – nu că ar reprezenta prea mare scofală cele câteva imagini, doar așa o atingere în treacăt, o senzație că există și așa-ceva. În ceva lume mai ideală ai avea timp să stai pe la astfel de monumente, să vezi detalii, să citești câte ceva despre ele. Dar în lumea de azi… nu prea, din păcate.

 

Wurmloch este denumirea germanică, însemnând pădure cu șerpi; localitatea mai avea denumrile Vorumloc,  Wurmbach, iar denumirea maghiară Baromlaka înseană loc pentru vite. Din 1899 denumirea Baromlaka se transformă în Nagybaromlak. Avem aici o biserică fortificată, construită în stil gotic; începutul construirii este prin secolul 14, finalizarea ei în secolul 16. Există un inel oval de fortificare, ridicat pe la 1500; înălțimea zidului este de circa 6-7 metri; rezistența este crescută de turnuri/ bastioane.

 

În 1999, această biserică fortificată și zona din centrul localității, împreună cu 5 alte situri similare, au fost adăugate la situl Biertan, formând împreună situl UNESCO denumit Villages with fortified churches in Transylvania – care astfel este format din gruparea a 7 entități separate.

 

Cândva organizația numită UNESCO reprezenta ceva emblematic, dar recentele degradări ale atmosferei de pe acolo au ajuns să pună mari semne de întrebare; faptul că SUA și Israel au părăsit organizația arată cam până unde se poate coborî ștacheta.

DSC_0272DSC_0276DSC_0285DSC_0295DSC_0303DSC_0319DSC_0321DSC_0330DSC_0356

DSC_0345

DSC_0361

© dr. Peter Lengyel

 

PS. Dacă ajungi pe aici, îți dai seama că deși există valori arhitecturale care au ajuns demne de a avea sigla UNESCO pe ele, totuși, degradarea și decăderea, marginalizarea, lipsa de perspective… este ceva foarte-foarte evident. Vezi niște ziduri, dar până vine cineva să deschidă poarta încât să poți vedea și interiorul… trece un timp neverosimil de lung. Cine să aștepte așa? Îți poți imagina cam care este părerea celor care vin să viziteze un sit UNESCO, mai ales cei care au văzut destule astfel de situri peste tot în lume, și constată că pe aici pe la periferia Europei situația este jalnică, o mâzgă de incapacitate, combinată cu delăsare, indiferență și prostie de dimensiune colosală. Cred că este evident că cei care au construit aceste edificii erau la un nivel incomparabil mai sus decât cei care își târăsc viețile azi prin aceste zone prăpădite, de vai de mama lor. E destul să faci o singură vizită pe la acest sit parte din Patrimoniul Mondial UNESCO și să îți dai seama cam unde se poziționează țara asta pe planul culturii – mult sub fundul broaștei.

Publicat în Splendori in Iubita Noastra Transilvania | 3 comentarii

Zboruri de toamnă pe valea Ronișoara

E prea aproape de Sighet, e foarte ușor să ieși pe aici, așa că era destul de probabil să ies pe aici pentru a face niște imagini de toamnă din zbor; asta mai ales că deja au fost postate pe blog imagini din zboruri de iarnă, de primăvară și de vară de pe această vale. Desigur, o după-masă oarecare, cu cer parțial noros, din fericire cu un fel de nori nu foarte groși… oferă o șansă dar nu te poți aștepta la ceva care să fie zguduitor de nou. În prima astfel de ieșire se pot face niște fotografii care să reprezinte un început, dar îți dai seama cam ce ar rezulta dacă ai face imagini pe aici în zece seri de toamnă…

