Energetice europene

1 septembrie 2022. Văd la știri că în Germania o veche centrală energetică pe cărbune se redeschide; este vorba despre ceva fosilă vai și amar, una care urma să fie demolată (ceva investitor din Cehia a primit subvenție de milioane de euro să o dărâme). Deci, mizeria asta veche, fără nici o tehnologie decentă, angajează acum muncitori care să fie capabili să o repună în funcțiune, inclusiv pensionari care lucrau aici cândva; să ardă cărbuni pe care Germania îi importă din Africa de Sud. Acum că Rusia le arată pisica moartă, europenii habar nu mai au ce să facă, mai ales că vine iarna. Auzi tot felul de soluții europene inteligente, să nu mai spele oamenii hainele ci să le pună doar la aerisirt, să facă duș rar – când și când, să stea la frig/ răcoare iarna, să nu mai fie iluminat public, și tot felul de alte idei geniale care arată cam la ce nivel a ajuns Europa. Brusc, singura prioritate, Gretta Egretta, încălzirea gobală, panourile solare și eolienele, decarbonizarea economiei, zero emisii, cumva toate nu mai au importanță. Există măcar speranța să nu fie o iarnă de aceea adevărată, care să crape pietrele – așa cum se întâmplă prin zonele astea în perioade glaciare când pentru câteva milioane sau zeci de milioane de ani există ceva gheață pe planetă (mai multă sau mai puțină, depinzând de faze glaciare și interglaciare). Regula, adică situația generală este să nu existe deloc gheață pe Terra, să fie cald pe multe zeci și sute de milioane de ani, dar ce să faci dacă acum am prins fix o etapă când este rece.

***  

Mă uit fără uimire la clasa politică europeană, la liderii de opinie din vest. Că cei din est, aproape că nu există. Aproape. Și-au dat seama că dacă Rusia taie gazul, au o mare problemă cu încălzirea locuințelor, cu susținerea industriei și cu menținerea locurilor de muncă. Și-au dat seama că nu au alternativă concretă, implementabilă în termen rezonabil. Până acum nu știau. Așa e când imbecilitatea este pe prim-plan, când politrucismele și oligofrenismele sunt ridicate la rang de artă, când contactul cu realitatea a fost demult pierdut. Când politicul se bazează pe slogane, iar la tăierea gazului se prăbușește economia europeană ca un castel din cărți de joc la adierea vântului.

La nivel global, 84% din consumul energetic al omenirii provine din combustibili fosili (țiței/ prelucrat în benzină, motorină șamd, cărbuni, gaze naturale). Energia nucleară contribuie cu 4,6%, doar că riscurile asociate gen Cernobâl, Fukushima plus ceva terorism global sunt destul de evidente. Din totalul energiei consumate de omenire, 11,4% provin din surse așa-zis regenerabile, adică energie hidro, eoliene, panouri solare, biomasă, energie geotermală, energia valurilor șamd. Mare parte a energiei regenerabile provine din barajele de pe râurile mari/ fluvii, care și ele au un impact de mediu destructiv. Acestea sunt datele pentru anul 2019.

La nivel global, eolienele produc 2,2%, panourile solare 1,1%. E bine de perceput cam cât din energia asta regenebilă este câștig energetic net, dacă scazi costurile energetice ale creării sistemelor și mentenanței acestora; de la mineritul pentru a scoate minereuri din care se extrage aluminiu, furnale, până la betoanele de la baza eolienelor de 130 metri înălțime, de la căblăraia lor, de la motoarele din ele, de la producția de panouri solare la transport, instalare, mentenanță șamd; să nu zic de impactul de mediu al infrastructurii de energie regenerabilă, spre exemplu toate microhidrocentralele de pe văile montane cu pâraiele trase în țeavă și biodiversitatea distrusă. Energie verde, eco. Din tot ce e eolian și solar ai 3,3%, iar energia fosilă dă 84%. Cred că percepi proporția. Iar la creșterea demografică plus a pretențiilor, presiunea este din ce în ce mai mare, pentru a crește toate sursele posibile și imposibile de a obține energie utilă.

Până acum auzeai că Europa este inteligentă și vrea decarbonizare, și energie verde și Greta și impactul schimbărilor climatice care e singura problemă a omenirii șamd. Și că nu vor să îl alimenteze cu bani pe criminalul Putin și Rusia care este diavolul de pe Pământ. Acum că Putin est-europeanul se joacă cu robinetul de gaz și arată vest-europenilor pisica moartă, gata cu distracția, le-a intrat durerea în suflet. Că ce o să facă cu industria UE care pică, cu șomajul, cu încălzirea locuințelor, cu inflația, cu recesiunea șamd. Dacă te-ai uita la previziunile acestea geniale ale europenilor vestici, nu ar trebui să se crispeze, că din cauza încălzirii globale la iarnă o să fie cald, plus că Putin i-a ajutat să decarbonizeze economia. Așa că fericire pentru Greta, nici o regreta.

Omenirea, economia globală, industria, agricultura, de fapt cam tot ce e uman, e susținut acum în proporție covârșitoare de energia fosilă a Planetei – resturi de plante și animale din carbonifer, păduri luxuriante ale trecutului, alge din mări, animale moarte lichefiate. Avem deci de constatat că energia fosilă (țiței, cărbuni, gaze naturale) dă pe de o parte 84% din mixul energetic global, la care se mai adaugă și energia nucleară, evident tot fosilă… în sensul de minerală, cu alte 4,6%; tot felul de elemente produse în explozii de supernove și hipernove care au ajuns încorporate în planeta cvasi-nesemnificativă numită Terra. Avem deci 88,6% energie ne-regenerabilă, iar în cazul energiei așa-zis regenerabile avem nevoie de o susținere enormă de energie pentru a creea și menține infrastructura respectivă – susținere tot provenită din energie fosilă. Faptul că mai există încă resurse de energie fosilă exploatabile eficient energetic, în sensul că descoperirea și exploatarea lor nu costă mai mult energetic decât valoarea calorică/ energetică a energiei obținute, este un fel de cadou de la Univers. Doar că toate aceste resurse de energie fosilă sunt finite, și indiferent ce vom face, se va ajunge la un moment dat la terminarea exploatabilității eficiente a depozitelor. Atunci când a da de ele și a le extrage o să coste mai multă energie decât energia obținută din ele. O să fie un moment de mare distracție pentru omenire. Toată trecerea pe regenerabile, anevoioasă și dureroasă, cu impact de mediu care mai de care mai aberant, are totuși sens din punct de vedere ideatic mai ales ca un fel de pregătire din timp pentru momentul când orice sondă ai înfige în pământ, nu mai iese nimic semnificativ; orice săpături ai face, nu mai găsești cărbune care să merite să fie scos. Iar momentul acesta o să existe, indiferent că ne convine sau nu. Ca așa arată realitatea naturală.     

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Climatice, Ecologism politic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s