Guguștiucul – Streptopelia decaocto

Una dintre cele mai comune păsări din zone antropizate, atât în medii urbane cât și rurale. Dar specia asta are o istorie interesantă, fiind una dintre cele mai emblematice cazuri de extindere a arealului speciei, prin colonizare naturală a noi și noi teritorii. În trecutul istoric relativ recent, în urmă cu câteva secole, specia era cantonată doar în Asia, în zona central-sudică a continentului. Apoi a început să își extindă arealul, a colonizat Orientul Apropiat, apoi în secolul 20 a ocupat o mare parte din Europa – cu excepția peisajelor nordului extrem. Deși în arealul inițial a fost o pasăre a silvostepelor uscate, a semideșerturilor cu rămășițe de vegetație arborescentă, odată cu expansiunea arealului specia a devenit din ce în ce mai prezentă în habitate antropizate, iar pe la noi nici nu o prea vezi în afara orașelor, satelor și terenurilor cultivate.

Îmi aduc aminte că la Sighet prin anii 1980-1990 existau mari aglomerări ale speciei pe timp de iarnă, unde stoluri și stoluri, mai mici și mai mari veneau să înnopteze în câțiva arbori care le asigurau oarecum protecția. La asemenea locuri favorabile, în câțiva copaci se puteau aduna multe sute de exemplare, uneori și o mie. Stăteau pe crengi unul lângă altul, nici nu era loc între ele. Noaptea, dacă erau deranjate de o lanternă spre exemplu, începeau să zboare deodată multe exemplare, aproape că era o explozie de forfotă bezmetică, mișcare semicontrolată în bezna coronamentului unor pini mari.

Acum în Maramureș sunt mult mai puțini decât erau în urmă cu câteva decenii. Când și unde le auzi manifestările sponore melancolice, aproape lugubre. Își fac cuiburi prin copăcei, prin tuja, sau prin nișe ale construcțiilor, pervaze, inclusiv pe ghivece de flori din balcoane. Depun în general 2 ouă în cuiburile cam schematice, construcții vagi din câteva fire vegetale, vreascuri… chiar sârme adunate din apropiere. Multe cuiburi sunt atât de rudimentare încât privite de jos, printre vreascuri se văd ouăle, mai apoi puii.

© dr. Peter Lengyel 

Acest articol a fost publicat în Maramures, Pasari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s