DCIM100MEDIADJI_0040.JPGDCIM100MEDIADJI_0044.JPGDCIM100MEDIADJI_0075.JPGDCIM100MEDIADJI_0087.JPGDCIM100MEDIADJI_0102.JPGDCIM100MEDIADJI_0119.JPGDCIM100MEDIADJI_0148.JPGDCIM100MEDIADJI_0163.JPGDCIM100MEDIADJI_0166.JPGDCIM100MEDIADJI_0207.JPGDCIM100MEDIADJI_0217.JPGDCIM100MEDIADJI_0228.JPGDCIM100MEDIADJI_0248.JPGDCIM100MEDIADJI_0259.JPGDCIM100MEDIADJI_0263.JPGDCIM100MEDIADJI_0270.JPGDCIM100MEDIADJI_0280.JPGDCIM100MEDIADJI_0295.JPGDCIM100MEDIADJI_0300.JPGDCIM100MEDIADJI_0310.JPGDCIM100MEDIADJI_0312.JPGDCIM100MEDIADJI_0317.JPGDCIM100MEDIADJI_0348.JPGDCIM100MEDIADJI_0364.JPGDCIM100MEDIADJI_0374.JPG

A existat ocazia pentru a mai face o ieșire, a doua în toamna asta, pe valea Ronișoara. Niște imagini cu larice galben-aurie, câteva vaci pe o pășune, o turmă de oi șamd – nu ai putea zice că e prea mare brânză. Dar, oricum, e mai mult decât nimic, decât delăsarea, dezinteresul. E destul de neplăcut să simți limitele echipamentelor aflate la dispoziție, și să îți imaginezi spre exemplu cam ce se putea face dacă ele ar avea o mai bună capacitate de a face imagine contre-jour. Îmi aduc aminte cum era să zbori cu avion de mici dimensiuni în astfel de lumini, cu ușa dată jos, să ai la tine două Nikon-uri profesionale cu obiective serioase… 24-70 și 200-400, cu parasolare.. uriașă diferența. Dar, ca și la atât de multe aspecte ale existenței umane, totul este un mare compromis – încerci să faci ceva cu resursele aflate la dispoziție, în contextul mai mult sau mai puțin aberant al momentului. Și speri să fie și alte vremuri, cu posibilități mult mai adecvate pentru a crea imagini pe care eventual le ai în suflet.

DCIM100MEDIADJI_0004.JPGDCIM100MEDIADJI_0009.JPGDCIM100MEDIADJI_0014.JPGDCIM100MEDIADJI_0019.JPGDCIM100MEDIADJI_0028.JPGDCIM100MEDIADJI_0033.JPGDCIM100MEDIADJI_0055.JPGDCIM100MEDIADJI_0065.JPGDCIM100MEDIADJI_0069.JPGDCIM100MEDIADJI_0075.JPGDCIM100MEDIADJI_0092.JPGDCIM100MEDIADJI_0102.JPGDCIM100MEDIADJI_0107.JPGDCIM100MEDIADJI_0112.JPGDCIM100MEDIADJI_0117.JPGDCIM100MEDIADJI_0125.JPGDCIM100MEDIADJI_0125.JPGDCIM100MEDIADJI_0138.JPGDCIM100MEDIADJI_0143.JPGDCIM100MEDIADJI_0153.JPGDCIM100MEDIADJI_0163.JPGDCIM100MEDIADJI_0168.JPGDCIM100MEDIADJI_0173.JPGDCIM100MEDIADJI_0192.JPGDCIM100MEDIADJI_0200.JPGDCIM100MEDIADJI_0211.JPGDCIM100MEDIADJI_0227.JPGDCIM100MEDIADJI_0232.JPGDCIM100MEDIADJI_0242.JPGDCIM100MEDIADJI_0247.JPGDCIM100MEDIADJI_0277.JPGDCIM100MEDIADJI_0291.JPGDCIM100MEDIADJI_0298.JPGDCIM100MEDIADJI_0304.JPGDCIM100MEDIADJI_0312.JPGDCIM100MEDIADJI_0329.JPGDCIM100MEDIADJI_0334.JPGDCIM100MEDIADJI_0344.JPGDCIM100MEDIADJI_0374.JPGDCIM100MEDIADJI_0379.JPGDCIM100MEDIADJI_0400.JPGDCIM100MEDIADJI_0420.JPGDCIM100MEDIADJI_0425.JPGDCIM100MEDIADJI_0430.JPGDCIM100MEDIADJI_0440.JPGDCIM100MEDIADJI_0447.JPGDCIM100MEDIADJI_0450.JPG

