Presura galbenă – Emberiza citrinella

Primăvară timpurie, 2022. Un deal înierbat, presărat cu tufe și câte un arbore ici-colo. Un pârâiaș la baza dealului, cu niște zone mai înmlăștinite de-a lungul apei; adică, avem aici un mozaic de habitate. În acest peisaj constăm că există un stol de presuri galbene; cam 15 exemplare. Privite prin binoclu, lunetă sau teleobiectiv, pot să fie observate detalii ale comportamentului, modul în care se mișcă, aspectele de finețe ale penajului sau a altor elemente morfologice; cu ochiul liber le-ai vedea ca niște mici nimicuri în peisaj, eventual le vezi cât de cât acceptabil pe cele care sunt mai aproape, poate la 6-7 metri. Oricum, nu le place să stea prea aproape de oameni, așa că fără aparate optice performante, nu prea ai șansa să simți cam care e stilul lor de a exista. Unele stau pe arbori, altele pe tufe; unele au coborât printre ierburi să își caute de mâncare: semințe, poate câteva insecte. Un grup relativ lax. Dacă careva dintre ele decide că e momentul să plece, și celelalte se ridică în aer și zboară către locuri și mai liniștite. Pe la mijlocul primăverii stolurile acestea se destramă, perechile își vor ocupa teritorii unde să își construiască cuib, să depună ouă, să clocească, să își crească puii. Masculul va cânta trilurile lui sonore, pe vârf de creangă, în zile însorite de primăvară și vară. O să îl auzi de departe, pe baza cântecului lui inconfundabil.  

20 mai 2022. Munții Igniș, undeva pe la Cheile Tătarului. O presură galbenă cântă pe un mic molid. Trilul tipic, inconfundabil. Este un mascul. Probabil că are cuib undeva în vecinătate. Este un peisaj deschis, cu ierburi, buruieni, stâncărie, margine de pădure. Poți vedea specia asta în multe locuri din Maramureș, dar am impresia că nu mai este atât de comună cum era în urmă cu 2-3 decenii. O mai vezi când și unde, dar nu e așa de comună să o poți vedea în nenumărate locuri. Deși unele specii și-au mai revenit din declinuri anterioare cel mai probabil induse de om (corb, șoim călător, stârc cenușiu, egretă mare, cormoran șamd), totuși, per total, se simte un declin generalizat al avifaunei, al păsărilor mici, al biodiversității la modul general. Cred că trendul este cam sumbru și destul de clar.

© dr. Peter Lengyel 

Acest articol a fost publicat în Pasari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s