Rónaszék – Coștiui

Rónaszék – Coștiui. E dimineața devreme. Niște tufe de coacăze îmbrăcate în milioane de picături de rouă. În tufe de astea primăvara cuibărește în general câte o pereche de silvie mică (Sylvia curruca) sau mai rar silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), iar masculii cântă frumos în fiecare dimineață; păsările își cresc puii, adună omizi, larve de insecte și țin curate plantele. Nimeni nu s-ar gândi să le facă ceva rău, în comunitatea străveche, ancestrală.  

Pe la casele locuite de maghiari, în trecut erau în general câteva tufe de fekete ribizli/ coacăze negre și piros ribizli/ coacăze roșii, plus ceva tufe de köszméte/ egres/ agrișe. Aproape la toate casele, indiferent că era vorba de zone rurale sau urbane, erau prezente tufele astea care produceau an de an materia primă pentru compoturi și gemuri; plus că evident fructele erau consumate și proaspete. Gustul acrișor al coacăzelor roșii și al agrișelor, gustul dulceag-fad al coacăzelor negre reprezentau o anumită sofisticare. Erau nu pentru a ajunge înfulecate la grămadă să îți umple stomacul, ci cumva degustate, apreciate în cantitate mică. În vremurile moderne, cine mai are timp și stil pentru astea? Coacăze negre adunate de pe tufe, agrișe proaspete, la ce?      

Rónaszék – Coștiui. Străzi, ulițe de-a lungul cărora vezi înșirate case mărunte. Multe sunt albe. Au farmecul lor. Când au fost construite erau etalon de bunăstare, pe vremurile acelea alte sate erau mult mai sărăcăcioase, colecții de mici case de lemn și bordeie. Doar că vremurile au trecut. Pentru standardele actuale, în secolul 21, aceste case vechi par mici și neîncăpătoare, lăsate, pereți cu forme dubioase, șubrede, geamuri mărunte, hornuri semiprăbușite care pot incedia totul. Bine, dacă le-ai reamenaja, dacă le-ai renova, ar arăta idilic, dar cine să se ocupe de asta. După ce proprietarii pleacă în Ungaria, sau după ce bătrânii mor, ele sunt cumpărate în mare parte de rusofonii/ ucrainienii din Rona de Sus. Ușor ajung să fie dărâmate, în locul lor apar betoanele standard, termopane, balustrade de inox, gazon, camere de supraveghere șamd. Să fie frumos. Așa evoluează lumea. Nimic nu rămâne cum era. Ori se năruie, dispare, e înlocuit cu ceva nou, ori e renovat dar în stil totalmente diferit, nici nu seamănă cu ce era cândva.

© dr. Peter Lengyel

PS. Alte postări despre Coștiui poți vedea la:

Lacurile sărate de la Coștiui

Rezervația de larice de la Coștiui – Maramureș

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Rónaszék – Coștiui

  1. Jana Maria via FB zice:

    [poza] Casa cea mare e a noastra, iar cea mica, a fost a socrilor, e conservata la fel, la 8 ani de la moartea lor. Inauntru sunt peretare pe pereti, dulapul verde in bucatarie si şporul alb, totul e neatins, in dulapuri mai sunt haine, lenjerii si mileuri, vitrinele sunt tot asa cum erau pe cand traiau.Avem gradina plina de ribizli, coacaze, si 44 pomi fructiferi.Casa noastra nu are o constructie modernista, iubim lemnul si simplitatea.Nu degeaba stam sub padure.Acum, ne-au trimis vecinii poze, cu 2 caprioare care s-au aciuiat pe langa case, de vrro 2 luni.Se hranesc cu fructele cazute din pomi.E pe strada Kalvariei.Noi mai pastram trecutul, cat om mai putea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s