Era o seară morocănoasă, cu cer acoperit de nori, și deja era ora apusului de soare; oricum, pe la ora asta, în astfel de condiții, nu puteai spera să faci ceva imagini din zbor la un nivel care să merite atenția. Dar eram aici, între case adunate de peste tot din Maramureșul istoric, făcând niște imagini pentru anumite teste GIS pe care le fac doi specialiști în domeniu, dintre care unul îmi este coleg/prieten. Dacă tot așteptam să fie poziționate niște semne în locurile pentru care au fost realizate măsurători GPS cu precizie de circa 2 centimetri (da, se poate și așa-ceva, deși sună incredibil…), am decis să fac niște cadre cu unele subiecte care ar merita puse în imagine în lumini de un milion de ori mai adecvate. Măcar să ai senzația clară: de ce ar merita venit pe aici, când este momentul prielnic.

DCIM100MEDIADJI_0001.JPGDCIM100MEDIADJI_0006.JPGDCIM100MEDIADJI_0021.JPGDCIM100MEDIADJI_0032.JPGDCIM100MEDIADJI_0052.JPG

© dr. Peter Lengyel

Publicat în Maramures | 2 comentarii

Zboruri de toamnă la Breb

Chiar dacă pe timpul zilei aveam impresia că treburile nu merg prea bine, că mai frecvente sunt surprizele neplăcute decât cele plăcute… totuși e perfect că vine perioada de seară, înaintea apusului… și pot pleca pe dealuri – măcar o oră de creativitate fotografică și filmare. Deși toată ziua a fost însorit, evident că seara erau ceva nori spre apus – astfel că blocau lumina directă; dar până și așa a fost frumos să vezi de sus peisajul, culorile, patternurile de toate felurile. O oră de zbor, și ziua a avut ceva sens… poate. Iar când lumina dispărea cu totul, să mai stai o vreme singur pe deal, să privești cum se apropie turma de oi. Puse echipamentele în mașina de teren, dată muzica la maxim – speri să auzi totuși dacă piuie detectorul de radar.

DCIM100MEDIADJI_0001.JPGDCIM100MEDIADJI_0003.JPGDCIM100MEDIADJI_0005.JPGDCIM100MEDIADJI_0008.JPGDCIM100MEDIADJI_0010.JPGDCIM100MEDIADJI_0015.JPGDCIM100MEDIADJI_0016.JPGDCIM100MEDIADJI_0019.JPGDCIM100MEDIADJI_0021.JPGDCIM100MEDIADJI_0024.JPGDCIM100MEDIADJI_0026.JPGDCIM100MEDIADJI_0029.JPGDCIM100MEDIADJI_0032.JPGDCIM100MEDIADJI_0035.JPGDCIM100MEDIADJI_0038.JPGDCIM100MEDIADJI_0045.JPGDCIM100MEDIADJI_0048.JPGDCIM100MEDIADJI_0050.JPGDCIM100MEDIADJI_0052.JPGDCIM100MEDIADJI_0053.JPGDCIM100MEDIADJI_0054.JPGDCIM100MEDIADJI_0055.JPGDCIM100MEDIADJI_0064.JPGDCIM100MEDIADJI_0065.JPGDCIM100MEDIADJI_0067.JPGDCIM100MEDIADJI_0071.JPGDCIM100MEDIADJI_0073.JPGDCIM100MEDIADJI_0075.JPGDCIM100MEDIADJI_0077.JPGDCIM100MEDIADJI_0080.JPGDCIM100MEDIADJI_0086.JPGDCIM100MEDIADJI_0100.JPG

Dacă ai ieșit în careva seară de toamnă și ai făcut imagini din zbor pe la Breb, o întrebare bună este dacă merită să mergi în același loc și seara următoare. Îți poți face speranțe că o să fie mai frumoase luminile directe ale Soarelui de pe cerul senin, fără filtrarea dată de voalurile translucide ale norilor din seara anterioară – care ofereau peisajului o lumină mai difuză. Priveliștea se schimbă de la o secundă la alta în privința calităților luminii, așa că abordarea corectă este să ieși în zonă, pe cât posibil în alte puncte decât cele din zilele anterioare, și să încerci să vezi cum arată peisajul privit de sus, în perioada când pare că există ceva șanse să fie bestial de frumos. Extravagante culori de toamnă ale vegetației, dacă ajungi să le vezi în luminile adecvate, și dacă echipamentele foto permit redarea cu acuratețe a imaginii… pot produce niște cadre care aproape că par ireal de frumoase.

