Gârlița mare – Anser albifrons

Început de octombrie, 2021. Lacurile de la Teplița, lângă Sighet. E interesant pe timp de migrație să ieși în locurile astea; poți vedea egrete mari și mici, stârci de diferite specii; lebede de vară, gâște sălbatice, cormorani, rațe sălbatice, lișițe, găinușe de baltă, ereți de stuf șamd. Spre exemplu acum sunt pe lacul dinspre est circa 150 de rațe sălbatice mari, 3 lebede și 7 gârlițe mari. Dacă ai avea timp de stat, ai putea vedea cine știe câte alte specii aflate în migrație, tot felul de rațe mai rare, limicole șamd. Dar cine să stea să le vadă?

De departe se observa că sunt niște gâște sălbatice pe apă, ceva din genul Anser. S-au ridicat în zbor, au făcut câteva ture în jurul lacului și în jurul meu, așa că am putut face câteva cadre cât de cât acceptabile. Se vede clar că au ceva pată albă pe cap, adică era clar din start că nu sunt gâște de vară (Anser anser) sau de semănătură (Anser fabalis). Era clar că e ceva specie de gârliță; după dimensiunea petei albe de pe cap și dimensiunea relativă a ciocului îți poți da seama că este gârlița mare (Anser albifrons); dacă avea ciocul mai scurt și pata albă era mai întinsă către frunte, plus un cerc galben în jurul ochilor, era gârliță mică (Anser erythropus) – o specie mult mai rară. Îl sun pe un prieten, dr. Ion Costin, îmi confirmă că sigur cele din poze sunt Anser albifrons; nu de alta, dar e cam penibil să fie altceva decât crezi.

Gârlița mare este o pasăre destul de mare, în sensul că are anvergura de 1,3-1,6 metri; greutatea unui exemplar este între 1,8 și 3,6 kg. Cuibărește în zone înierbate deschise, cu tufe eventual, lacuri, mlaștini; o pontă este formată din 4-7 ouă; puii rămân cu părinții timp de 1 sau 2 ani, ajutând la protejarea zonei de cuibărit în care sunt crescute noile generații de pui. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3 ani, perechile se formează pentru întreaga viață. Longevitatea maximă atinsă în natură a fost de 20,3 ani, iar în captivitate de 47 de ani. Cuibărește în tundrele din America de Nord (Alaska, Canada), apoi prin Groenlanda, precum și în tundrele eurasiatice, până prin Siberia; dintre cele care cuibăresc în nordul Eurasiei, o parte a populațiilor se retrag pentru iarnă către Europa Centrală, inclusiv la noi; migrează pe timp de noapte; în zonele de iernare se pot forma și stoluri de circa 30.000 de exemplare. Populația globală a acestei specii este estimată pe la 3,1-3,2 milioane de exemplare. E plăcut să vezi gârlițe mari prin peisajele de lângă Sighet. Și să le faci poze prin hiperteleobiectiv.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Pasari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s