Descoperirea biodiversității împrejurimilor

Dacă privești un pic atmosfera internațională, cea legată de pandemie – chiar dacă acum e o pauză de respiro, războiul din Ucraina, instabilitatea din variate regiuni de la Sri Lanka la țările democratizate prin Primăvara Arabă, criminalitatea din diferite zone atractive – spre exemplu Africa de Sud, Mexic șamd, la care se adaugă costurile expedițiilor greu de finanțat în actuala criză economică ce se prefigurează probabil urmând să fie destul de dură… ce mai rămâne de făcut? În orice dezastru e bine să vedem oportunitatea. Iar acum pare să fie un moment prielnic pentru a cunoaște (și) mai bine împrejurimile imediate, flora și fauna lor, a aloca timp pentru insecte pe care înainte nu le băgai în seamă.

Oricum, niciodată nu e timp destul pentru a cunoaște pe bune măcar biodiversitatea împrejurimilor imediate. Dacă e să te uiți sub lupă, lupă-binocular sau prin microscop la diferitele flori, semințe, nevertebrate, să nu zic de unicelulare. Destul de copilăresc, cine are timp de astea în actuala lume a hiperspecializărilor? Ideea este că tehnologia de azi ne permite o cu totul altă capacitate de observare a delatliilor, în comparație cu ce era posibil în urmă cu 30 de ani. Să nu zic de capacitatea de azi de a transpune în imagine fotografică artistică aceste extraordinare detalii subtile ale viului sălbatic și natural, a biodiversității care ne înconjoară din toate direcțiile.

Există în noi, în oameni, dorința de a împinge limitele cunoașterii, inclusiv a observării și înțelegerii naturalistice, cât mai departe. Gradual, că astea sunt atitudini pentru o întreagă viață umană; oricât de mult timp ai alocat, oricâtă energie, biodiversitatea este atât de… diversă, atât de uluitoare, că întotdeauna ai un front de observare uriaș, greu de perceput ca dimensiune pentru cei care nu au decât o vagă impresie despre natură. Iar dacă ai putea transforma în imagine artistică cele văzute, cele percepute, ai putea face vizibile și perceptibile pentru alții, măcar ca idee, aceste realități naturale.

A da un restart stilului de fotografiere, a testa noi tehnici pe care înainte nu le considerai necesare. A face lucrurile mai pe îndelete, mai calm, a ieși un pic din forfota și goana care caracterizează societatea modernă actuală. Chiar dacă este greu de realizat, a aloca timp pentru a sta pe sub copaci la marginea pășunii și a asculta cum cântă greierii și presurile galbene.

© dr. Peter Lengyel 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s