 

Poate că ar mai merita și o a treia seară alocată acestei zone, în care să speri că vei mai da de ceva aparte, un loc care să merite, ceva subiect care de sus să îți atragă atenția, iar din apropiere să pară și mai incredibil. Dacă nu ai spera ca așa să se întâmple, aproape sigur nu ai aloca timpul și energia să te duci până acolo – ci ai alege un alt loc, poate la fel de fotogenic, sau mult mai bun.

DCIM100MEDIADJI_0064.JPG

DCIM100MEDIADJI_0071.JPGDCIM100MEDIADJI_0074.JPGDCIM100MEDIADJI_0075.JPGDCIM100MEDIADJI_0076.JPGDCIM100MEDIADJI_0077.JPGDCIM100MEDIADJI_0079.JPGDCIM100MEDIADJI_0080.JPGDCIM100MEDIADJI_0082.JPGDCIM100MEDIADJI_0085.JPGDCIM100MEDIADJI_0087.JPGDCIM100MEDIADJI_0089.JPGDCIM100MEDIADJI_0095.JPGDCIM100MEDIADJI_0096.JPGDCIM100MEDIADJI_0097.JPGDCIM100MEDIADJI_0098.JPGDCIM100MEDIADJI_0099.JPGDCIM100MEDIADJI_0106.JPGDCIM100MEDIADJI_0116.JPGDCIM100MEDIADJI_0118.JPGDCIM100MEDIADJI_0119.JPGDCIM100MEDIADJI_0120.JPGDCIM100MEDIADJI_0121.JPGDCIM100MEDIADJI_0122.JPGDCIM100MEDIADJI_0124.JPGDCIM100MEDIADJI_0125.JPGDCIM100MEDIADJI_0128.JPGDCIM100MEDIADJI_0129.JPGDCIM100MEDIADJI_0131.JPGDCIM100MEDIADJI_0132.JPGDCIM100MEDIADJI_0133.JPGDCIM100MEDIADJI_0136.JPGDCIM100MEDIADJI_0137.JPGDCIM100MEDIADJI_0139.JPGDCIM100MEDIADJI_0142.JPGDCIM100MEDIADJI_0146.JPGDCIM100MEDIADJI_0148.JPGDCIM100MEDIADJI_0149.JPGDCIM100MEDIADJI_0153.JPGDCIM100MEDIADJI_0154.JPGDCIM100MEDIADJI_0155.JPG

Deja din primele două seri de toamnă fotografiate pe la Breb, se poate zice că au rezultat niște imagini care în principiu sunt cam ceea ce trebuie să fie. Bine, dihania umană niciodată nu este mulțumită cu rezultatele, așa că trebuie să împingă puțin mai încolo frontierele. O variantă este să utilizeze mai bine echipamentele aflate la dispoziție… spre exemplu drona Phantom 4 Pro are și o funcție de bracketing (AEB – Auto Exposure Bracketing), unde se pot seta serii de 3 sau 5 expuneri. Nu trebuie să uiți că la bracketing și cardul din dronă se umple de 3 sau de 5 ori mai repede. Cred că este evident că dacă ai o serie de 3 sau 5 imagini, în care cea din mijloc este cea expusă corect (și banal…) din punct de vedere tehnic, pe lângă care ai una subexpusă și una supraexpusă la seria de 3, sau două subexpuse în grade diferite și două supraexpuse în grade diferite la seria de 5… deja situația se schimbă în bine. Realitatea este că din punct de vedere artistic, impresionist… nu imaginea expusă tehnic-perfect este cea care merită neapărat păstrată, ci pot să fie cazuri când una subexpusă sau alta supraexpusă arată mult mai bine ceea ce doreai să subliniezi. Spre exemplu, niște imagini de toamnă supraexpuse, în care totul să fie un fel de voal al culorilor delicate, totul mai transparent decât în “realitate”… poate să fie mult mai aproape de artă decât de redarea banală a tufelor văzute.

