Toamna la Glod

Am pe blog o postare cu niște imagini din Glod, dar am decis că e bine să fie o prezentare separată cu imagini de toamnă de aici. Intenția este să se facă câteva ieșiri în zonă, să fie parcurse pe cât posibil toate strazile/ ulițele, râpele din zonă și să se transpună în imagini acele aspecte care au ceva sens. Ce sens are/ ce are sens? Când nu ai treabă, îți faci. Îți poți imagina cât de multe drumuri de astea de pământ pot să fie pe coclaurii din zona Glodului? Tot felul de trasee, la început mai pietruite, apoi mai noroioase, apoi pierzându-se printre buruieni și pe fânațe, pe pășuni și prin păduri, printre fufărișuri de unde începe adevărata sălbăticie. Parcurgerea lor sistematică ar da ocazia să vezi multe habitate interesante, locuri unde probabil că nu a fost nici un fel de observație naturalistică, niciodată. Cine să ajungă prin locuri de astea, la mama naibii? La ce? Cu ce scop? Cu ce resurse?

Glod e un sat care are menționat din start, în nume, uriașele cantități de noroi, solurile argiloase din zonă. Îți dai seama cât de amuzant este să explorezi cu mașina de teren astfel de teritorii. Probabil că cel mai acceptabil este să explorezi zona pe timp de toamnă uscată; pe de o parte ai și culori interesante, peisaje atractive, pe de altă parte nu e nici noroiul de primăvara nici gheața de iarnă, nici banalitatea verde a verilor. Dacă prinzi niște zile uscate de toamnă e cel mai adecvat să încerci marea cu degetul, să te aventurezi în locurile care par că au ceva de oferit. Când mergi a doua oară pe drumurile respective deja ai cât de cât ceva informație despre potențialul văii sau culmii, a pădurii respective versus riscurile pe care le ai pentru a ajunge unde trebuie. Cu o abordare graduală poți sa accesezi rând pe rând locurile, de la cele ușoare și simple la cele din ce în ce mai complicate, fără a trece peste limitele tehnice impuse de dotarea vehiculului de teren. E o mare diferență pe care o pot da cauciucurile cu crampoane și alte asemenea detalii – care pot să facă diferența dintre o ieșire superbă și una cu efecte dramatice. E foarte important să nu depășești linia care le desparte. Se poate carta astfel toată zona, păienjenișul de drumuri, acumulând cu timpul o cunoaștere despre ce și unde este în privința valorilor naturalistice, peisagistice, arhitecturale șamd – și care sunt locurile care merită vizitate la modul mai frecvent.

S-ar putea face poze cu animale domestice, imagini de astea mai liniștite, mai blânde, cu viței și vaci, cadre în care să se perceapă câteva elemente ale vieții rurale. Nu foarte sofisticate, nu foarte spectaculoase ca subiect sau din punct de vedere tehnic, ci mai mult un fel de punere în imagine a ceea ce altădată era senzația de zi cu zi a omului ancestral.

Este pe undeva amonte de Glod un loc deschis, un fel de mare poiană înconjurată de păduri de amestec, cu fagi și molizi, cu pete de plopi tremurători și mesteceni. În afara drumului imediat locul devine destul de sălbatic. Corbii și alunarii, urșii și lupii, viperele și șorecarii sunt foarte acasă pe aici. Imaginea este idilică în careva dupămasă însorită de toamnă… pare destul de frumos totul; dar nu cred că îți dorești să stai singur pe aici în ceva noapte de februarie. 

© dr. Peter Lengyel

PS. O postare cu alte câteva poze de la Glod se poate vedea aici:

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Toamna la Glod

  1. Fffffoarte frumos și interesant . Multumesc

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s