DCIM100MEDIADJI_0003.JPGDCIM100MEDIADJI_0025.JPGDCIM100MEDIADJI_0028.JPGDCIM100MEDIADJI_0033.JPGDCIM100MEDIADJI_0041.JPGDCIM100MEDIADJI_0046.JPGDCIM100MEDIADJI_0060.JPGDCIM100MEDIADJI_0066.JPGDCIM100MEDIADJI_0071.JPGDCIM100MEDIADJI_0074.JPGDCIM100MEDIADJI_0081.JPGDCIM100MEDIADJI_0087.JPGDCIM100MEDIADJI_0092.JPGDCIM100MEDIADJI_0097.JPGDCIM100MEDIADJI_0107.JPGDCIM100MEDIADJI_0127.JPGDCIM100MEDIADJI_0168.JPGDCIM100MEDIADJI_0173.JPGDCIM100MEDIADJI_0183.JPGDCIM100MEDIADJI_0203.JPGDCIM100MEDIADJI_0214.JPGDCIM100MEDIADJI_0224.JPGDCIM100MEDIADJI_0229.JPGDCIM100MEDIADJI_0234.JPGDCIM100MEDIADJI_0264.JPGDCIM100MEDIADJI_0279.JPGDCIM100MEDIADJI_0285.JPGDCIM100MEDIADJI_0300.JPGDCIM100MEDIADJI_0315.JPGDCIM100MEDIADJI_0325.JPGDCIM100MEDIADJI_0335.JPGDCIM100MEDIADJI_0340.JPGDCIM100MEDIADJI_0350.JPG

106 fotografii… cam asta a rezultat din 3 după-mese-târzii sau seri în care am ieșit la Breb să fac imagini din zbor. Cred că în faza asta colorată a toamnei, cam atât se poate face cu o dronă de acest tip; evident că la fiecare nouă ieșire la Breb ai putea face ceva imagini noi, unele poate mai bune decât cele făcute până acum, dar mare diferență nu ar putea să fie; adică, energia investită pentru a crește calitatea ar ajunge să fie prea mare față de diferența de calitate sesizabilă. Ai o curbă a creșterii care la un moment tinde să se plafoneze; o abordare totalmente diferită se poate face doar cu o altfel de dronă, ceva care să aibă obiective interschimbabile, dar pentru asta e nevoie de circa 25.000 de euro. Poate toamna viitoare?

DCIM100MEDIADJI_0437.JPGDCIM100MEDIADJI_0467.JPGDCIM100MEDIADJI_0477.JPG

 

O după-masă de noiembrie, cu cer acoperit și lumini difuze. Poate ai impresia că e bine să stai aici la marginea satului, în tăcere, să te gândești la ale tale; fără a mai ridica drona în aer. Dar totuși, măcar ceva-ceva, câteva imagini cu o turmă de oi, ceva câini care latră. Și interesant cum se văd de sus mușuroaiele de cârtiță, cum un mărunt animal sapă galerii subterane pe zeci de metri lungime; pare o chestie banală, dar până și asta are frumusețea naturală pe care eventual o poți remarca. Sau poate nu te mai interesează. DCIM100MEDIADJI_0040.JPGDCIM100MEDIADJI_0047.JPGDCIM100MEDIADJI_0062.JPGDCIM100MEDIADJI_0017.JPGDCIM100MEDIADJI_0032.JPGDCIM100MEDIADJI_0067.JPGDCIM100MEDIADJI_0072.JPGDCIM100MEDIADJI_0077.JPG

© dr. Peter Lengyel

Publicat în Maramures | 25 comentarii

Zboruri peste ceață în Maramureș

Cred că omul este întotdeauna dornic să experimenteze ceva nou – aproape în oricare domeniu (există 2-3 excepții). Atractivitatea experimentării există și evident și la fotografierea de peisaje; oricât de frumoase sunt luminile de apus, tot devin odată redundante pozele cu Maramureș înainte de asfințit; ar merita experimentate ceva abordări ale peisajelor în ceață – doar că asta e fezabil mai ales la răsărit. Iar predictibilitatea situației din teren este și mai slabă la răsărit față de perioada de apus; după-masa târziu poți vedea cam care este atmosfera, unde ar merita ajuns, cum se conturează luminile, culorile șamd… pe când la răsărit ar trebui să pleci de acasă încă pe întuneric, să ajungi în locuri care poate au ceva șanse de a arăta splendid… când ceța se destramă și intră primele raze de lumină. Doar că e mult mai imprevizibil… poate că ai mers degeaba și nici nu ai dormit cât ai dorit – rezultatul poate să fie foarte ușor un mare zero.

DCIM100MEDIADJI_0001.JPG

DCIM100MEDIADJI_0005.JPG

DCIM100MEDIADJI_0006.JPGDCIM100MEDIADJI_0007.JPGDCIM100MEDIADJI_0010.JPGDCIM100MEDIADJI_0014.JPGDCIM100MEDIADJI_0015.JPGDCIM100MEDIADJI_0016.JPGDCIM100MEDIADJI_0019.JPGDCIM100MEDIADJI_0021.JPGDCIM100MEDIADJI_0022.JPGDCIM100MEDIADJI_0023.JPGDCIM100MEDIADJI_0027.JPGDCIM100MEDIADJI_0028.JPGDCIM100MEDIADJI_0029.JPGDCIM100MEDIADJI_0031.JPGDCIM100MEDIADJI_0035.JPGDCIM100MEDIADJI_0041.JPGDCIM100MEDIADJI_0042.JPG

Pe întuneric să pleci pe teren, cerul acoperit de nori/ ceață, dar nu se știe nici cât de mare este grosimea lor, cât vor persista, unde se vor disipa la un mod mai spectaculos, unde o să se adune în fuioare, unde o să fie o ceață compactă prin care nu vezi nimic șamd. Am urcat azi dimineața pe Platoul Vulcanic Igniș, dar a fost cam jalnic; erau pe Câmpul Ștefan niște zone adâncite acoperite de un strat de ceață, dar în rest peisajul era în ceva pâclă omogenă, și nicidecum nu părea să merite să ridici drona. Pe interfluviul dintre Mara și Cosău la fel, o pâclă ciudată care nu avea nimic special; pe dealuri ceva nori joși formați din adunarea cețurilor, dar în esența lor un zero barat. La întoarcere spre Sighet, când deja părea că nu o să mai fie nimic interesant, totuși se constată că de-a lungul Izei există ceva zone mai fotogenice. Era evident că e cam prea târziu pentru a avea lumini care să îmi placă, deja Soarele era mult prea sus, dar se poate încerca măcar ceva, pentru a nu zice că ai ieșit degeaba. Poate mâine o să fie mai bine. Dar poate o să dorm la ora aceea.

 

Acum toamna, e cea mai bună perioadă pentru a încerca imagini cu ceață – pentru că fenomenul este destul de prezent, la care se mai adaugă și faptul că peisajul este frumos colorat. Oricum, în abordarea peisajelor cu ceață ești expus masiv hazardului, și chiar dacă ai capacitate bună de a ajunge în locurile faine, și din start cunoști unde ce este chiar și pe întuneric, tot e mai probabil să nu faci nimic spectaculos. Dar și dacă ai prins undeva momentul cu condiții perfecte, când stâncăriile uriașe se ridică din marea de nori, sau când pădurea se pierde vag în ceață, când doar vârful dealului sau al muntelui iese deasupra oceanului alb… poate să rezulte ceva mult dincolo de imaginile-standard.

© dr. Peter Lengyel

Publicat în Maramures | Lasă un comentariu